v=XEVlyP4_11M.
37. Discutând despre utilizarea serviciilor Google care au rolul de a ne monitoriza locuinţa, Eric Schmidt a declarat: „Dacă nu-ţi plac, nu le folosi“. The Fletcher School, „Eric Schmidt and Jared Cohen on «The New Digital Age»“, videoclip pe YouTube, 28 februarie 2014, https://www.youtube.com/watch?v=NYGzB7uveh0. Eric Schmidt a făcut această primă remarcă pe tema controlului comportamentului indivizilor în loc să se preocupe de protejarea vieţii private la CNBC. Videoclipul este disponibil la Ryan Tate, „Google CEO: Secrets Are for Filthy People“, Gawker, 4 decembrie 2009, http://gawker.com/5419271/google-ceo-secrets-are-for-filthypeople. O versiune anterioară a acestei afirmaţii a fost exprimată de Scott McNealy, pe atunci director general al companiei Sun Microsystems, care a făcut următoarea declaraţie în cadrul unui eveniment de presă prilejuit de lansarea tehnologiei Jini în 1999: „Nu aveţi oricum nici un strop de intimitate. Obişnuiţi-vă cu asta“.
Episodul a fost mediatizat la scară largă. Vezi, de exemplu, Sally Sprenger, „Sun on Privacy: Get over It“, Wired, 26 ianuarie 1999.
http://archive.wired.com/politics/law/news/1999/01/17538.
38. Am adus acest argument pentru prima dată în Alone Together. Pe parcurs, cred că a căpătat mai multă importanţă. Sherry Turkle, Alone Together: Why We Expect More from Technology and Less from Each Other, Basic Books, New York, 2011.
Clipa
1. John Sawhill, apud E.O. Wilson, The Future of Life, Knopf, New York, 2002, p. vi.
2. Henry David Thoreau, Walden, Princeton University Press, Princeton, New Jersey, 2004 [1854], p. 141.
3. Yalda T. Uhls, Minas Michikyan, Jordan Morris et al., „Five Days at Outdoor Education Camp Without Screens Improves Preteen Skills with Nonverbal Emotional Cues“, Computers in Human Behavior 39 (2014), pp. 387–392, doi:0.1016/j.chb.2014.05.036.
4. Clifford Nass, „Is Facebook Stunting Your Child’s Growth?“, Pacific Standard, 23 aprilie 2012.
5. Vezi David Levy, „No Time to Think: Reflections on Information Technology and Contemplative Scholarship“, Ethics and Information Technology 9, nr. 4 (2007), pp. 237–249, doi:10.1007/s10676-007-9142-6.
6. Vannevar Bush, „As We May Think“, Atlantic Monthly, iulie 1945, pp.
101–106, http://www.theatlantic.com/magazine/archive/1945/07/as-we-may-think/303881.
7. În această privinţă, Arianna Huffington a încurajat şi susţinut conversaţia.
Vezi Arianna Huffington, Thrive: The Third Metric to Redefining Success and Creating a Life of Well-Being, Wisdom, and Wonder, Harmony, New York, 2014.
8. „Go Inside Google Garage, the Collaborative Workspace That Thrives on Crazy,
Collaborative
Ideas“,
Fast
Company
(video),
http://www.fastcompany.com/3017509/work-smart/look-inside-google-garage-the-collaborative-workspace-that-thrives-on-crazy-creat.
9. În mod surprinzător, studiul a mai arătat şi că utilizatorii reţelelor de socializare nu sunt la fel de dispuşi să discute despre opiniile lor în afara mediului virtual precum cei care nu le folosesc deloc. Keith Hampton, Lee Rainie, Weixu Lu et al., „Social Media and the «Spiral of Silence»“, Pew Research Center’s Internet & American Life Project, 26 august 2014,
http://www.pewinternet.org/2014/08/26/social-media-and-the-spiral-of- silence. Am remarcat că un nou studiu realizat de cercetătorii de la Facebook, publicat în revista Science, contestă amploarea acestui
efect. Eytan Bakshy, Solomon Messing, Lada Adamic, „Exposure to Ideologically Diverse News and Opinion on Facebook“, Science (2 mai 2015), doi:10.1126/science.aaa1160.
10. Rebecca Ellen Turkle Willard, „The Irrelevant Opposition: Reference Groups in the Formation of Political Attitudes Among Partisan College Students“ (lucrare de licenţă, Harvard College, 2014).
11. Pentru a stimula conversaţia, ar fi indicat să se renunţe la obiceiul de a folosi date obţinute pe cale digitală ca substitut pentru discutarea problemelor de fond. Mai mult ca oricând, informaţiile ne pot induce în eroare. Dispunem de atât de multe date, încât ne permitem să realizăm studii corelaţionale care să justifice orice fel de afirmaţie. Este bine-cunoscut faptul că studii corelaţionale recente au asociat inteligenţa cu apetitul pentru cartofii prăjiţi. Acestei corelaţii i-a lipsit – ceea ce reprezintă ameninţarea exercitată de Big Data asupra conversaţiei raţionale – fundamentul logic şi teoretic. Nu a arătat decât că putem demonstra orice dacă dispunem de suficiente informaţii. Michal Kosinski, David Stillwell, Thore Graepel, „Private Traits and Attributes Are Predictable from Digital Records of Human Behavior“, Proceedings of the National Academy of Sciences 110, nr. 15 (2013), pp. 5802–5805, doi:10.1073/pnas.1218772110.
12. Howard Gardner, Katie Davis, The App Generation: How Today’s Youth Navigate Identity, Intimacy, and Imagination in a Digital World, Yale University Press, New Haven, Connecticut, 2013.
13. De exemplu: Atushi Senju, Mark H. Johnson, „The Eye Contact Effect: Mechanisms and Development“, Trends in Cognitive Sciences 13, nr. 3 (3
ianuarie 2009), pp. 127–134, doi:10.1016/j.tics.2008.11.009; Laura Pönkänen, Annemari Alhoniemi, Jukka M. Leppänen et al., „Does It Make a Difference If I Have Eye Contact with You or with Your Picture?
An ERP Study“, Social Cognitive and Affective Neuroscience 6, nr. 4 (1
septembrie 2011), pp. 486–494, doi:10.1093/scan/nsq068.
14. Acest argument a fost adus în discuţie atunci când autorul Sebastian Junger a încercat să descopere în compania unui grup de veterani de război reveniţi acasă sensul anilor în care a luptat peste ocean. Acesta a decis să plece într-o călătorie lungă cu ei pentru a putea purta conversaţii
incomode şi personale în intimitate. Străbătând America împreună, au discutat „pe o distanţă de 483 de kilometri despre război, despre cum te afectează şi de ce atât de mulţi tineri îi simt lipsa atunci când se termină“.
Gisele Regato, „A 300 Mile Walk to Talk About War“, WNYC News, 23
octombrie 2014, http://www.wnyc.org/story/300-mile-walk-talk-about-war.
15. Adam Gopnik vorbeşte despre mersul pe jos ca o formă de meditaţie occidentală şi intimitate colectivă în „Heaven’s Gaits: What We Do When We Walk“, The New Yorker, 10 septembrie 2014, http://www.newyorker.com/magazine/2014/09/01/heavens-gaits.
Articolul discută Frédéric Gros, A Philosophy of Walking, trad. John Howe, Verso, New York, 2014 [2009]. Gros precizează că, „asemenea pâinii şi luminii zilei, şi intimitatea poate fi împărtăşită“.
Impresiile lui Thoreau privind mersul pe jos ca modalitate de a se
„dezbăra de sat“ sunt preluate dintr-un eseu care datează din 1 iunie 1862, „Walking“, publicat iniţial în The Atlantic. Comentariile lui sunt citate de Arianna Huffington în cartea Thrive, p. 100. Huffington o mai citează şi pe Nilofer Merchant, director general în Silicon Valley, care ţine şedinţele în aer liber în loc să le organizeze la birou. În acest fel, nici un telefon nu îi poate distrage atenţia. În timpul discursului pe care Merchant l-a susţinut în cadrul conferinţei TED privind mersul pe jos, ea numeşte această practică „şedinţă din mers“. Nilofer Merchant, „Got a Meeting?
