Dacă ar fi doar așa
m-aș sătura.
Și dacă ar fi așa
m-aș plictisi.
— Din fericire, spunea domnul Valéry, există cuburi și sfere imperfecte.
Și, cu un rar joc de cuvinte, încheia ironic:
— Iar pentru mine, asta e perfect.
Totuși, nimeni nu l-a văzut vreodată pe domnul Valéry însoțit.
O călătorie pe jos
Domnul Valéry mergea întotdeauna pe jos. Foarte repede, cu pași micuți. (În privința aceasta, semăna cu domnul Sommer, un vecin.) Într-o zi, domnul Valéry a trebuit să se deplaseze într-un punct îndepărtat al orașului.
Pe jos i-ar fi luat zece ore. Cu trenul, doar douăzeci de minute.
După ce s-a gândit mult, domnul Valéry s-a hotărât să meargă pe jos.
Domnul Valéry a explicat:
— Cine îmi garantează că locul în care ajung după zece ore e același cu locul în care ajung în douăzeci de minute?
Și, cu mai multă convingere, a spus:
— E evident că nu e același loc.
Și domnul Valéry a desenat, atunci, două săgeți de lungimi foarte diferite.
Și a exclamat:
— Doar un nebun ar spune că punctul final al celor două săgeți e același.
Însuflețindu-se, domnul Valéry a continuat:
— Și chiar dacă voi merge cu trenul și voi aștepta pe loc, la destinație, nouă
ore și patruzeci de minute, destinația aceasta a mea nu va fi aceeași cu destinația la care ajung în zece ore de mers pe jos; de îndată ce am stat acolo, în locul acela, chiar și nemișcat, nouă ore și patruzeci de minute, l-am modificat.
Și a început atunci să meargă, pentru că hotărârea era luată.
După douăzeci de minute de mers, domnul Valéry s-a uitat la ceas și s-a gândit, puțin confuz:
— „Dacă m-aș afla deja la destinație, chiar momentul acesta ar fi locul în care aș ajunge.“
S-a uitat în jur și a spus:
— Totuși, asta nu e încă destinația mea.
A continuat, astfel, să meargă.
Mai târziu, mulțumit, a exclamat, tot pentru sine:
— Încă n-am ajuns, dar eu merg altundeva.
Și cum mai erau aproape nouă ore până când avea să ajungă unde voia, domnul Valéry a continuat să meargă, mulțumit și bucuros de raționamentele sale, cu un picior urmându-l pe celălalt, mereu în același ritm, mergând în direcția destinației sale.
— Pe mine nu mă înșală nimeni, șoptea domnul Valéry, care începuse să
transpire mult.
Problema cu afacerile
Profesia domnului Valéry, în zile alternative, era să vândă sau să cumpere.
— Vând ceea ce am cumpărat în ziua anterioară, explica domnul Valéry, și a doua zi cumpăr ceva cu banii pe care i-am făcut din vânzarea din ziua anterioară. Și așa supraviețuiesc de pe o zi pe alta, încheia.
