NU scuzelor! 289
şi vor fi atraşi de anumiţi oameni şi activităţi. Principala ta sarcină este să creezi un mediu în care se simt suficient de în siguranţă şi încrezători pentru a-şi urma îndemnu-rile interioare şi înclinaţiile personale.
Pune-ţi la îndoială crezurile
Un filosof a spus odată: „Înainte să am copii, am avut patru filosofii despre cum se cresc copiii. Acum, am patru copii şi nicio filosofie.”
Fiecare copil este diferit de orice alt copil şi de orice altă persoană. Atunci când îţi creşti copiii, fii pregătit să-ţi pui la îndoială cele mai importante crezuri despre ce „ar trebui” sau „nu ar trebui” să facă, să spună sau să fie ei.
Mai presus de toate, fii pregătit să recunoşti că te-ai putea înșela, pentru că vei face mai multe greşeli decât îţi poţi imagina.
Probabil cea mai importantă responsabilitate pe care o ai ca părinte este să insufli valori copiilor tăi, în special valoarea autodisciplinei. Una dintre cele mai comune dorinţe pe care o au părinţii pentru copiii lor este să-i educe să aibă un simţ al responsabilităţii de sine şi al autocontrolului. Părinţii îşi doresc de la copiii lor să
fie disciplinaţi şi să practice stăpânirea de sine şi negarea de sine sau abilitatea de a amâna gratificarea.
Fii un exemplu bun
Albert Schweitzer a scris cândva: „Trebuie să-i înveţi pe oameni şcoala exemplului, căci nu vor învăţa alta.”
290 Brian Tracy
Cea mai puternică influenţă pe care o ai asupra copiilor tăi este exemplul pe care li-l dai în toată perioada cât cresc. Copiii tăi te urmăresc mereu cu coada ochiului.
Ei percep totul. Ei îţi măsoară şi îţi analizează comportamentele, în special când eşti stresat. Urmărind modul în care te comporţi, în special când eşti furios sau supărat sau când ei au făcut o greşeală, copiii îşi dezvoltă o imagine clară a felului în care trebuie să se comporte adulţii în lume.
Exemplul tău stabileşte standardul pe care ei îl consideră a fi modul normal în care adulţii se comportă în diferite circumstanţe, în special în stare de stres. Copiii tăi, dacă îţi admiră şi respectă exemplul, se vor strădui să te imite în perioada de creştere şi apoi vor continua s-o facă tot restul vieţii lor.
Probabil cea mai bună întrebare pe care ţi-o poţi pune, iar şi iar, este „Ce fel de familie ar fi familia mea dacă toţi membrii ei ar fi exact ca mine?”
Fii un model de urmat
Când practici autodisciplina şi autocontrolul, în special când te simţi furios sau supărat, copiii tăi asimilează
lecţia. Mai târziu, când vor fi furioşi sau supăraţi, şi ei
vor practica autodisciplina şi autocontrolul.
Într-un studiu recent, cercetătorii au concluzionat: copiii îşi formează ideea asupra lumii urmărind cum face faţă mam a lor suişurilor şi coborâşurilor vieţii de zi cu zi. Dacă mama lor pare calmă, relaxată şi ţinând lucrurile sub control, copiii presupun că aceasta este o
NU scuzelor! 291
lume logică şi raţională, astfel încât e mult mai probabil ca şi ei să practice calmul şi autocontrolul.
Dacă mama lor pare frustrată, furioasă sau copleşi-tă de prea multe de făcut şi prea puţin timp, viziunea asupra lumii pe care o asimilează copiii este cea în care viaţa este confuză şi stresantă.
Cum să cultivi caracterul
Cea mai importantă treabă pe care o ai ca părinte este să
insufli valori copiilor tăi şi să le cultivi caracterul. Faci asta învăţându-i ce valori sunt importante, mai ales acelea ale integrităţii şi adevărului. Îţi propui să fii un model de urmat şi demonstrezi valorile pe care vrei să le aibă copiii tăi în fiecare situaţie în care se cer acele valori.
Pentru că valoarea de bază a caracterului este inte-
gritatea, cea mai importantă valoare pe care le-o poţi insufla copiilor tăi este sinceritatea. Spre marea uimire a celor mai mulţi părinţi, copiii mint. În perioada de creştere, ei nu spun adevărul. Spun atât minciuni mici, cât şi minciuni mari. Adesea, asta e o adevărată surpriză
pentru părinţi, cărora li se pare că i-au greşit copilului în vreun fel.
Dar nu-ţi face griji: să minţi este o parte normală şi firească a copilăriei. Este o formă de comunicare pe care copiii o testează pe tine pentru a vedea dacă funcţionează. Dacă ei descoperă că să spui minciuni este un mod eficace prin care pot obţine rapid şi uşor lucrurile pe care le vor, ei vor minţi în mod regulat.
292 Brian Tracy
De exemplu, i-am pus cândva fiului meu, Michael, o întrebare, iar el mi-a dat un răspuns despre care am ştiut că era complet neadevărat. L-am întrebat: „Michael, de ce ai spus asta? Tu ştii că asta e o minciună sfruntată!”
Michael, care avea zece ani la acea vreme, a răspuns can-did: „Păi, m-am gândit să încerc şi eu.”
Copiii vor încerca să mintă ca să vadă dacă funcţionează. Dacă nu funcţionează, ei vor încerca altceva, iar acel ceva este, de obicei, să spună adevărul.
Spune mereu adevărul
Într-o zi, soţia mea şi cu mine am citit o întrebare într-o carte despre creşterea copiilor, care spunea: „Dacă te mint copiii tăi, din cauza cui le e frică să spună adevărul?”
Asta a fost ceva ce ne-a deschis ochii. Ne-am aşezat imediat la discuţii cu copiii noştri şi le-am spus: „De-acum înainte, spuneţi mereu adevărul. Noi vă promitem că nu veţi avea probleme pentru că spuneţi adevărul.
Dacă spuneţi o minciună, noi vom fi supăraţi şi voi veţi fi pedepsiţi. Dar dacă spuneţi adevărul, lucrurile vor fi mereu în regulă cu noi.”
Din acea zi, cu puţine excepţii, copiii noştri „ne-au testat” cu adevărul. În timp, ei au adoptat obiceiul de a spune adevărul, indiferent care era acela. Şi ne-am ţinut promisiunea. Nu ne-am pedepsit niciodată copiii pentru că au spus adevărul.
Într-o zi, în timp ce stăteam la masă pentru cina în familie, unul dintre copiii noştri vorbea despre prietenul lui care îi spusese să ne mintă în legătură cu ceva ce plă-nuia să facă.
