Niciodată! Niciodată nu va mai călca pe-acolo!
Mergea cu viteză spre casă, spre Weymouth, asudat, simţind că-1 mănâncă
pielea şi profund ruşinat. în urechi îi răsunau suspinele mânioase, răguşite ale femeii.
în mintea lui se amestecau cu suspinele soţiei. Care femeie?
27
NUME NECUNOSCUT. Era neliniştit şi nu ştia de ce. Muncea din greu. Primea un cec pentru asta. în fiecare săptămână. Urma să împartă aceşti bani cu femeiuşcă
Brough şi cu fiul ei, care-şi pusese toate speranţele în NUME NECUNOSCUT. Nu sunt tatăl tău, dar voi încerca să-ţi alin această lipsă. Totuşi, în puţinele daţi în care îl atingeau, degetele femeiuştii îi dădeau o senzaţie slinoasă, iar respiraţia ei era slinoasă & abjectă & el o dădea la o parte. Femeie, ai grijă! Dar ea îl adora pe JOSEPH
GAVIN. Se folosea de ea & avea convingerea că avea să se mai folosească.
Era neliniştit şi nu ştia de ce. Detectivii nu se mai întorseseră să-i pună întrebări.
Nici măcar nu-i bănuia că îl spionează. Cu toate astea, simţea o piatră pe inimă.
Dimineţile acestea de iarnă târzie, un cer plumburiu & o duhoare (nu avea cum să fie aşa, ştia bine) de resturi în stare de putrefacţie de pe malul mării & din Pine Barrens.
Tânjea să mai vadă o dată locul sacrificiului. Mormântul de zăpadă.
(Până acum, zăpada trebuie să fi fost deja topită. Păsările ce dau târcoale ţărmului cu ciocurile lor nemiloase şi ascuţite se înfruptaseră deja.) Ar fi alergat pe malul râului Batsto ca un băieţel de doisprezece ani. Găsise acolo o barcă cu vâsle & o singură vâslă. Barca era plină cu apă, aşa că nu se putea folosi de ea. Darîşi putea imagina că se foloseşte de ea, era barca lui & putea călători cu ajutorul ei oriunde şi-ar fi dorit. în jur erau cedrii albi de Atlantic şi mii & mii de pini. Terenurile mlăştinoase cu arbuşti & fermierii de care se ascundea, pentru că nu credea că ar fi fost prea primitori. El era din Forked River, la vreo cincisprezece kilometri de Barrens, ceea ce
pentru ei însemna un băiat de la oraş. Nu le-ar fi putut explica că pentru el, Barrens era un fel de acasă, unde nimeni nu-l judeca. Mai târziu, o adusese pe fată la Deer Isle. Fiind prima dată, nu avusese vreme să aleagă cu prea mare grijă locul. Nu ştia de ce o adusese pe fată la Pine Barrens, ştia doar că e locul potrivit. La fel ca la sfârşitul iernii lui 1993, când o adusese pe MT aproape în acelaşi loc, din Cherry Hill, NewJersey, la Deer Isle, unde nu avea să fie găsită niciodată. Dispărută până în ziua de astăzi.
MT fusese o „vedetă" locală de televiziune. Lui NUME NECUNOSCUT îi era ruşine de el însuşi că adorase o fiinţă atât de superficială, de vanitoasă. Ea nu avusese niciun dar preţios de oferit. Sacrificiul fusese în zadar. Acum depăşise momentul şi rareori se mai gândea la asta. Deşi, în ochii lumii, MT fusese cu siguranţă cea mai frumoasă.
Cu toate că trecuseră mai mulţi ani, mult mai vie îi era în minte MM, pentru că
ea fusese cel dintâi sacrificiu. Ce tânăr era el pe-atunci şi cât de ignorant. Fără să fi avut vreun plan dinainte stabilit. încrezându-se în noroc. Şi în locul numit Vadul, o răscruce, un magazin cu-de-toate & o benzinărie unde parcase camioneta închiriată, disperat să-şi potolească setea & unde cumpărase două
cutii cu Pepsi de la un aparat automat, riscând astfel să fie văzut. Ciudat a fost faptul că atunci când poliţia a ajuns la răscruce, ca şi la alte mici stabilimente din zona Barrens, nimeni din magazin sau de la benzinărie nu avea să-şi amintească să-l fi văzut, nici pe el, şi nici camioneta.
Eşti acoperit sub mantia nevăzutului. Ca şi NUMELE tău NECUNOSCUT.
Mai târziu, mânia pusese stăpânire pe el. Pentru cum fusese posibil ca o fată
atât de tânără ca MM să aibă un comportament neadecvat (MM, la vârsta de şaptesprezece ani, fusese cel mai fraged sacrificiu, precum DZ, la douăzeci şi şase de ani, fusese cel mai matur). Din ziua aceea, NUME NECUNOSCUT nu-şi mai făcuse iluzii. Fiindcă MM, prin felul în care arăta & cum zâmbea & cu darul de a cânta ca o veritabilă soprană nu fusese altceva decât un înger. Şi cu toate astea, ea pângărise darul pe care-l avea & şi nu mai putea fi lăsată să trăiască. Doar el ştia & doar el avusese curajul să facă ce trebuie.
Aşa cum avea să descopere, şi chiloţii ei erau murdari. îi mirosise, dezgustat.
O iubise, dar ştiuse ce trebuia făcut. Nu avusese de ales. CÂNTĂ PENTRU MINE, îi poruncise el. (Deşi, cuprinsă de groază, ea nu fusese în stare.) Ce să vezi, aplauzele care făceau amfiteatrul să răsune & săruturile fierbinţi şi băloase ale iubitului ei n-au putut să o salveze. Frumuseţea vocii ei se stinsese între degetele puternice şi îndemânatice ale lui NUME NECUNOSCUT. (Pe care chiar mama lui obişnuia să le admire, mâinile lui Joseph al ei erau aşa de mari, dar timide în prezenţa ei, de parcă
ar fi fost nişte lighioane spâne, picate într-un somn adânc.) Şi aşa se face că vocea lui MM, de care ea nu era demnă, se scursese printre degetele băiatului cunoscut lumii la acea vreme drept Joseph Gavin.
Pentru că lui NUME NECUNOSCUT îi era menit să fie Artist, în vecii vecilor.
* * *
Trecuseră ani. Mintea i se zbuciuma ca valurile care se sparg fără încetare la ţărm, tulburându-l până târziu în noapte. încerca să-şi amintească istoria secretă a lui NUME NECUNOSCUT, care aproape întotdeauna îi umpluse sufletul de fericire & de certitudine & de sentimentul dreptăţii faptelor sale. Cu toate astea, nu-şi găsea pacea. Nu ştia de ce. Să fi fost sacrificiul în zadar?
Femeiuşcă Brough & fiul ei, Randy, aveau gripă, la televizor erau interviuri despre gripă luate personalului medical din New Jersey, şi poate că şi Joseph Gavin era infectat, deşi se cam îndoia că ar fi fost aşa, pentru că el se îmbolnăvea rar, fiind foarte disciplinat şi obişnuind să mănânce cumpătat (mai mult fructe & legume). Cu toate astea, noua figură născută din sacrificiul lui DZ nu reuşise să prindă viaţă în mâinile lui. Cea de-a şasea figură din CĂSĂTORIA RAIULUI CU IADUL Ceva mai scundă
& cu dimensiuni mai mici decât surorile ei. Modelată & sculptată dintr-o bucată de lemn de cireş din Clinton Falls, ceară colorată, pilitură de cupru & lut. Faţa îi părea a fi una a Purităţii şi totuşi dădea impresia că e nefinisată, fadă. în lumina puternică
a dimineţii, vedea că făcuse o faţă brută. Şi celelalte chipuri nu sunt şi ele brute?
Adevărata faţă a lui DZ fusese pătată ca şi cum ar fi fost ştearsă cu o radieră murdară, pentru că sufletul femeiuştii era
murdar, deşi fusese un chip la care te puteai uita în neştire, pe când acesta, chipul Purităţii, nu avea viaţă.
Rânjind, detectivul îl întrebase de unde-i vin ideile. Pe când celălalt, care purta eşarfa albastră, mergea ca un cocoş şi îşi vâra nasul în toate colţurile, în căutare de probe. De parcă NUME NECUNOSCUT ar fi fost un prost fără minte, care nu ştia să-şi ascundă cu iscusinţă faptele secrete & secretul lui cel mai ferit. Ca şi cum NUME
NECUNOSCUT n-ar fi jucat de atâtea ori în ultimii douăzeci şi unu de ani jocul ăsta palpitant cu străinii & n-ar fi câştigat de fiecare dată.
Nu eu sunt cel pe care-l cauţi, pentru că el a plecat. A înviat şi aplecata Şi DZ a râs de el. Ştia el. Nu în faţă, dar întâmplarea face că el ştia. în ultimii ani, de când se instalaseră tot felul de camere de securitate prin atâtea locuri publice, în magazinele 7-Eleven, prin benzinării, alimentare & bănci şi pe care NUME
NECUNOSCUT le observase cu ochii lui ageri, era ca şi cum căpătase şi el o deprindere asemănătoare acestor camere; nu întotdeauna, dar uneori da; şi putea vedea & auzi oameni vorbind despre NUME NECUNOSCUT atunci când el nu era prin apropiere
& credeau că erau singuri! La fel DZ, Oriana & alţii, inclusiv bărbaţi, vorbeau în batjocură despre el şi despre arta lui. Ştia el.
Acum, DZ părea că-şi râde el. Pentru faptul că NUME NECUNOSCUT nu îndrăznise să introducă în figură acei ochi de o frumuseţe rară, ci îi aruncase cu teamă & precauţie (într-o
lin original, I am not who you seek, for he bas gone. He has risen and is gone, trimitere la versetul „El le-a zis: «Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus din Nazaret, care a fost răstignit. A înviat, nu este aici.»" {Evanghelia după Marcu, 16:6). (N. trad.) maşină de gunoi din oraş, ascunşi printre resturi împuţite de pizza), folosind, în schimb, ochi din bile de sticlă, ireali, încastraţi în lemn. Sticlă moartă.
Sticlă moartă! Aşa că zâmbeau superior la NUME NECU-NOSCUT, în batjocură, pe la spatele lui & uneori cu cruzime, fix în faţă.
