— Data viitoare te vizitez când e acasă.
Makani ridică dintr-o sprânceană.
— Sigur nu vrei să lucrăm acum la el?
Ollie îşi muşcă buza. Lăsă cercelul să iasă din nou la iveală.
— Absolut.
În timp ce Makani îl conducea în dormitor, îi simţi privirea asupra formelor corpului ei. Îi simţea nesaţul, pentru că era acelaşi nesaţ pe care-l simţea în interiorul ei.
Încuie uşa în urma lor. Pentru orice eventualitate.
Îşi aduse aminte să-şi verifice telefonul, şi sosise un mesaj nou din partea bunicii Young.
Accident pe Route 6. Blocată în traficul din Omaha de Vest.
— E naşpa traficul. Avem noroc, spuse Makani, pe un ton cântat, în timp ce-şi conecta telefonul la o boxă şi dădea volumul mai tare.
Muzica tare era şi ea pentru orice eventualitate, dar Ollie părea că abia o ia în seamă. Părea cu totul şi cu totul dat pe spate de ce-l înconjura.
Neliniştită, ea îşi încrucişă braţele la piept.
— Ce-i?
Ollie stătu o clipă să-şi adune gândurile.
— Seamănă cu restul casei. Nu cu tine. Tu pari... un musafir. Observaţia vicleană o ustură mai mult decât s-ar fi aşteptat.
— Păi presupun că sunt.
Ollie aprobă din cap, iar ea era surprinsă că în gestul lui se vedea dezamăgire. Îşi desfăcu braţele şi făcu automat un passpre el, dar el se întoarse cu spatele la ea. Bariera emoţională fusese pusă cu putere la loc. El îngenunche lângă patul ei.
— Ce vrei să...
VP - 118
— Mi-ai spus la un moment dat că o să găsesc ceva aici.
Văzându-i expresia şocată, adăugă:
— O poză?
Ochii ei se măriră când îşi aduse aminte de poza cu echipa de înot.
Zâmbetul lui sclipi de obrăznicie.
— Nu, nu, nu, nu, nu, nu.
Makani se aruncă între el şi pat, imobilizându-i braţele în timp ce el se chinuia să ajungă la ceva. N-avea cum să-l lase să vadă poza în acel moment.
Nu când încerca să îl seducă.
— Data viitoare, spuse ea, râzând. Promit că îţi arăt data viitoare.
Piepturile li se atinseră. Ei respirară greoi.
Ollie încetă să se mai zbată şi-i oferi încă un zâmbet ispititor.
— Şi la ce-s bune promisiunile uneia care-şi minte propria bunică?
Ea-l sărută – scurt pe buze şi se retrase.
— În altă zi. Vorbesc serios.
Îl sărută din nou.
— Dar nu azi.
Ollie se aplecă şi o sărută. Makani se zvârcoli ca să scape de palton şi se încurcă în mânecile lui. Râseră amândoi în timp ce el o ajuta să iasă din el.
— Sunt curios...
— De ce port un palton greu? Pentru că a nins, iar eu am crescut pe plajă.
— Sunt curios, zise el, de ce eşti un goth de iarnă.
Tocmai se pregătea să-l sărute din nou, dar remarca lui o opri.
