- Dar Nighthawk nu este interesat de orice loc, ci de Lismore.
Ricci a pus fotografia în cutia marcată cu DEPARTAMENTUL DE POLIŢIE
WEYMOUTH. Matt a simţit din nou impulsul de a i-o smulge din mână şi de a provoca reacţia fizică de care ştia că sunt în stare aceşti oameni. Durerea pe care o puteau provoca. Phelan era un bărbat între două vârste, şi cam burtos pe deasupra, dar în mod cert un tip dur, cu ditamai muşchii pe care nu avusese motiv să-i folosească de ceva vreme. Iar Ricci în mod sigur era genul de tip care mergea la sală. Probabil că
munca de poliţist la periferie îl plictisea de moarte, probabil că nu mai avusese motiv să scoată arma din toc de ani de zile, iar de tras cu ea nici nu se punea problema.
Detectivii au terminat de percheziţionat biroul Iui Matt de la Krell & Asociaţii.
Văzând expresia de pe chipul lui Matt, care părea să se teamă de un pericol iminent, detectivul mai în vârstă a spus:
- Domnule McBride, nu sunteţi arestat. Puteţi oricând să ne spuneţi liniştit orice, nu aveţi nevoie de avocat.
- Ce vrea să însemne asta? „Să spun liniştit."
- Puteţi să ne ajutaţi cu investigaţia şi ceea ce ne veţi spune nu va fi folosit împotriva dumneavoastră.
- Până când, de fapt, chiar voi fi arestat? Apoi totul se schimbă?
- De ce presupuneţi că veţi fi arestat? Nu facem decât să adunăm probe.
Matt a râs şi i-a condus pe detectivi la uşa din spate a clădirii. O va suna pe Tess să vină să-1 ia acasă. Nici de-al naibii nu s-ar mai fi urcat o dată în maşina Poliţiei Weymouth, poate doar încătuşat, şi nici atunci nu va face asta de bunăvoie. Şi-a jurat că aşa va fi.
17
Numele Duana Zwolle nu a mai fost niciodată pomenit în discuţiile dintre Matt şi Tess.
Matt fusese cât pe ce să creadă că Tess îl iertase.
- Te cred, dragul meu. Te iubesc. Bineînţeles că fata aceea minte. Sigur a inventat totul, i-a spus ea pe un ton pătimaş.
Tess - comportamentul ei din acea perioadă dificilă - 1-a surprins enorm pe Matt.
S-ar fi aşteptat la o cu totul altă reacţie din partea ei, când ea, asemenea unei figuri sculptate la prora unei vechi nave, înfruntând dispreţuitoare marea furtunoasă, a reuşit să se ridice la înălţimea situaţiei şi să-şi menţină hotărârea fermă. Feroce, curajoasă, intransigentă. Era fiica lui Rye, medic chirurg din Connecticut, un om înstărit, obişnuit să dea ordine şi să fie ascultat, iar Tess s-a dovedit că-i calcă pe urme pentru că, atunci când căsnicia lor a dat de greu, nu şi-a trădat îndoielile, ci a rămas încrezătoare şi sigură pe sine în ochii celorlalţi. Vorba că Matt fusese „cumva combinat" cu Duana Zwolle se răspândise repede prin Weymouth; Tess contrazicea zvonurile afirmând sus şi tare, cu calm, că „nu e nimic adevărat, nici cea mai mică urmă de adevăr". Precum o soţie de politician târât în vreun scandal, pe Tess McBride părea că o prinde acest rol. Ei, familia McBride, erau ca o cetate fortificată.
- Nimeni nu va reuşi să ne distrugă căsnicia, îi spunea Tess lui Matt plină de hotărâre. Nu prin calomnii şi minciuni. Nu cât e lumea şi pământul! Niciodată!
După ce au plecat detectivii de la birou, Matt a încercat să o sune pe Tess, dar linia era în permanenţă ocupată. Aşa că a chemat un taxi până acasă, iar când a intrat în casa care acum îi părea pe vecie schimbată, plină de amprente străine, a auzit vocea ridicată şi insistentă a soţiei lui, care vorbea la telefon. Iniţial, a crezut că vorbeşte cu tatăl ei; avea acelaşi ton pisicesc, de fetiţă care se alintă. Dar curând i-a fost clar că
Tess vorbea cu Sid Krell, într-un fel care 1-a surprins pe Matt pentru că nu o auzise niciodată adresându-i-se astfel lui Krell.
- Nu mă refer la bani, Sid, nu e cazul! Nu. Ne descurcăm.
Vreau să spun că... o să facem ceea ce trebuie. Mă refer la spri jinul emoţional. Şi la sfaturile tale. Şi la ajutorul tău, ştii tu, să
le explici oamenilor situaţia în care ne aflăm, pentru că toată
lumea o să te întrebe pe tine. Ştii şi tu cum e Weymouth.
Matt s-a întrebat: cum e Weymouth? Şi de ce-i păsa lui Tess asa de mult?
- O, Sid! Mulţumesc. Mulţumesc.
Vocea răguşită a lui Tess, gâtuită de emoţie. Părea sinceră. Dacă ea şi Krell ar fi fost faţă în faţă, i-ar fi cuprins obrajii lui Krell între palme şi l-ar fi sărutat uşor, cu îndrăzneală, pe gură.
- Matt va fi foarte recunoscător.
Matt s-a prefăcut că nu a auzit acest schimb de replici. Prefera să-i rezume Tess discuţia, dar mai târziu.
Tess deja îi telefonase lui Jules Cliffe. Ea-1 ştia pe Cliffe ca pe soţul-avocat „dificil, temperamental, dar sclipitor" al unei prietene din Weymouth. Matt şi Cliffe aveau să aibă o întâlnire în regim de urgenţă chiar în acea seară, la Cliffe acasă, la câţiva kilometri de locuinţa lor.
- Nu o să vin cu tine, a spus Tess. Ca să poţi vorbi deschis cu Jules Cliffe. Să-i poţi spune totul.
într-o frenezie de energie, pusese la locul lor mare parte dintre lucrurile mutate în timpul percheziţiei. Cu excepţia corpurilor mari de mobilier care fuseseră date jos de pe pereţi şi a obiectelor împrăştiate din biroul şi camera obscură ale lui Matt.
Tess era mai ales pornită să aranjeze dormitorul băieţilor, astfel încât aceştia să nu bănuiască deloc că nişte străini au trecut pe acolo din cine ştie ce motiv. Mândră de ea, 1-a condus pe Matt să vadă camera:
- Mai degrabă, a spus Tess râzând, arată prea ordonată.
A mototolit puţin cearceaful de pe patul lui Davey. Tapetul cu model de inspiraţie nautică, în nuanţe de bleumarin era asortat cu cuverturile de velur; băieţii aveau propriul televizor şi rafturi cu casete video. Pe acestea, Tess le pusese cu grijă la locul lor, iar acum le-a mai aranjat puţin. Matt ar fi vrut să prindă mâinile frenetice ale soţiei sale şi să o strângă în braţe. Era
febrilă, exaltată. Probabil că aşa se manifesta isteria ei; din fericire pentru ea, şi pentru el. Deşi nu era firesc şi nu avea cum să dureze prea mult. Tess vorbea despre cum profitase de ocazie să facă ordine prin sertarele şi dulapurile pe care de câţiva ani tot spunea că o să le aranjeze; printre altele, aruncând şi hainele ei mai vechi.
- Nu o să mai port asta în viaţa mea.
Ochii ei înroşiţi de la atâta plâns acum străluceau, obrajii îi erau îmbujoraţi. Era o femeie atrăgătoare, aflată la începutul celei de-a doua vârste, acum abia trăgându-şi sufletul şi exaltată ca după un antrenament fizic epuizant de înot sau de tenis sau ca după o partidă de sex. Genul de sex de care soţii McBride nu prea mai aveau parte de când apăruseră copiii în viaţa lor.
- Hei, te iubesc, i-a spus Matt lui Tess, reuşind să-i prindă
