jertfirea ei, vîntul nu ar fi umflat pînzele corăbiilor pentru a-i duce pe greci să lupte şi nu ar fi avut loc nici Războiul troian, nici uciderea lui Agamemnon, care se întoarce acasă după o absenţă de zece ani, nici răzbunarea lui, prin uciderea lui Egist şi a Clitemnestrei, nici fugărirea de către erinii a tragicului Oreste.
Dar lfigenia nu ştia că războiul pentru care se jertfeşte nu reprezenta o fatalitate şi nici măcar o necesitate istorică. Ea a fost o sfintă inocentă
care a murit pentru o idee falsă şi fals salvatoare a lumii ei.
Inocenţa ignorantă şi avîntul adolescentin cu care merge la moarte fac ca, în pofida vinei sale nevinovate şi a modului sublim în care se sacrifică
în numele unei idei, lfigenia să nu fie un vinovat tragic şi nici un erou tragic în adevăratul înţeles al cuvîntului. Ei îi este străină „îndoiala de pe cruce"
pe care martirul nihilist Kirillov o va încerca în raport cu ideea falsă în numele căreia îşi pune viaţa în joc.
Eroarea lfigeniei este nevinovată - în măsura în care inocenţa ignorantă cu care merge la moarte pentru a se pune în slujba unui război nejustificat e nevinovată -, dar prin această eroare se strică
echilibrul cetăţii şi el trebuie restabilit prin suferinţă sau prin jertfă. Nu jertfa Ifigeniei, aflată ea însăşi la baza stricării echilibrului, ci a celor ce n-au ştiut să-şi îndrepte eforturile pentru a evita războiul.
Vina tragică
24 1
Ifigenia este o vinovată fără vină întrucît nu are înţelegerea cauzei pe care o slujeşte. Ea este un personaj sublim, chiar dacă se jertfeşte pe altarul unei idei false. Situaţia ei este tragică doar în măsura în care este privită din afară. Pentru că
este o fată tînără şi frumoasă care moare înainte de a-şi fi trăit viaţa. Ea nu îşi înţelege şi nu îşi trăieşte ca atare tragedia în care joacă un rol atît de însemnat. Cazul său reprezintă o dovadă că un personaj care atinge sublimul poate fi şi vinovat şi tragic, dar nu este un vinovat tragic decît în măsura în care îşi asumă fapta ca pe o vină şi suferinţa sau moartea ca pe un preţ dispropor
ţionat al acesteia.
Spre deosebire de Ifigenia, care îşi jertfeşte viaţa în numele unei idei false, Medeea luptă cu mijloace greu de acceptat pentru drepturile ei de femeie înşelată în aşteptările sale. Ea este o vinovată tragică. Fiindcă îşi asumă în mod conştient vina de a-şi ucide pruncii şi atinge sublimul în suferinţa cu care plăteşte pentru faptele sale. Dar judecă totul nu cu creierul - ca volitiva Lady Macbeth şi ca Stavroghin, pe care-i precedă în săvîrşirea crimei de neiertat împotriva copiilor inocenţi -, ci cu inima de femeie învinsă.
Patima sa o determină să facă o tragedie dintr-o întîmplare care în mod obişnuit nu se plătea cu un astfel de preţ. Acest lucru o şi înalţă, dar în acelaşi timp o şi coboară, atît în raport cu personajele care se chinuie să redobîndească pe o cale mai dreaptă armonia pierdută, dar mai ales faţă
de cele a căror soartă e determinată de obligaţia de a răspunde unor exigenţe morale de semn contrar. Ceea ce o salvează e suferinţa de neimaginat cu care îşi ispăşeşte vina.
Antigona - regina tragediilor, cum o numeşte Andre Bonnard - ne înfăţişează o eroină care nu piere dusă de patimă, ca Medeea, ci pentru o idee, ca Ifigenia. Dar, spre deosebire de Ifigenia - care
242
Ileana Mălăncioiu
în cele din urmă acceptă să fie jertfită pentru un război nejustificat, crezînd că aşa îşi închină viaţa Eladei -, Antigona are capacitatea de a înţelege ideea pentru care moare şi de a-şi asuma responsabilitatea pentru că a încălcat legea cetăţii, pentru a se supune legii Hadesului, care cere ca mortul să fie îngropat.
Fapta Antigonei pleacă de la revolta împotriva ordinii rigide şi neomenoase a lui Creon şi presupune libertate interioară şi alegere. .. Dar, întrucît pentru ea nu există altă soluţie, ,,alege"
fatalitatea. Cum o aleg, în cele din urmă, toţi eroii tragici, puşi în situaţia de a se conforma cu ei înşişi, încălcînd o ordine pe care o socotesc nedreaptă. Fiindcă ei nu vor să trăiască în afara legii, ci îşi pun viaţa în joc pentru a o îndrepta.
Ifigenia e nevinovată în contextul tragediei ce-i poartă numele, dar în perspectiva timpului poate fi privită ca o vinovată fără vină, datorită
inocenţei ignorante care a făcut-o să se pună în slujba unui război nejustificat, urmat de atîtea nenorociri.
