Şosetele lui albe atinseră marginea podelei de la bucătărie. Tricoul îi era umed de la sudoare. Se întinse să atingă silueta pe umăr...
Ucigaşul se întoarse şi se năpusti asupra lui. Cuţitul intră în inima lui Rodrigo şi ieşi din nou, cu un ceac-ceac care-l făcu să cadă în genunchi, apoi lama îl înjunghie în spate, iar şi iar şi iar. Rodrigo căscă gura. Apoi gâlgâi.
Apoi, nimic.
Cadavrul zăcea pe podea ca un viţel măcelărit. Sângele băltea sub el.
Dulapurile albe erau împroşcate cu un roşu scârbos, iar picăturile cele mai mari cădeau pe podea precum lacrimile. Ucigaşul ridică trupul neînsufleţit de subsuori şi-l târî în camera de zi. Îl propti în scaunul de gaming. Îi tăie urechile. Urechile fură îndesate în căşti, apoi căştile-i fură puse pe cap.
Criminalul se aşeză pe podea – turculeţ –, luă controller-ul abandonat şi reporni jocul. Nu era nicio grabă.
N-avea să vină nimeni acasă.
VP - 101
CAPITOLUL DOISPREZECE
Rodrigo Morales schimbă totul. Luni dimineaţă, devreme, elevii de la Liceul Osborne primiseră recomandarea de a nu veni la şcoală. Cursurile se anulaseră până la noi ordine. Elevii erau rugaţi să rămână acasă sau, dacă
părinţii erau plecaţi la lucru, să rămână acasă la un prieten de încredere. Nu era sigur să fii singur.
În urma acestei tragedii în desfăşurare..
Mesajele scrise şi vocale şi e-mailurile oficiale repetau aceeaşi frază
ilogică şi stângace. Nu era pusă la dispoziţie nicio informaţie, dar mintea orăşenilor avea multe tentacule şi ajungea departe. Familia Morales avea vecini, dintre care câţiva se treziseră speriaţi de luminile intermitente ale maşinilor de poliţie la puţin timp după ora 2.00 noaptea.
La micul dejun, toată lumea urmărea cazul pe două ecrane – telefon şi televizor. Makani tresări când o farfurie ajunse în faţa ei. O observase doar cu coada ochiului pe bunica Young, încă în pijamale şi în halatul de pluş, amestecând ingrediente şi gătind pe plită. Makani privi spre grămăjoara de clătite.
— Ovăz cu dovleac, spuse bunica ei.
De obicei, la micul dejun, mâncau pâine prăjită din ovăz integral sau un bol de cereale cu fibre. Makani nu fu nevoităsă întrebe de unde schimbarea.
Clătitele o ţineau ocupată pe bunica ei în timp ce aşteptau informaţii.
Clătitele îi dădeau de făcut ceva cu mâinile într-o lume în care parcă-i scăpau din ce în ce mai multe lucruri de sub control. Şi clătitele îi arătau lui Makani că, deşi lumea era îngrozitoare, ea era iubită.
Makani îşi dorea să fi avut poftă de mâncare. Dulceaţa înecăcioasă a siropului de arţar o făcea s-o doară nasul şi să i se-ntoarcă stomacul pe dos.
Rodrigo.
Aşa ziceau zvonurile. Ăla care-o insultase cu cinci zile înainte în curte. Ăla cu care vorbise ea cu trei zile înainte, la ora de fizică. Ciudatul care-i căzuse lui Alex cu tronc.
Rodrigo.
N-avea cum să fie mort, pentru că era încă atât de viu în mintea ei.
Makani îi dăduse deja mesaj lui Alex. Era prima ei încercare de a o contacta de când se confruntase cu Darby, şi încă aştepta un răspuns. În clipa aceea, se simţea vinovată că nu le băgase în seamă mesajele de peste weekend.
VP - 102
— Ei? întrebă bunica Young.
— Mulţumesc, zise Makani, mecanic.
Uitase de tot de clătite.
— Eu te-ntreb: e vreo noutate?
— Tocmai am aflat, putem confirma o a treia victimă a crimelor din Osborne... spunea Creston Howard din camera de zi, iar ei se repeziră înspre el. Un elev în ultimul an de liceu, în vârstă de şaptesprezece ani, Rodrigo Ramón Morales Ontiveros.
Numele lui complet. Lui Makani îi cedară genunchii. Niciodată nu avea să
mai fie doar Rodrigo.
— O, Dumnezeule!
Bunica Young îşi acoperi gura cu ambele mâini. La ştiri erau arătate imagini în direct de la locul crimei. Doi ofiţeri cu nişte paltoane grele stăteau în faţa unei case de fermă cu un etaj, cu gazonul acoperit de chiciură. Vecinii se îngrămădeau pe strada ceţoasă, în spatele unei fâşii de bandă galbenă.
Creston vorbi peste transmisie.
— Părinţii băiatului au descoperit trupul neînsufleţit la întoarcerea acasă
dintr-o excursie în Las Vegas peste weekend. Poliţiştii susţin că, aparent, a murit în urma unor plăgi înjunghiate, ceea ce îi face să creadă că există o legătură între acest caz şi celelalte, deşi încă nu au divulgat dacă trupul lui neînsufleţit a fost mutilat într-un mod asemănător.
Makani se lăsă, uluită, în fotoliu.
Bunica ei îi puse o mână pe umăr.
