Întoarse capul, cu obrazul lipit de masă, ca să îl privească.
Se fixară cu privirea – cu obrajii striviţi, cu nasurile inhalând duhoarea unui burete vechi de curăţat. Ea şi-ar fi dorit să poată întinde mâna pe sub masă şi să-l ia de mână, dar nu-şi afişaseră niciodată afecţiunea în public.
Asta era pentru iubiţi şi iubite. Ea încă nu era sigură ce era asta, dar spera să
continue. Ar fi fost plăcut să fie din nou aproape de cineva. Ar fi fost plăcut să fie aproape de el.
Telefonul scoase un ding. Makani înjură în timp ce ei ridicau capetele, şi verifică ecranul.
— Bunica. Voia să fie sigură că totul e-n regulă.
O expresie ciudată apăru pe faţa lui Ollie.
— Cee?
El clătină din cap.
— E ceva ce a spus frate-meu.
Ea aşteptă ca el să dezvolte ideea, iar el aruncă o privire în jur înainte să
coboare vocea.
— Chris mi-a spus că au lucrat în tăcere la Rodrigo acasă pentru că erau în stare de şoc. Singurul sunet era telefonul lui Rodrigo. Era aruncat în aer de prietenii lui care auziseră zvonurile şi voiau să vadă ce făcea.
Ollie se cutremură.
— Chris a zis că asta a fost partea cea mai nasoală, partea care i-a ţinut pe toţi într-o stare de tensiune. Sunetul acelor mesaje şi apeluri fără răspuns.
— Mamă, spuse Makani, ce sinistru!
— Vă rugăm să fiţi atenţi..
Caleb Greeley şi încă cineva din grupul celor religioşi, o fată înaltă, cu faţă
de şoarece, pe care Makani o recunoştea ca fiind o boboacă, stăteau pe platforma modestă a cantinei. Caleb vorbea la microfon. Makani ştia ce urma.
— ...am dori să spunem cu toţii o scurtă rugăciune pentru Haley, Matt şi Rodrigo.
VP - 114
Dap. Lui Makani nu-i venea în minte nici măcar un singur moment de rugăciune la şcoala din Hawaii, dar acolo se întâmpla mereu aşa ceva. Şi toată lumea trebuia să participe. Asta era partea care o deranja. Makani chiar spera ca alţii, inclusiv bunica ei, să găsească pace şi putere prin rugăciune. Dar ea nu era religioasă, şi se simţea stânjenită ori de câte ori era expusă cu forţa la aşa ceva.
Lăsă capul în jos şi-i ascultă pe Caleb şi pe fată nu atât rugându-se, cât predicând. Recitară multe, multe versete din Biblie. Caleb o enerva din ce în ce mai tare. Mai întâi, rugăciunea de la steag. Apoi, interviul de la televizor.
Apoi, asta. Oare se-alegea cu ceva din toată atenţia asta? Oare-i plăcea lumina reflectoarelor un pic prea..
Makani se abţinu. Îi făcea lui ceea ce toată lumea îi făcea lui Ollie. Oricine putea părea sinistru când era văzut din perspectiva fricii – chiar şi un băiat care făcea exces de zel, dar era profund sincer, precum Caleb. Îşi dădu suspiciunile la o parte. Dar când mai trecu un minut, Makani îşi dădu seama că putea aprecia bunăvoinţa lui Caleb şi, în acelaşi timp, îşi putea dori ca el să sugereze şi ceva ce puteau face pentru a ajuta la sprijinirea familiilor victimelor sau la prinderea criminalului. Rugăciunea singură nu însemna să
iei măsuri.
Sub masă, cineva îi luă mâna dreaptă din poală.
Ochii i se deschiseră brusc.
Ollie o privea şi el fix. Ea aruncă o privire în jur, dar toată lumea avea ochii închişi, inclusiv doamnele de la cantină. Ollie îşi întrepătrunse degetele cu ale ei. Ea îl strânse mai puternic şi se aplecă spre el.
Se sărutară.
Căldura şi electricitatea îi străbătură corpul. Deschiseră gurile şi se sărutară mai profund, fără să scoată vreun sunet, înconjuraţi de rugăciunile celor înspăimântaţi. Când Caleb spuse „Amin”, buzele lor se despărţiră, iar ei zâmbiră în tăcere. Nu-şi dăduse nimeni seama de indiscreţia lor.
•
Spre sfârşitul ultimei ore, directorul Stanton se întoarse la difuzoare pentru a le mulţumi tuturor că veniseră în ziua aceea, pentru a le reaminti că
şcoala avea să fie deschisă în continuare a doua zi şi pentru a anunţa o mică
veste bună: Rosemarie Holt câştigase cursa cu butoaie de la Sloane County Championship Rodeo.
Pe Makani o durea undeva de rodeo, iar Rosemarie era boboacă şi nu era la niciunul dintre cursurile ei, dar izbucni în urale alături de toţi ceilalţi colegi ai ei de la cursul de spaniolă. Bucuria lor generală crescu simţitor.
Erau recunoscători pentru orice veste bună.
— Ai grijă, Rosemarie, spuse Ollie, sumbru.
VP - 115
Gluma avea un impact mult prea puternic, iar lui Makani îi muri fericirea-n gât.
