Şi-a amintit cu o uşoară satisfacţie de ochii umflaţi ai Orianei & de vocea care-l zgâria pe creier. Crezând că îi e prieten! & că el e prieten cu fata dispărută] Cu gura schimonosită, aproape plângând, O, Joseph, e un coşmar care nu se mai termină.
Dacă este în viaţă, probabil că suferă tare mult. Aproape că mă rog să fie găsită. Să
se termine odată cu această... oroare. Ar fi vrut să-i râdă în faţa aia urâtă ca să-şi dea seama de PUTEREA LUI NUME NECUNOSCUT. Care din punctul ei de vedere n-avea prea mare putere, ca şi cum ar fi un câine pe care-l poţi da afară pe uşă, şi cu burta goală.
Ce anotimp mai era şi ăsta? Nici iarnă, nici primăvară. La fel şi sufletul lui NUME
NECUNOSCUT era nedefinit. într-o dimineaţă se deştepta şi găsea lapoviţă pe acoperişul metalic al rulotei, iar într-alta un soare orbitor părea să ia în răspăr iubitele lui figuri care populau hambarul. Acest an nou începuse cu surle şi trâmbiţe, iar acum era mut. Aşa cum nu mai erau titluri de ziare care să pomenească despre fata dispărută. Şi afişele din vitrine, acum rupte în unele locuri, deveniseră atât de familiare, încât nimeni nu le mai lua în seamă & NUME NECUNOSCUT însuşi le mai arunca doar câte o privire, în treacăt. Trebuia să muncească să câştige un ban. Ca sudor într-un atelier de maşini. Acolo unde ceilalţi zâmbeau văzând cum îşi leagă la spate smocurile din
barbă. Miraţi de tăcerea lui, pe când ei vorbeau şi râdeau zgomotos. Uneori, se cutremura gândindu-se că acei ochi igno-ranţi s-ar putea opri asupra figurilor sacre ale CĂSĂTORIEI RAIULUI CU IADUL fără pic de înţelegere şi de simpatie. Căci ei sunt lumea, încă nemântuită. Ştia că lisus Hristos luase pe umerii lui mântuirea lumii, dar înţelegea acum că povara era ca un munte de gheaţă: ceva ce nu putea fi cărat pe umeri, căci te-ai fi împiedicat şi te-ar fi zdrobit.
Şi poate că lisus Hristos se înşelase? Poate că nu exista de fapt mântuire? în soarele orbitor e numai vid.
Sticlă moartă!
Aşa cum un vânător stă la pândă după pradă la o oarecare distanţă, aşa a pândit-o şi el pe DZ de-a lungul verii, toamnei & iernii. Până în seara de 28 decembrie, când i-a căzut în capcană. De fiecare dată a fost invizibil. Şi totuşi NUME NECUNOSCUT
avusese motiv să se arate în Lismore. Pentru că şi NUME NECU-NOSCUT era artist.
Şi NUME NECUNOSCUT îi era prieten. Ar fi putut s-o iubească pe DZ, pentru că
femeiuşcă avea oase mici & temperamentul lui. Şi abia dacă scotea câteva cuvinte în
prezenţa lui. Ochii ăia sfioşi. Sau care lăsau impresia că ar fi sfioşi. Pe poteca ce ducea de-a lungul râului, pe unde ea se plimba adesea, el stătea şi medita într-o linişte perfectă. Asta se întâmpla după vernisajul expoziţiei din Galeria Tomato Factory din Weymouth, în care fusese expus colajul lui DZ, & NUME NECUNOSCUT aştepta un semn de recunoaştere a vinovăţiei & de căinţă pentru că furase de la NUME
NECUNOSCUT nu doar ideile, ci & însuşi titlul Grădina plăcerilor lumeşti şi nelumeşti.
în afară de ochii ei, nu avea nicio pretenţie. Chiar şi-atunci, aş putea s-o iert. îmi stă în putere să fac asta. Dar ea abia de spusese câteva vorbe, atât de timidă, încât abia auzea ce-i zicea, l-a vorbit despre râul care este toate râurile, cum ceasul acesta din zi este toate zilele de la începutul vremii până acum. Uneori, mă tem că toate astea vor fi aici şi după ce eu voi fi dispărut, ca şi cum nu aş fi existat vreodată pe acest pământ. Aceste cuvinte fuseseră rostite de o fată surprinsă & supărată; & NUME
NECUNOSCUT se uitase cu coada ochiului la ea, pentru că asemenea cuvinte îi zdrobeau inima. Ca şi cum el însuşi le-ar fi rostit. Şi totuşi, nu a putut să-i dea o replică, nu avea cuvintele potrivite.
Şi-ar fi dorit să o fi iubit pe DZ? Nu, nu şi-ar fi dorit. Pentru că, pe ascuns, ea râdea de el. Sufletul ei mizerabil îi ieşea prin toţi porii.
Pe 18 martie, l-a încercat un sentiment ciudat. Avea dreptul să ştie! De la un telefon public din Newark, a telefonat la linia fier-binte a tabloidului Jersey Citizen, ca să întrebe ce veşti mai sunt despre fata dispărută. De ce nu se mai auzea nimic de ea? De ce nu fusese nimeni arestat? Era adevărat că trupul îi fusese găsit pe fundul râului Delaware şi că descoperirea era ţinută secret? Că fapta fusese comisă de sora geamănă a lui DZ din cauza rivalităţii pentru o iubită lesbiană?
A pus apoi repede receptorul în furcă, pentru ca apelul să nu poată fi interceptat.
***
Dintre cele şase figuri care alcătuiesc CĂSĂTORIA RAIULUI CU IADUL, cea care-l excita cel mai mult era a doua, o dansatoare.
NUME NECUNOSCUT nu ştiuse cum să împletească niciunul dintre firele de păr ale fetei în părul de sârmă castaniu-roşiatic al figurii sculptate, şi nici cum să ataşeze vreuna dintre particulele pielii ei pistruiate; dar făcuse o pudră din unghii arse de la mâini & de la picioare pe care o amestecase cu lut & şi-i făcea plăcere să-şi aducă
aminte de acel miros chiar şi după şaptesprezece ani.
Cu multă vreme în urmă, în Mountainhome, Pennsylvania. Fusese fericit. Acum nu-şi mai amintea numele, ci doar iniţialele pe care îşi permisese să şi le amintească
- LR. Avea o piele palidă, presărată cu pistrui. Atât de discreţi, încât dacă nu stăteai foarte aproape, de-abia îi puteai observa. O zărise din întâmplare exersând & repetând mişcările de dans pe pontonul din lemn de sequoia al unei case de vacanţă
din Mountainhome Lake. în bodyul ei negru, ponosit, desculţă. Cu părul lung, castaniu cu reflexe arămii. Cu sânii mici & fermi & cutia toracică profilată prin ţesătura neagră mulată. Picioarele ei erau mai lungi decât ale lui, subţiri şi cu muşchi proeminenţi. Văzând-o, i se stârnise o dorinţă puternică de a sculpta ceva
asemănător! Degetele lui îşi doreau cu ardoare să pună lama ascuţită pe o bucată
de lemn şi să taie, să taie, să taie! Niciodată nu mai văzuse un trup uman mişcân-du-se astfel. Atât de frumos, încât a căzut în genunchi în iarba înaltă, cu gura căscată
de uimire. Nu-şi putea lua ochii de la ea. Zvâcnetul ritmic al muzicii îi pătrunsese în măduva oaselor. Câte ore din vara aceea nu stătuse întins pe burtă pe acoperişul unei magazii abandonate din vecinătate?! O perdea de copaci îl ascundea bine. Şi stătea nemişcat, aproape fără să respire. Un loc deluros din Munţii Poconos, o zonă
cu căsuţe de vacanţă & locuinţe mai vechi care începuseră să fie vândute & distruse
& în
locul lor să fie ridicate case de vacanţă mai scumpe. Avea să afle de la televizor că LR şi partenerul ei de sex masculin (care era muzician) locuiau în Philadelphia.
Nu erau căsătoriţi; odată, l-a văzut pe bărbat apropiindu-se de dansatoare & şi-a închipuit cum fără neruşinare se întind pe ponton & se sărută & se împre-unează
& copulează ca nişte fiare care-l oripilau. Cum dansa-toarea reprezintă Frumuseţea, pe când femeiuşcă, mizeria.
Pe vremea aceea el era Joseph Gavin şi închinase o căsuţă în afara sătucului Mountainhome din Pennsylvania. Plecase din Forked River de îndată ce se dovedise că nu era niciun pericol să plece. Poliţia nu-l suspectase mai mult decât pe alţi vreo câţiva bărbaţi & băieţi, era foarte sigur de asta. Avea douăzeci şi doi de ani. Fata dispărută fusese găsită în Deer Isle cu trei ani în urmă & puţini mai vorbeau despre asta. Nici el nu se mai gândea la ea de-acum. Se certase cu familia lui & plecase.
Se descurca cu slujbe sezoniere & lucra ca sudor & făcea bani frumoşi. Dar în vara aceea locuia de unul singur undeva la munte, într-o căbă-nuţă cu acoperişul putred.
Avea să se apuce curând de prima dintre cele nouă figuri ale CĂSĂTORIEI RAIULUI CU IADUL, dar era în aşteptarea unei viziuni. Şl NU DURASE PREA MULT PÂNĂ CÂND
VIZI UN EA ÎŞI FĂCUSE APARIŢIA.
în august, la Mountainhome Summer Festival o văzuse dansând! în seara aceea i-a aflat, în sfârşit, numele, de pe un program tipărit. Nu ştia că dansatoarea roşcată
era cunoscută în rândul celorlalţi; că nu dansa numai pe pontonul casei sale de vacanţă, ci într-o trupă cu mai mulţi dansatori; că trebuia să o adore la un loc cu alte mii de admiratori. Singur, aşezat pe scaunul din public, stătea încordat & privea.
