Oricine dorește să câștige mai mult, să fie deosebit de bine plătit și să obțină
independența financiară pe parcursul carierei. Felul în care te gândești lavenituri, la modul în care ți le-ai putea mări este una dintre cele maiimportante aptitudini pe care le poți dezvolta.
Uneori îmi încep seminarele cu următoarea întrebare: „Care este activul vostru financiar cel mai important?“
Auditoriul reflectează de obicei destul de mult, pentru ca apoi să arunce răspunsuri precum „casa“, „contul bancar“ sau „afacerea“.
Apoi le explic faptul că activul financiar cel mai de preț pe care îl dețin este capacitatea de a câștiga bani prin muncă. Aceasta este definită ca fiind capacitatea de a obține rezultatele pentru care alții sunt dispuși să plătească. Îți poți pierde toți banii fără să fi greșit cu ceva, dar atât timp cât îți păstrezi capacitatea de a câștiga, poți oricând reintra pe piața muncii și câștiga din nou banii pierduți. Tocmai asta fac mulți oameni de succes de-a lungul vieții.
Capacitatea de a câștiga bani prin muncă reprezintă acumularea totală a cunoștințelor, aptitudinilor, experienței, studiilor, muncii asidue și rezultatelor pe care le-ai adunat de-a lungul vieții și al carierei. Ți-a trebuit o viață întreagă să te dezvolți.
Apreciere sau depreciere?
Deoarece capacitatea de a câștiga bani prin muncă este un activ, atunci, ca orice alt activ, se poate aprecia sau deprecia ca valoare, în timp. Se poate aprecia atunci când îți actualizezi cunoștințele și aptitudinile, dobândind o valoare din ce în ce mai mare, pentru faptul că realizezi din ce în ce mai multe sarcini pe care alți oameni le apreciază foarte mult și pentru care sunt dispuși să te plătească
foarte mult.
Capacitatea de a câștiga bani prin muncă poate fi, la un moment dat, un „activ care se depreciază“ dacă nu îți actualizezi în mod continuu capacitățile și competențele, prin muncă asiduă cu propria persoană. Ca urmare a schimbărilor din ce în ce mai accelerate în economie și a cererii continue de aptitudini noi, capacitatea ta de a câștiga bani prin muncă nu va rămâne niciodată la aceeași valoare.
Economistul Gary Becker, care a câștigat Premiul Nobel și este profesor la Universitatea din Chicago, a conchis că nu avem de-a face cu un „decalaj al veniturilor“ în societate. Avem mai curând un „decalaj al abilităților“. Sunt mereu la mare căutare, mereu angajați și mereu foarte bine plătiți oamenii care au acel gen de abilități ce le permit angajatorilor să obțină rezultate excelente, pe care le pot converti în bani prin producerea și vânzarea mai multor produse sau servicii.
Competențele se demodează
Pe de altă parte, oamenii care au aptitudini ieșite din uz, care nu se mai cer pe piața muncii rămân fără serviciu luni la rând, poate chiar ani. Ceea ce a descoperit Becker a fost că ceea ce îi diferențiază esențial pe oamenii aflați printre primii 20%, cei ale căror venituri cresc în medie cu 11% pe an, și cei aflați în restul de 80%, de cei ale căror venituri cresc cu 3% sau mai puțin pe an, dacă obțin performanța de a rămâne angajați, este tocmai disponibilitatea și angajamentul de a învăța mereu. Cei cu veniturile cele mai mari citesc, învață și
își actualizează mereu competențele.
Anders Ericsson, inițiatorul studiilor privind performanța de elită, a conchis că
majoritatea oamenilor muncesc din greu în primul an pentru a-și învăța meseriile suficient de bine cât să nu fie concediați. După aceea însă nu mai progresează.
Nu-și îmbunătățesc activitatea. La zece ani de când au început să lucreze în activitatea respectivă, nu sunt mai productivi decât au fost după un an. Acest lucru pare a fi valabil în cazul a 80% dintre adulții care lucrează în ziua de astăzi.
Cei care învață o viață întreagă
Angajații care se află printre primii 20% sunt oameni care învață toată viața.
Adaugă în mod continuu câte ceva la repertoriul lor de cunoștințe și aptitudini.
Citesc, studiază și implementează idei noi în mod constant. Nu slăbesc niciodată
presiunea pe care o pun asupra lor pentru a deveni mai buni și a se dezvolta.
Unul dintre directorii executivi prezentați în top 500 al revistei Fortune a afirmat de curând că „Singura noastră adevărată sursă de avantaj competitiv sustenabil este capacitatea de a învăța și de a aplica idei noi mai repede decât competiția“.
Aceste cuvinte ți se aplică și ție. Singura ta sursă personală de avantaj competitiv sustenabil, de a-ți menține la un nivel ridicat posibilitatea de a fi angajat și de a câștiga venituri mari este tocmai capacitatea de a învăța și de a implementa aptitudini noi de care au nevoie oamenii pentru a obține rezultate mai multe și de mai bună calitate.
Ericsson a descoperit că profesioniștii de înalt nivel din orice domeniu își petrec mult mai mult timp practicând și actualizându-și aptitudinile decât cei cu performanțe reduse. Această diferență este responsabilă pentru majoritatea discrepanțelor de venit pe care le observăm în societate.
Identifică-ți aptitudinea cea mai importantă
Ericsson i-a studiat pe managerii care și-au început cariera în cadrul unor companii mari și care în decursul anilor au ajuns să evolueze către poziții de conducere, devenind președinți de organizație sau directori executivi, poziții în care câștigau de 301 ori mai mult (în 2016) decât venitul mediu al celor care lucrau în companiile lor.
A descoperit că majoritatea acestora practicau o singură strategie, pe care o folosiseră de fapt pe tot parcursul carierei. De îndată ce și-au început lucrul la acel loc de muncă, s-au prezentat la șef și l-au întrebat: „Care este acea competență unică ce m-ar ajuta, dacă aș stăpâni-o mai bine decât oricine, să aduc o contribuție mai valoroasă prin munca mea?“
Șeful îi spune atunci angajatului că dacă ar fi extraordinar de bun în marketing, sau în închegarea unei echipe, sau în citirea rapoartelor financiare, sau în cine știe ce altceva, atunci ar fi capabil să-și facă mult mai bine treaba și ar aduce o contribuție de o valoare mult mai mare.
Noul angajat prindea din zbor sfatul, ca un câine care prinde bățul și aleargă cu el, și se apuca imediat de treabă pentru a dezvolta acea aptitudine. Făcea din dezvoltarea acelei competențe un obiectiv personal și crea un plan de învățare în acest sens. Întocmea o listă cu tot ceea ce putea face pentru a deveni mai bun în domeniul respectiv. Afla care erau cărțile pe care le putea citi, cursurile sau seminarele pe care le putea frecventa, chiar și programele audio pe care le putea asculta pe drumul către serviciu.
Numărul magic
Iată numărul magic. Ericsson a descoperit că acești oameni care se găsesc în partea de sus a clasamentului au investit două ore pe zi, timp de cinci zile pe săptămână, pentru a deprinde noi calificări.
Există 168 de ore într-o săptămână (de 7 ori câte 24 de ore). Prin investirea a zece din aceste ore, în medie, aceștia au pornit de la baza corporațiilor, la
începutul carierei lor, și au reușit să avanseze, mai repede și mai repede. Pe măsură ce și-au dezvoltat mai multe abilități și au acumulat mai multe cunoștințe, au continuat să-și crească și capacitatea de a câștiga venituri mai mari, capacitatea de a obține rezultate.
În timp ce prietenii erau prin oraș ocupați cu socializarea, petrecând sau urmărind programele de sport de la televizor, acești oameni orientați către rezultat își puneau deoparte două ore pe zi, cinci zile pe săptămână, în care să
lucreze pentru a deveni din ce în ce mai buni în profesia lor.
Albert Einstein a scris: „Efectul cumulat este cea mai puternică forță a universului“. Este un principiu care se aplică, de asemenea, în cazul banilor și al aptitudinilor.
Ceea ce au descoperit acești directori executivi într-un stadiu incipient al carierei a fost că de fiecare dată când învățau o aptitudine nouă, acea aptitudine putea fi combinată cu altele, cumulând valoarea totală a cunoștințelor și a capacităților lor, făcându-i să fie din ce în ce mai valoroși.
De-a lungul anilor, am constatat că mulți oameni sunt doar la o aptitudine depărtare de posibilitatea de a-și dubla venitul. Dacă și-ar fi putut dezvolta încă o capacitate, dacă ar fi putut crea acel sistem de pârghii care să unească
aptitudinile cu experiența pe care deja o câștigaseră, atunci ar fi putut să aibă o valoare de două ori mai mare pentru companie și, implicit, ar fi putut fi plătiți de două ori mai mult.
