,,s ă resping ă complet tot ce sem ăna cu concepţia lui Augustin"
(ibid., p. 8). Nu ni se oferă nici o referinţă ori notă de subsol care să vin ă în sprijinul acestei afirmaţii . Deşi Canovan aduce implicit în discuţie tema de cercetare a tezei de doctorat arendtiene, anume problema însemn ăt ăţii aproapelui în gândirea lui Augustin, ea ofer ă doa r o lectur ă negativă ce scoate în evidenţă aparenta distanţă
dintre teza lui Arendt şi gândirea sa politic ă ulterioar ă.
În lumina angajamentelor ei p olitice ulterioare, e interesant că teza sa de·
doctorat despre „conceptul de iubire la Sfântul Augustin" cerceta o formă
de creştinism pentru care respin gerea lumii acesteia şi a p reocupării faţă
de ea era o p remisă esenţială pentru iubirea de Dumnezeu. (Ibid.) Totuşi, Canovan este unul dintre puţinii cercet ători ai lui Arendt care au lucrat cu sursele disponibile la Biblioteca Congresului şi care chiar au citit teza . Însă, când o cite az ă (ibid., n. 3), ea comite o eroare parţial ă care-i susţine pledoaria, dar care-l determi nă pe cititor s ă ia în considerare şi alte lecturi posibile. După ce remarcă
frecventa citare de c ătre Arendt a formul ării augustiniene asupra nativit ăţii, tradus ă prin : ,,ca s ă poat ă fi un început a fost · creat omul", ea spune c ă autoarea nu avea în vedere decât situaţiile făr ă
speranţ ă, şi chiar şi-atunci a fost nevoită s-adauge termenul „nati vitate" ,,la varianta iniţial ă a tezei sale de doctorat când, mai târziu, a avut în intenţie s -o revizuiasc ă în vederea public ării în limba englez ă" (ibid., p. 8).
Efectul interpretării lui Canovan este, pe de o parte, c ă reduce posibilitatea de a transfera „nativitatea" augustinian ă în alt fel de contexte decât teologice şi, pe de alt ă parte, c ă sugereaz ă c ă Arend e nu era mulţumită de varianta iniţial ă a tezei şi c ă doar „a avut în intenţie" s -o revizuiasc ă în vederea public ării, făr ă s ă se-apuce 212 REDESCOPERIND-O PE HANNAH ARENDT
cu-adevărat s -o fa că. Însă textul tezei arată limpede că în capitolul I din partea a doua a primei traduceri (Exemplarul A) se găseşte de fapt un comentariu dire ct asupra „ în ceputului", chiar da că
Hannah a adăugat termenul „nativitate" ca atare şi ideea de povestire asociată lui doar când a revizuit textul pentru a -l pregăti de publi care la Crowell-Collier la în ceputu l anilor '60.
Pentru că lumea, şi astfel orice lucru creat, trebuie să aibă o origine, fiinţasa este determinată de originea sa (fieri) - devine, are un început. Şi totuşi,astfel, este supusă nestatorniciei. [ ... ] Creatura e guvernată în timp defaptul că a devenit. Odată cu nestatornicia sa, timpul a fost creat. Numaiprin memorie şi aşteptare poate să transforme într-un întreg întindereatemporală a fiinţei sale prezentată în trecut şi în viitor, şi astfel să seapropie de azi-ul etern, de prezentul absolut al veşniciei (A:033293-033294).
Comparând a cest pasaj cu forma sa revizuită din Exemplarul B, vedem că s-a s chimbat în principal terminologia , pre cum şi claritatea perspe ctivei. Arendt vorbeşte a cum de „nativitate" mai degrabă de cât pur şi simplu de , în ceput".
Cu alte cuvinte, faptul hotărâtor care-l determină pe om drept fiinţă
conştientă şi capabilă de reamintire este naşterea sau „nativitatea", adică
faptul că am intrat în lume prin naştere. Faptul hotărâtor care-l determină
pe om drept fiinţă capabilă să dorească era moartea sau finitudinea. [ . .. ]
Nu speranţa ori dorinţa potolesc, într-un final, frica de moane, ci reamintirea şi recunoştinţa. (B:033187) Trei pagini mai departe în Exemplarul B, Arendt încă mai modifică
textul adăugând terminologie şi expli când în detaliu cum înţelege ea „originalitatea" fundamentală a lui Augustin. Augustin i se pare interesant nu doar pentru că se arată vădit nemulţumit de constrângerile Dumnezeului neoplatoni c şi stoic, ne clintit în veşnicia lui abstractă, ci şi pentru că are curaju l să încer ce o argumentaţie ce nu se potrivea deloc în cadrul tradiţiei pe care o moştenise.
Nemulţumit de dihotomia dorinţă impulsionată de moarte ve rsus dezangajare contemplativă, Augustin caută un Dumnezeu Creator INTRODUCERE : ,,NOI ÎNCEPUTURI" 213
care să legit imeze noile î nceputur i liber alese. Tema experie nţei de viaţă ca „poveste " legată de nativitate ca initium a fost de aseme nea adăugată î n decursul revizu irilor di n a nii '60.
„La început Dumnezeu a făcut cerul şi pământul" (Gen. I, r). Însă initium
se referă la începutul „sufletelor", adică nu doar al făpturilor vii, ci al oamenilor. Augustin scrie că „acest început nu exista sub nici o formă maiînainte. Ca să poată fi un asemenea început, a fost creat omul, înainte decare nu era nimeni." [ . . . ] Aşadar [ . . . ] omul a fost creat de dragul înnoirii,
novitas. Cum omul poate să-şi cunoască, să fie conştient de şi să-şi amintească propriul „început" sau propria origine, el este capabil să acţionezeca începător şi să pună în scenă povestea omeni rii.
Tot ce are un început, în sensul că odată cu acel lucru începe o nouă poveste (initium, şi nu principium), are, cu necesitate, şi un sfârşit. (B:033190) Ca nova n nu a nal izează importa nta co nti nuitate tematică d intre traducerea i niţ ială şi revizu irile lui Are nd e. Şi nu vorbeşte nici despre pos ib ile legătur i î ntre aceste rev izu iri şi lucrările co ntempora ne ale autoare i, care ar putea limpezi viziu nea acesteia cu pr iv ire la or igi nile şi lim itele „tradiţie i" filozofie i occide ntale. Î nsă , chiar şi dacă i nterpretarea lu i Ca nova n ar fi definitivă, de ce rev izu irile de substa nţă ar i ndica neapărat u n statut i nferior al î ntregului concept de „ noi î nceputuri" di n opera lui Are nd e? O temă
reluată este o pu nte î ntărită.
Pro iectul lu i Ca novan este i ntegrat iv. Ea scrie că cercetător i precum George Kateb o critică pe Are nd e pe ntru paradigma sa abstractă a „bărbaţilor greci î n togă ", care pare să nu ţină seamă
de problemele de fo nd şi preocupăr ile morale ce a nimă viaţa publică. Ca novan sugerează că, dacă lucrăr ile lu i Are nd e pe tema tot alitar ismulu i ar fi pr ivite î n legătură cu fe nome nologia acţiu nii dezvoltată de ea, gâ ndirea sa pol it ică ar fi „ma i ge neral releva ntă "
( Ca nova n 1992, pp. 197, 279). Cu alte cuv inte, Canova n polem izează cu una dintre strateg iile specifice abordăr ii „ortodoxe " asupra lu i Are nd e. Î n cadrul aceste ia di n urmă, pu nctul arhimed ic di n gâ ndirea politică a lui Are nd e nu este nici Condiţia umană, nici Originile totalitarismului, nici cele două împreu nă. Cel di ntâi text 214 REDESCOPERIND-O PE HANNAH ARENDT
poa te fi cri ti ca t pen tr u lipsa l ui de a tenţie la detali ul is toric, în vreme ce ideile sale centrale despre pericolele la adresa vieţii publice ineren te totali tarism ul ui s un t păs trate şi prel ua te în dis cuţia „matură" din cel de-al doilea text despre vita activa şi vita contemplativa.
Studi ul de faţă răspunde provo cării l ui Canovan, dar deschide o perspe ctivă mai largă . Canovan îşi expune argumentele împotriva abordării „or todoxe" as upra l ui Arend e sp unând : Această strategie tradiţională e contraproductivă. D acă (în căutarea unor ide i de interes general) pornim de la Condiţia umană, ceea ce găsim pare exotic, dar nu marginal. Numai când ne înto arcem la rădăcinile gândirii ei, care se găsesc în reflecţiile asupra diverselor evenimente d in vremea sa, aj ungem la lucrurile importante pe care le avea de spus. [ . . . ]
D acă urmărim suitele sale de gânduri până la izvorul lor, trebuie să
recunoaştem că primul lucru pe care-l găsim când aj ungem aco lo [ . . . ]
s-ar putea să fie ceva jenant. (Canovan 1992, p. 279) Da că teza este sau n u jenantă depinde, totuşi, de prin cipiile predefini te de incluziune şi excl uzi une . Din pă cate, principiile l ui Canovan, ca şi ale l ui Y o ung- Br uehl, s un t m ult prea res tri cti ve pentru a re cupera con textul gândirii poli ti ce a l ui Arende. N u lipse şte doar legă tura cu totalitarismul, ci şi legătura cu teza sa de doctorat ca importan t - şi pierd ut - context al gândirii ei expli ci t poli ti ce.
Teza de doctora t a Hannei Arend e pare să fi avut un impa ct semnifi cativ chiar as upra l ui Canovan. In fluenţa ei se vede da că
comparăm terminologia şi form ulările din l ucrările celor două .
Canovan afirmă că in terpre tarea sa as upra ideilor l ui Arende „n u va în cer ca să furnizeze [ ... ] sistemul pe care ea însă şi nu l-a construit, ci va încerca în schimb să urmeze meandrele şi să urmărească
