Duana a atras asupra ei ceea ce i s-a întâmplat prin felul ei de a fi, prin arta ei, din cauza vieţii pe care o ducea, a singurătăţii şi izolării si a ceea ce tatăl ei numeşte „ciudăţenia" ei. Ca si cum
„să fii ciudat" ar fi un păcat! Rue, sora geamănă a Duanei, nu seamănă deloc cu ea; cel puţin eu nu am sesizat decât o vagă
asemănare. Nu este deloc o persoană religioasă, dacă ar fi să
menţionez un singur aspect, iar Duana era foarte religioasă.
Când i-am spus că am fost cea mai bună prietenă a Duanei, cel
puţin din ultimii trei ani, de când Duana plecase de lângă
Nicholas Roche şi venise să locuiască în New Jersey, mi-a spus: „Dar Duana nu mi-a vorbit niciodată despre tine." Ca şi cum punea la îndoială prietenia noastră! Ca şi cum ar fi sugerat că mint! Matt, am ajutat familia Zwolle cât de mult am putut, am petrecut ore bune cu ei, vreau să spun zile întregi, cu ei şi cu detectivii din Weymouth, am reuşit chiar să-1 conving pe Sid să le dea bani pentru a mări recompensa... dar acum m-au dat la o parte, „nu sunt de acord cu mine". Sora ei crede că o „exploatez"
pe Duana. Doamne fereşte! Ce n-aş da ca Duana să vină înapoi!
Oriana s-a oprit, pentru că un telefon s-a auzit sunând pe undeva prin apropiere.
Matt spera ca ea să nu răspundă; era total fascinat de ea, de felul în care, încălzită
de aburii vinului, şi probabil atrasă de Matt McBride, vorbea atât de dezinvolt, fără
subterfugii. Altcineva care o iubise pe Duana Zwolle. O legătură între doi străini.
- Oh, la naiba. Lasă-1 să sune. Nici măcar nu am activat serviciul de mesagerie.
Asta-i sangsăral De douăzeci şi patru de ani am parte doar de sangsăral Dacă biata Duana s-a eliberat, poate că ăsta nu este un fapt atât de tragic. Era o mistică, aşa cred... o adevărată adeptă a misticismului, vreau să spun, este o adevărată mistică.
Arta era „canonul" ei. Părea că ar fi crezut sincer în puritatea spiritului uman. Şi că
nimic nu este accidental. Oamenii pot fi „sortiţi" unul celuilalt încă dinainte de a se naşte. Nu era o practicantă a budismului, era implicată în Misiunea Sfântului Patrick, deşi nu era catolică, era cea mai naturală şi instinctivă persoană religioasă pe care am cunos-cut-o vreodată... şi cred că asta a fost cauza care 1-a făcut pe răpitor sau pe răpitori să o aleagă pe ea. Şi faptul că, din
moment ce aşa era construită, incapabilă de vreo răutate, era expusă într-un mod în care noi ceilalţi, în mod sigur nu Oriana, nu puteam fi.
Prima sticlă cu vin era goală. Oriana, legănându-se uşor, a adus imediat alta.
- Oriana, lasă-mă pe mine să o deschid, a spus Matt, ridicându-se de pe scaun.
Era genul de bărbat căruia îi făcea plăcere să deschidă sticlele cu vin, şi chiar era expert. îşi scosese deja jacheta de lână călduroasă şi slăbise nodul de la cravată.
Aşezând sticla pe masa de răchită, degetele lui Matt şi ale Orianei se atinseră uşor.
Iar Matt a întrebat:
- Ce este „Lumina Clară a Pustiului"? Duana vorbea uneori despre asta. E ceva din budism?
- Aşa cred. O viziune la care aspiri. Când era prinsă de
colajele ei, dacă lucra foarte intens, zece-douăsprezece ore continuu, la un moment dat, spunea ea, putea să iasă din prin-soarea „pânzei de păianjen" care-i luase prizonier şinele şi să
pătrundă pe acest tărâm de „lumină clară". A încercat să mă
înveţe şi pe mine:
Există un Netransformat, Nenăscut, Nefâcut, Neformat; dacă nu ar exista acest Netransformat, Nenăscut, Nefacut, Neformat, nu ar exista nicio cale pentru ceea ce se transformă, se naşte, se face sau se formează; dar atâta timp cât există un Netransformat, Nenăscut, Nefacut, Neformat, există o salvare pentru ceea ce s-a transformat, s-a născut, s-a făcut ori s-a format.
Matt a spus tremurând:
- Asta sună prea dramatic pentru mine.
- Ei bine, şi pentru mine. Dar îi respectam... adică, vreau să spun că respect convingerile Duanei. Asta nu înseamnă că nu era o fire emotivă, desigur; nu înseamnă decât că emoţiile pe care le trăia erau profunde şi că Duana nu era o persoană superficială. Nu am mai cunoscut decât o persoană, de fapt, un artist din New Jersey, la fel ca Duana, care să fie ceea ce se cheamă un veritabil „mistic".
„NUME NECUNOSCUT" îşi spune... Ai auzit vreodată despre el? Ei bine, probabil că
nu, bănuiesc. E un fel de William Blake de provincie; dulce, simplu, dedicat artei, deşi după părerea mea nu e foarte talentat. Unii dintre noi, inclusiv Duana, ne-am împrietenit cu el pentru că pare atât de singuratic şi de bun. Dar ceea ce mă
indignează cu adevărat...
- Scuză-mă, a întrerupt-o Matt. Acest NUME NECU
NOSCUT are totuşi un nume real?
- Da, desigur. „Joseph Gavin". Dar...
- „Joseph Gavin"?
Numele îi părea cunoscut lui Matt: cunoscuse o familie Gavin în Forked River; copiii familiei Gavin învăţaseră la aceeaşi şcoală pe care o absolvise şi el.
- .. .dar nu este suspect, de asta poţi fi sigur. Bietul NUME
