•
Zilele încărcate necesitau planuri meticuloase. Chris îi anunţă că avea să-i conducă acasă la Makani, ca ea să-şi poată lua repede nişte haine şi nişte obiecte de toaletă. După aceea, el avea să meargă la muncă, iar Ollie avea să
o ducă la spital. După-amiază, Ollie urma să meargă la muncă, iar ea avea să
rămână cu bunica ei. Iar după ce se termina tura lui Ollie, avea s-o ia, şi aveau să se reîntâlnească acasă la familia Larsson.
Fraţii o lăsară pe ea să facă primul duş. Se spălase cu o zi înainte la chiuvetă de i se dusese pielea, aşa că refuză, tremurând pe ascuns. N-aveau de unde să aibă albii ăia produsele pentru păr care-i trebuiau! Mai putea să
aştepte o oră până ajungea acasă.
VP - 143
În timp ce Ollie făcea duş, Makani se confrunta cu realitatea telefonului ei.
Pe lângă o grămadă de mesaje noi de la Darby şi Alex, sosiseră şi mesaje neaşteptate din partea preşedintei consiliului elevilor şi a prietenei celei mai bune a lui Haley. Funcţia de preşedintă îi dăduse lui Katie acces la numărul ei, iar Brookefăcuse rost de el prin Darby. Mesajele lor erau încurajatoare şi bine intenţionate, dar Makani nu putea face faţă ideii de a încerca să
formuleze răspunsuri politicoase în momentul acela.
În schimb, îşi ascultă mesajele vocale. Tatăl ei spunea că auzise ce se întâmplase de la mama ei şi să-l sune la un moment dat. Nu se simţea vreo importanţă în rugămintea lui.
Nu exista nici vreun apel pierdut de la mama ei.
Directorul Stanton lăsase un mesaj vocal, ceea ce era ciudat, şi mai era unul de la Tamara Schuyler, de la Omaha World Herald, ceea ce o neliniştea.
În ciuda declaraţiilor lor, Makani ştia că un jurnalist care se ţinea după un minor în urma unei traume nu era interesat de binele acelui minor.
Era interesat doar de povestea morbidă.
•
Chris porni luminile – nino-nino – ca maşinile lor să poată trece prin mulţime. Curtea bunicii Young devenise un soi de zonă de scenă pentru presă. Carul de reportaj de la ştirile locale, carele din Omaha şi cele de la televiziunile de ştiri prin cablu erau parcate alături de Dateline şi 48 Hours.
Avusese loc un atac armat în masă la o universitate din Florida, cu unsprezece morţi şi şase răniţi. Fusese un atentat sinucigaş cu bombă într-un mall din Istanbul, cu treisprezece morţi şi douăzeci şi şapte de răniţi.
Ştirile principale din ziua precedentă erau îngrozitoare, dar erau atât de comune, încât toată ţara-şi întorsese atenţia către Osborne.
Tendoanele din umerii lui Makani se încordară. Era ciudat să vadă toate luminile aprinse la ferestre, când nici ea, nici bunica ei, nu erau acasă. Oare câţi străini le pândiseră prin casă în orele care trecuseră de la atac?
Oare câte ore pândise el prin casă?
Makani se întreba dacă exista şi un element de perversiune sexuală care să se alăture intrărilor prin efracţie ale lui David. Oare o urmărea – prin fantele uşii dulapului, de sub pat – în timp ce se schimba? Oare-l excita treaba asta?
Parcară pe aleea aglomerată, în spatele a trei maşini de poliţie. Parcă erau urmăriţi la tot pasul de un reflector în timp ce ieşeau din maşină şi-şi făceau loc cu forţa prin gloata care striga. Makani încă purta hanoracul lui Ollie şi stătea ascunsă sub gluga lui neagră. Gândindu-se la glugă, mintea i-o luă din nou razna, spre David.
Unde se ascundea în momentul acela?
VP - 144
Makani îşi fixă casa cu privirea, iar picioarele-i deveniră brusc rigide.
Degetele lui Ollie se întrepătrunseră cu ale ei. Era pentru prima oară când se ţineau de mână în văzul lumii. Prinsă în strânsoarea lui, se simţea în siguranţă. Alergară împreună.
Înăuntru, atmosfera era tăcută şi sumbră. Pete hidoase de sânge mânjiseră covorul din camera de zi. Urme întinse de mâini umpluseră
fereastra din faţă şi uşa. Casa părea înfiorător de goală fără ticăitul pendulei.
Inima casei murise.
Makani ascultă în timp ce sergentul Beemer, un bărbat îndesat cu un nas borcănat, îl ţinea la curent pe Chris cu ultimele noutăţi. Aşchiile de lemn vopsit, din urma încercărilor lui David de a forţa deschiderea ferestrei de la baia de jos, fuseseră descoperite afară, pe pământ. Baia era situată chiar dedesubtul dormitorului lui Makani, iar călinul crescut prea mult, care obstrucţiona vederea la fereastră, prezenta semne că fusese călcat.
— Tufa e chiar lângă robinet. Piciorul lui David s-a încurcat în furtunul de grădină pe durata uneia dintre vizitele lui.
Sergentul îşi trase nasul roşu.
— Aşa s-ar explica toate ramurile-alea rupte.
Un fior îi cutremură şira spinării lui Makani. Ştia exact când îşi încurcase David piciorul. În ziua de după uciderea lui Haley, în timp ce ea aştepta ca Ollie să o sune. Ea crezuse că era vorba de pisica vecinului.
Makani îşi imagină o siluetă cu glugă urcând în dormitorul bunicii ei.
Intrând în duşul ei. Uitându-se printre lucrurile ei private. Şi era imposibil să
nu continue să-şi imagineze tot felul de lucruri, în timp ce închidea uşa de la baia ei şi intra în propriul duş. În spatele perdelei transparente din vinil, deveni Janet Leigh în Psycho. Şamponul îi provoca usturimi la ochi, pentru că îi era prea teamă ca să-i deschidă. Chiar şi cu ochii larg deschişi, tot vedea silueta unui tânăr cu un cuţit.
Ollie e acolo. Chiar în faţa uşii.
Dar Ollie fusese acolo şi în momentul în care David o atacase!
