& dintr-o familie atât de apreciată. & zilele treceau şi toată lumea aştepta o cerere de răscumpărare & erau o mulţime de apeluri telefonice de la oameni care susţineau că ştiu unde e fata & cereau o recompensă. & a sunat şi el, bineînţeles - ca să explice de ce fusese răpită fata şi că nu vrea nicio răscumpărare, el era mai presus de aşa ceva! & toate astea au trecut peste el ca apa de ploaie. Ca un film văzut cu ochii lipiţi de ecran & cu sunetul dat tare. & în tot acest timp, el şi-a văzut fără probleme de viaţa lui, ca întotdeauna. Pentru că el muncea opt ore, cinci zile pe săptămână
& avea un salariu destul de bun pentru un tânăr de nouăsprezece ani. & locuia cu părinţii & avea o viaţă liniştită. & numai el ştia cum cântase ea ultima oară pentru el. îi promisese că o va elibera & ea îi promisese că nu va spune nimănui despre asta (pentru că bineînţeles că îl cunoştea, de aceea venise la el când a chemat-o, cu o voce plină de durere & surpriză, să-l ajute) & ea a cântat pentru el, sau cel puţin a încercat... Ave Măria. Nu mai avea vocea curată de soprană din memoria lui, ci o voce gâtuită & slabă, o voce de fetiţă speriată, & nu muzică în adevăratul sens al cuvântului. CÂNTĂ PENTRU MINE, i-a poruncit el & văpaia i-a trecut prin creier în timp ce ea cânta & stând în spatele ei, el i-a înfăşurat sârma în jurul părului & al capului & al gâtului palid & degetele lui puternice au strâns, au strâns. & ASTFEL S-A ÎNTÂMPLAT, DUPĂ CUM A FOST RÂNDUIT. & PÂNĂ ATUNCI EL NU FUSESE ÎN VIAŢA LUI MAI FERICIT, Şl NICI MĂCAR NU ŞTIUSE CE AR PUTEA SĂ ÎNSEMNE FERICIREA.
14
- Matt, tu auzi ce-ţi spun? La naiba, cu tine vorbesc.
- Da, iubito, bineînţeles. Ce s-a întâmplat?
Tess îl pironea cu privirea. A văzut cum îi tremura gura de dorinţa de a spune ceva care să-l rănească, să facă să-l doară. Era o femeie geloasă, nesigură de subiectul geloziei sale: sper că nu este vorba despre fata dispărută?
Urmăreau ştirile din Newark de la ora unsprezece. O reporte-riţă, cu părul roşu-aprins fluturându-i în vântul puternic, ţinea în mână un microfon, în fata camerei de filmat care înfăţişa un cadru hibernal, cu bolovani de gheaţă şi cu apele tulburi şi repezi ale râului Delaware în fundal. Acesta era locul bântuit de vânt, la un kilometru şi ceva la sud de Water Gap, unde fusese descoperit un şal alb de caşmir, sfâşiat şi pătat de sânge, despre care se credea că i-ar fi aparţinut Duanei Zwolle, pe jumătate ascuns între bucăţile de gheaţă de la malul râului Jersey. Era primul indiciu apărut după multă vreme, iar presa locală bătea mult toba pe tema asta.
Bineînţeles că şalul nu fusese arătat publicului. Doar echipajul de poliţie, în cadru depărtat. Reportajul fusese filmat la câteva ore după descoperirea macabră, când deja nu prea mai era mare lucru de arătat; camera se retrăgea, lăsând în spate imaginea râului scânteietor, cu maluri îngheţate, a cărui curgere se auzea ca o cascadă de gheaţă sfărâmicioasă, fragilă. Matt se cutremură, cu ochii lipiţi de televizor.
Tess a insistat:
— Există o altă femeie în viaţa ta? Poţi să-mi spui.
— Nu, Tess. Nu există altă femeie în viata mea.
Lui Matt îi ardeau obrajii ca şi cum Tess i-ar fi tras o palmă. Era evident cât detesta soţia lui că nu rezistase să nu-i pună o asemenea întrebare umilitoare, ca un copil căpos care face o prostie, deşi ştie foarte bine că-şi face rău şi lui, şi altora.
— Parcă nu mai eşti deloc atent la mine. Mintea ta este în altă parte, a spus ea.
Inima ta, ar fi vrut ea să spună.
Matt nu avea niciun răspuns pregătit. Nu avea încredere în el să dea un răspuns.
Nemulţumiţi, s-au întors înapoi la ştirile de la televizor. Un „indiciu nou, crucial"
în cazul femeii dispărute din Lismore, Duana Zwolle, de douăzeci şi şase de ani, artistă, liber-profesio-nistă, care a dispărut... Detectivii din Weymouth colaborau cu poliţia din New Jersey în investigarea acestui indiciu nou, după cum a declarat reporterul, cu emoţie în glas. „Dar nu pot face cunoscute progresele realizate până
în acest moment."
- De ce nu spun pur şi simplu că este posibil ca fata să fie de mult moartă? Un şal, pătat cu sânge. Ce altceva mai vor? a întrebat Tess.
Matt a simţit o aversiune profundă auzind-o pe Tess vorbind astfel. Deşi cu siguranţă că avea dreptate.
- Nu vor să-şi piardă speranţa. E normal să fie aşa. Fata are şi ca o familie, Tess. încearcă să-ţi imaginezi cum te-ai simţi dacă...
- Dar e cu atât mai rău să procedeze aşa. E chiar sadic.
Şalul însângerat fusese descoperit la treizeci şi şase de ore de la notificarea anonimă trimisă de Matt poliţiei din Weymouth. Se întreba dacă
exista vreo legătură. In orice caz, era o descoperire sumbră. Tess avea dreptate, fata dispărută trebuie să fi fost deja moartă. Dacă trupul i-ar fi fost aruncat în Delaware chiar sub Water Gap, atunci curentul îl purtase la kilometri distanţă în aval.
Se prea poate ca trupul să fi fost îngreunat dintr-adins şi să se fi scufundat pe fundul albiei. Şi nu mai avea să fie găsit niciodată în acea întindere vastă de apă
neagră şi învolburată.
Spre deosebire de Marcey Mason. Oricine ar fi fost cel care a omorât-o pe Marcey a vrut ca trupul ei sfâşiat să fie descoperit, din moment ce fusese ascuns oarecum neglijent, lângă o
potecă.
Tess s-a ridicat brusc de pe canapea şi s-a dus sus, în pat. Matt a mai zăbovit, zapând de pe un post pe altul. Reţea, cablu... De parcă, undeva în noapte, ar fi existat mai multe veşti despre Duana Zwolle, care să-i liniştească gândurile şi să-i dea voie să meargă la culcare.
în dimineaţa următoare, în timp ce conducea spre birou, ascultând ştirile de la radio, Matt a aflat că şalul fusese identificat de
una dintre prietenele Duanei Zwolle ca fiind un dar pe care tânăra îl primise recent, de Crăciun. „Din partea unui iubit al Duanei, dar nu mi-a spus cum îl cheamă."
Matt şi-a spus calm că acum sigur îl vor aresta.
Şi totuşi nu au făcut-o.
Cu mici întreruperi, atât ca adolescent, cât şi ca adult, Matt suferise de insomnii.
Pe când era foarte tânăr, abia dacă îşi dădea seama că e insomniac, pentru că stătea oricum nopţile până târziu, la băute şi şuete cu prietenii. Acum însă, era mult prea neliniştit ca să poată dormi, chiar şi atunci când era epuizat. Zilele petrecute jucând rolul unui asociat tânăr şi ambiţios de la Krell & Asociaţii, cufundat în gândurile tene-broase despre fata dispărută pe care credea că ar trebui să o găsească, şi totuşi nu putea, îl lăsau fără energie, dar incapabil să adoarmă. în trecut, se folosea de acest timp lucrând în camera obscură din spatele casei, developând fotografiile făcute de Nighthawk. întotdeauna o ocupaţie nocturnă, de parcă negativele fotografice se întrupau din noapte, şi nu din zi. Dar de când se întorsese din Florida, de la dispariţia lui Zwolle, Matt prefera să se uite la televizor până la primele ore ale dimineţii, sperând să afle... ce?
Nu o veţi găsi. Ea este a mea. Nu o veţi găsi până când eu nu voi renunţa la ea.
în asemenea momente, Matt aproape că îşi „auzea" - îşi „vedea" - rivalul. Cu degetele încleştate, cu pumnii strânşi, nutrind dorinţa de a-şi descătuşa violenţa ascunsă.
„Poate că dacă, atunci, în octombrie, aş fi intrat în casă împreună cu ea..."
Duana Zwolle îl dorise, dar Matt, în laşitatea lui, dăduse bir cu fugiţii. Simplu, atât şi nimic mai mult.
Uneori, când se uita la televizor până târziu în noapte, pe unul dintre posturile din Jersey, Matt descoperea o însuşire a Duanei Zwolle. Nimic nou, bineînţeles; foarte probabil că o mai văzuse până atunci, şi nu doar o singură dată. Cu toate astea, privea fascinat. Viaţa noastră, care pe peliculă, în imaginaţia altora, merge mai departe, chiar şi după ce am murit. De când developase fotografiile, pe Matt îl fascina să vadă
