mai
2015),
doi:10.1126/science.aaa1160. Acest studiu vizează fragilitatea unei astfel de descoperiri optimiste: algoritmul de afişare a informaţiilor în fluxul de ştiri este, în fond, stabilit de Facebook, şi tot de Facebook poate fi modificat. (Recent, Facebook a extins controlul pe care utilizatorii îl au asupra conţinutului din propria cronologie – încă o decizie interesantă în direcţia transparenţei, decizie care însă poate fi anulată oricând.) Acest nou studiu privind diversitatea informaţiilor care ne apar în fluxul de ştiri de pe Facebook vine în completarea altor studii, cum ar fi cel realizat în 2014 de Centrul de Cercetare Pew, care ne spun că, în mediul online, citim conţinutul cu care suntem de acord şi publicăm conţinutul pe care credem că cei care ne urmăresc şi-l doresc, ajungând la aşa-numita
„spirală a tăcerii“. Keith Hampton, Lee Rainie, Weixu Lu et al., „Social Media and the Spiral of Silence“, Pew Research Center’s Internet &
American
Life
Project,
26
august
2014,
http://www.pewinternet.org/2014/08/26/social-media-and-the-spiral-of-silence.
17. Jonathan Zittrain, „Facebook Could Decide an Election Without Anyone Ever Finding Out“, New Republic, 1 iunie 2014, http://www.newrepublic.com/article/117878/information-fiduciary-solution-facebook-digital-gerrymandering.
18. Allan Bloom, The Closing of the American Mind, Simon & Schuster, New York, 2008 [1987], p. 249.
19. Sara M. Watson, „Data Doppelgängers and the Uncanny Valley of Personalization“,
The
Atlantic,
16
iunie
2014,
http://www.theatlantic.com/technology/archive/2014/06/data-doppelgangers-and-the-ncanny-valley-of-personalization/372780.
Am
devenit ceea ce filozoful social Gilles Deleuze numea „divizi“ pentru a desemna entităţi constituite din mai multe pachete de informaţii ce pot fi cumpărate, vândute şi tranzacţionate pe noua piaţă de desfacere. Dividul reprezintă un cumul de preferinţe, poveşti şi tendinţe consemnate.
Deleuze ar spune că ar fi firesc să ne simţim dezorientaţi şi nesiguri în noul context dat. Nu am mai fost divizi până acum. Gilles Deleuze,
„Postscript on the Societies of Control“, October 59 (1992), pp. 3–7, http://jstor.org/stable778828.
20. Karl Marx, Capital, Volume 1: A Critique of Political Economy, Penguin Classics, New York, 1992 [1867].
21. „Sara M. Watson, „Data Doppelgängers“.
22. Watson ajunge să înţeleagă că studiul vizează toate femeile din grupa ei de vârstă. Ibid.
23. În acest sens, Watson se aseamănă cu respondenţii unui studiu realizat în 2014 de Centrul de Cercetare Pew pe tema vieţii private şi a internetului. Aceştia nu considerau că dispun de suficientă intimitate, dar nici nu ştiau ce să facă în această privinţă. 80% dintre cei care foloseau reţelele de socializare precum Facebook, Twitter sau LinkedIn, erau preocupaţi de faptul că agenţiile de publicitate şi alte companii aveau acces la informaţiile pe care le distribuiau pe aceste platforme. Două
treimi dintre respondenţi considerau că aparatul guvernamental ar trebui
să facă mai mult pentru a reglementa accesul acestor agenţii de publicitate. Mary Madden, „Public Perceptions of Privacy and Security in the Post-Snowden Era“, Pew Research Center’s Internet & American Life
Project,
12
noiembrie
2014,
http://www.pewinternet.org/2014/11/12/public-privacy-perceptions/.
24. Sara M. Watson, „Data Doppelgängers“.
25. Zuckerberg a spus acest lucru în timpul unui interviu cu Charlie Rose, consemnat de Morozov în articolul „The Death of the Cyberflâneur“, de asemenea citat de Neil M. Richards în „The Perils of Social Reading“, Georgetown Law Journal 101, nr. 689 (2013), p. 691, http://ssrn.com/abstract=2031307.
26. Ibid.
27. Molly Sauter, „Curiosity, Being Yourself, and Being Bad at Things“, Odd Letters: The Online Home of Molly Sauter (blog), 5 decembrie 2013, http://oddletters.com/2013/12/05/curiosity-being-yourself-and-being-bad-at- things.
28. Hampton, Rainie, Lu et al., „Social Media and the «Spiral of Silence»“.
