— Ce...
Makani întoarse capul, iar veteranele bătură palma.
Kayla coborî o sticlă către buzele lui Makani.
— Toarnă-n tine, Căţea!
Un alt shot îi fu turnat pe gât cu forţa. Se amestecă cu hrana pentru câini VP - 159
şi cu mierea greţos de dulce. Vomită. Veteranele chicotiră cu o veselie amestecată cu scârbă, dar Makani nu reuşi să scape de duhoare. Mierea îi lipea voma de bărbie. În timp ce celelalte boboace îşi terminau reprizele, Gabrielle şi Kayla chiuiau şi dansau. Încă două shoturi. Makani vomită din nou, dar refuză să cadă singură.
— Hei, Jasmine!
Prietena ei cea mai bună era chircită de greaţă şi de oboseală, dar aruncă
o privire în sus, auzindu-şi numele. Cuvântul târâtură era mânjit, dar încă
vizibil.
Makani arătă cu degetul.
— Ha!
Era o încălcare directă a calităţii de cea mai bună prietenă. Jasmine căscă
gura, supărată şi suferindă, iar celelalte fete râdeau pentru că o păcăliseră. O
obligară să bea.
În timp ce începea runda finală, Makani n-avea habar cine pierdea. Miji ochii în timp ce se chinuia să facă abdomene – încercând, pur şi simplu, să
respire, încercând, pur şi simplu, să împiedice totul să-i vină din nou pe gât.
Cineva-i încălecă picioarele.
— Uită-te la mine! îi porunci căpitanul.
Makani deschise ochii, iar o sticlă fu împinsă spre faţa ei. Ţipă în timp ce-i era vărsat ceva peste pupile. Lichidul o arse ca un infern instantaneu.
Încercă să-l şteargă, apoi zbieră din nou de parcă fusese rănită. Mâinile-i erau încă pline de nisip, demiere şi de resturi de mâncare slinoasă. Orbită şi în chinuri, se ridică greoi în picioare.
— Ce-i asta? Ce mi-aţi făcut?
Nebunia se dezlănţui în timp ce celelalte boboace strigau peste tot în jurul ei. Ţipete şi urlete. Râsete şi chicoteli. Intensitatea durerii îi aduse aminte lui Makani de înţepătura unei meduze. Cineva spuse „Habanero tabasco”.
Altcineva o apucă.
— Dă capul pe spate!
O scursură diluată se revărsă din toate părţile pe faţa lui Makani, dar zărea – vedea – o sticlă cu apă. Căzu grămadă pe nisip. Fata alergă să ajute pe altcineva. Makani gemu şi scrâşni din dinţi. Printre lacrimi, văzu altă
sticlă cu apă în apropiere de focul de tabără, la doar câţiva metri de dozele goale şi de cuţit.
În timp ce Makani se întindea după apă, Jasmine se repezi şi o înhăţă.
Coada ei de cal, plină de miere, o plesni pe Makani peste ochi.
Scântei portocalii zburară spre cerul plin de stele. Furie, în stare pură. Cu un mârâit răguşit, gutural, Makani prinse cuţitul. Lama sclipi în lumina focului. Era lungă, ascuţită şi nemiloasă. Apucă de coada de cal şi tăie în sus, VP - 160
în noapte.
VP - 161
CAPITOLUL DOUĂZECI
— Tensiunea s-a descărcat, iar părul ei a cedat.
În sala de aşteptare, Makani încă vedea coada pleoştită în mâna ei murdară.
— Am simţit... imediat, o ruşine copleşitoare. Mi-am dat seama că
făcusem ceva îngrozitor, care nu mai putea fi reparat. Jasmine era atât de beată – vocea i se gâtui –, încât aproape s-a înecat. Era înotătoare şi aproape s-a înecat. Şi a fost vina mea.
Mâna lui Ollie se aşeză cu blândeţe pe umărul lui Makani. Aruncă o privire spre Darby şi Alex, dar nici ei nu înţelegeau exact ce spusese.
— Ce vrei să spui?
— Celelalte fete n-au văzut ce se întâmplase. Totul era atât de haotic!
