Aș vrea deci să-mi plătesc taxele pe Alipay. Dacă
guvernul se ține de promisiuni și își recâștigă
credibilitatea, sunt de acord să le plătesc, dacă nu, să-mi dea banii înapoi integral.
10 iunie 2014
Ai văzut vreodată un buletin de vot?
În fiecare an, în luna martie, cei aproape 3000 de membri ai Congresului Național al Poporului și cei peste 2000 ai Conferinței Consultative Politice a Poporului se adună la Beijing. Vocile oficiale declamă
că ei reprezintă aspirațiile celor 1, 3 miliarde de cetățeni și s-au întâlnit ca să dezbată și să ia parte la deciziile politice.
Eu am 54 de ani, dar n-am văzut niciodată un buletin de vot. Am întrebat din curiozitate destulă lume dacă li s-a întâmplat să vadă un buletin de vot, dar am obținut aproape întotdeauna același răspuns. Nimeni nu știa cum arată un asemenea lucru. Doar la televizor ce mai văzuseră câte un individ pe care nu-l cunoșteau introducând în urnă un vot, în numele nostru. Câțiva mi-au spus că văzuseră, dar demult, în facultate, când comitetul de clasă le dăduse buletine de vot și îi pusese să le completeze cu un nume total necunoscut, agreat de
conducere. Se numea că au ales democratic.
Anul trecut în martie s-a terminat mandatul de cinci ani pentru cele două mari adunări și unii membri vechi au trebuit să se retragă să le facă loc nou-aleșilor. Un prieten de-al meu care abia ce coborâse din avion, întorcându-se din Europa, a primit un telefon în care i s-a adus la cunoștință că fusese ales în Conferința Consultativă Politică a Poporului și că trebuia să
meargă imediat la ședință.
Cineva a întrebat pe internet „Cum de n-am văzut niciodată un buletin de vot? Cine îi alege pe reprezentanții din Congres?” Altcineva i-a răspuns:
„Bună întrebare. Aleșii în Congresul Național al Poporului sunt propuși de organizațiile de bază și firește că sunt numiți din interior. Ultimul cuvânt îl are organizația superioară”. Au mai fost și alte întrebări și răspunsuri: „Am peste 18 ani, de ce n-am votat pentru cele două adunări?” „Pentru că ești deja reprezentat de membrii Congresului și ai Conferinței, deși tu habar n-ai cine te reprezintă.” „A , așa carevasăzică. Mulțumesc.”
Îmi aduc aminte că acum vreo zece ani au apărut de câteva ori la știri imagini cu aleșii din Japonia sau Coreea de Sud, îmbrăcați impecabil, luându-se la bătaie în parlament. Se dorea să vedem noi cât de necivilizați și bădărani sunt membrii legislativului din țările capitaliste. După aceea, au început să circule pe internet
imagini de la dezbaterile legislative din alte țări; și alți parlamentari se certau sau se încăierau, numai membrii celor două adunări din China păstrau o liniște desăvârșită, stăteau la ședințe cu ochii închiși și moțăiau.
Imaginile puse unele lângă altele i-au făcut pe mulți să înțeleagă că aleșii care se certau sau se băteau în parlament o făceau pentru a obține beneficii pentru cei care i-au ales, pe când membrii Congresului și ai Conferinței nu au nevoie să reprezinte pe nimeni, nici măcar pe ei înșiși, și normal că ațipesc în timpul ședințelor.
Există, desigur, și aspecte la care legislatorii străini nu pot decât să viseze, cum ar fi propunerile legislative uluitor de multe. În ședințele de anul acesta au fost 5875
de propuneri legislative, dintre care 4982 au trecut de comisii și au fost aprobate în plen. În ultimii ani, numărul propunerilor legislative de la fiecare întâlnire a fost de peste 5000. Propunerile sunt de toate soiurile și, deși de fiecare dată ni se comunică numărul lor, nu ni se spune și ce conțin. Unele au mai scăpat pe internet și au stârnit hohote de râs. De exemplu, au fost delimitate noi districte pentru a crea noi funcții, a fost mărit salariul funcționarilor publici, s-a decis să le fie date titluri oficiale celor care plătesc taxe mari sau să fie schimbat numele unui oraș pentru că era prea banal.
Internauții chinezi au venit și ei cu propunerile lor.
Numărul propunerilor lor nu poate fi estimat, dar conținutul e mult diferit de cel al propunerilor oficiale și are legătură cu cele mai de bază nevoi ale oamenilor simpli, ca de exemplu eliminarea diferențelor dintre pensii, scăderea costurilor medicamentelor sau accesul mai ușor la serviciile medicale. Din această cauză, există
voci care susțin că adevărații reprezentanți ai poporului nu sunt în cele două adunări, ci pe internet. Dar cu toate acestea, și ei, la fel ca și mine, n-au văzut în viața lor un buletin de vot.
Pe 29 noiembrie 2012, la cel de-al optsprezecelea congres al Partidului Comunist, a fost promovat „visul chinezesc” Ce e visul chinezesc? Explicația oficială este
„înfăptuirea renașterii mărețe a poporului chinez, manifestată concret printr-o țară prosperă și puternică, prin revitalizarea națională, bunăstarea și fericirea poporului, toate obținute pe calea socialismului cu caracteristici chinezești, prin aderarea nestrămutată la teoria socialistă cu caracteristici chinezești, prin dezvoltarea spiritului național și consolidarea forței Chinei. Metoda folosită este implementarea unei civilizații care să integreze politica, economia, cultura, societatea și mediul înconjurător”. Nu știu câtă lume înțelege o explicație atât de abstractă.
Un prieten mi-a dat telefon și mi-a spus că are și el un
vis, să apuce măcar o dată în viață să voteze președintele țării.
— Este sau nu un vis chinezesc? m-a întrebat.
— Nu este visul chinezesc, dar este un vis în China, i-am răspuns.
— Am înțeles, a continuat el, visul chinezesc este un vis în China.
11 iulie 2014
Vreau să mă mărit cu unul care n-are acțiuni La sfârșitul lunii iunie și începutul lui iulie, când bursa chineză era în continuă cădere, a început să
circule o glumă: un investitor spune „am jucat la bursă
până când am crezut că acțiunile erau aproape pe jos, fără să mă gândesc că există și subsol; am jucat până
când prețul a ajuns în subsol, fără să-mi dau seama că
există și pivniță. Am jucat și când totul căzuse în pivniță, fără să știu că mai jos e iadul. M-am încumetat și am jucat și-n iad, dar nici nu mi-a trecut prin minte că
este adevărat ce se spune: iadul are 18 niveluri”.
Pentru cei din Comisia de Supraveghere a Bursei ziua de 4 iulie a fost un dezastru, alergau precum furnicile într-o tigaie încinsă. În sâmbăta aceea s-au reunit 21 de directori ai unor case de brokeraj și au semnat o înțelegere secretă cu o firmă agreată de Comisie să
vireze în conturile acesteia un fond de salvare a pieței egal cu aproximativ 15% din activele nete ale caselor de brokeraj, dar nu mai mic de 120 de miliarde de yuani17.
Înțelegerea firește că încălca legislația, mai ales că
pentru a folosi 15% din activele nete trebuie să obții aprobarea în cadrul unei ședințe cu toți acționarii firmei, nu poate fi ceva decis hodoronc-tronc de directorul casei de brokeraj. Dar pentru a convoca o astfel de întâlnire a acționarilor este nevoie de cel puțin 25 de zile, iar Comisia, care era deja pe jar, a pus presiune pe casele de brokeraj fără să mai țină cont de lege. Măsura lor, deși ilegală, a fost foarte bine primită, puțini au pus-o sub semnul întrebării. Noi suntem deja obișnuiți, și probabil așa sunt și juriștii, că în China legea și aplicarea legii sunt două chestiuni diferite.
Unii consideră că prăbușirea bursei chineze s-a datorat, de această dată, interzicerii de către Comisia de Supraveghere a jocului la bursă cu bani împrumutați ( margin trading), care a dus la creșterea fondurilor investite de brokeri și apariția unei bule. Conform legii, fondurile investite de brokeri trebuie să fie de cel puțin 500.000 de yuani18 și să fie egale cu sumele investite de client. Dar cum în fiecare zi se confruntă cu 17 Peste 19 miliarde de dolari.
