— Da, minţi Makani, în timp ce Ollie spunea:
— Nu tocmai!
Alex râse în hohote.
— Dumnezeule!
O roşeaţă inevitabilă apăru pe faţa lui Ollie.
— Te rog să confirmi, da sau nu, spuse ea. Tu, Ollie Larsson, ai fugit după
Ucigaşul din Osborne cu toate cele la vedere?
Când el aprobă din cap, Darby şi Alex izbucniră din nou într-un râs zgomotos.
Scuze, spuse Makani pe muteşte.
Ollie ridică din umeri a neajutorare.
Ai încercat şi tu.
Makani înţelegea motivul pentru care râdeau prietenii ei, deci nu se supără. Era momentul de lejeritate necesar pentru a-i ajuta să treacă peste restul poveştii. Până să termine ea cu pusul lor la curent, expresiile lor deveniseră sobre.
— Ce nu-mi vine mie să cred, spuse Darby, e că-i David.
Alex clătină din cap. La fel de greu de crezut i se părea şi ei.
— Părea atât de normal şi de plictisitor! continuă Darby. Genul ăla de individ care se pierde în peisaj, pentru a trăi aceeaşi viaţă ca taică-său..
— Şi ca bunicul lui înainte, spuse ea.
Ollie privi fix în gol. Şocul întâmplării prin care trecuseră mergea în cerc; se tot întorcea.
— Presupun că nu ştii niciodată ce se întâmplă în mintea altcuiva. La exterior, viaţa lui părea plictisitoare, dar viaţa lui interioară... trebuie să fie mult mai complexă.
— Plină de furie, spuse Alex.
El aprobă din cap.
— De durere.
Makani nu avusese de gând să le spună, niciodată. Dar în timp ce cuvintele lor se amestecau înăuntrul ei, se contopeau cu încrederea bunicii VP - 152
ei, iar acel impuls profund de a se opune – pe cât de puternic, pe atât de familiar – îşi slăbi strânsoarea. Mamei ei nu-i păsa de ea, dar prietenilor ei, da. Voia ca ei să ştie.
— Probabil c-a plănuit treaba asta luni întregi, poate chiar ani, spuse Darby. Unde-a apărut fisura? Ce determină o persoană să treacă de la închipuiri la fapte concrete?
Şi în timp ce se întorcea zăpăcit spre Makani, ea îşi dădu seama care era următoarea lui întrebare – aia mare – chiar înainte ca el să o pună.
— Şi de ce te-a luat în vizor tocmai pe tine?
Makani aşteptă un moment înainte să-i răspundă, dar avea o voce calmă.
— Pentru că eu cred că s-ar putea să fi aflat ceva din trecutul meu.
Tăcerea lor era încărcată de curiozitate şi de presiune.
— Numele meu, spuse ea, nu a fost întotdeauna Makani Young.
VP - 153
CAPITOLUL NOUĂSPREZECE
Alex făcu ochii cât cepele.
— Dumnezeule! Ai omorât pe careva!
— Ce?
Makani fu şocată.
— Nu! Doamne, nu! Dac-aş fi omorât pe cineva, cum ar fi posibil să fiu aici? N-aş sta undeva într-o închisoare?
Ollie şi Darby o fixară cu privirea pe Alex, nevenindu-le să creadă.
— Bun, spuse Alex, fără pic de ruşine. Am exagerat şi eu un pic!
Ollie se întoarse cu corpul spre Makani, ca să o încurajeze.
