18 Aproximativ 80. 000 de dolari.
nemulțumirile investitorilor că pragul este prea sus, brokerii nu au de ales decât să încalce legea și să lase pragul mai jos ca să nu-și piardă clienții.
Bursa a început să crească vertiginos, în condițiile în care economia nu dădea semne de revigorare. Tot mai mulți oameni și-au investit economiile în acțiuni, unii chiar au împrumutat bani să joace la bursă. Distanța dintre economia virtuală și cea reală a crescut și la fel s-a întâmplat cu acțiunile companiilor listate la bursă și valoarea lor reală. Era ca și cum ai da 100 de yuani pe o pereche de bețișoare de 1 yuan.
Gândiți-vă că în China sunt peste o sută de milioane de acționari care umplu birourile caselor de brokeraj răspândite peste tot prin țară; mai sunt și nenumărate computere prin birouri sau case, pe ecranul cărora licăresc graficele de la bursă. Mai gândiți-vă la mulțimea de chinezi iubitori de jocuri de noroc care se perindă prin cazinourile din lumea întreagă și la zgomotul pieselor de mahjong ce răsună din fiecare casă. Se spune în glumă că atunci când auzi din avion zgomotul pieselor de mahjong înseamnă că ai ajuns deasupra Chinei. Pentru o groază de chinezi, bursa nu este decât un cazino la care poți obține profit mai ușor și mai repede.
Acesta este motivul pentru care a apărut un număr mare de companii care împrumută fonduri. Ele nu sunt
fondate ca să existe vreme îndelungată, scopul lor este să dea lovitura și să dispară. Nu sunt înregistrate oficial, își au birourile în câte un apartament de bloc, unde întemeietorii lor n-au nevoie decât de câteva mese și scaune și niște computere cu care să intre pe platformele de bursă; adună de la indivizi sau împrumută de la bancă câteva zeci sau chiar sute de milioane de yuani și tot așa. Raportul dintre sumele investite de client și cele împrumutate este și de 1:4 sau 1:5.
Guvernul vrea să-i facă pe cetățeni să-și mute fondurile din conturile de economii – unii dintre ei economisind chiar și jumătate din venituri – în piețele de capital pentru a revigora economia obosită. Brokerii iau dobândă de 8% pe an pentru fondurile investite (dobânda pentru fondurile împrumutate este de 10% pe an). Acționarii visează să se îmbogățească peste noapte și, când li se pare lor că au citit bine piața, aleargă după
cai verzi pe pereți.
Spre deosebire de casele de brokeraj, companiile de împrumut de fonduri nu pot fi controlate, iar în momentul în care Comisia de Supraveghere a Bursei a înțeles acest lucru, ele se transformaseră deja în nenumărate bombe cu ceas ce stăteau să explodeze. Pe 12 iunie, Comisia a trimis o circulară caselor de brokeraj cerându-le să nu mai permită accesul pe platformele de bursă companiilor de împrumut. Bombele cu ceas au
început să explodeze una câte una. Comisia a minimalizat cele întâmplate, nu a scos un cuvânt despre bula de pe piață sau despre faptul că cei însărcinați cu monitorizarea bursei închiseseră ochii și au dat vina pentru prăbușirea bursei pe speculanți.
Bursa chineză se ghidează de multă vreme după
politicile guvernului, cu alte cuvinte, crește sau scade în funcție de ce politici adoptă guvernul. Astfel se poate să
apară fenomene stranii, ca de exemplu, o bursă în scădere în timpul unei economii puternice sau o bursă
în creștere pe fundalul unei economii obosite. Într-un fel, și guvernul este un jucător la bursă și oamenii spun că „guvernul joacă cu vorbe, în vreme ce oamenii joacă
cu bani”. Se mai întâmplă ca odată cu bursa să se mai ridice și companii în care au interese diverși funcționari.
Ne-am obișnuit să vedem urcând la bursă acțiunile vreunei companii care a tras deja obloanele și buruienile îi cresc nestingherite prin curte. Când bursa era sus de tot, mai la începutul anului, au fost câteva companii de stat, cu pierderi mari și în situația de a nu putea plăti salariile, care au forțat cumva autoritățile locale să le finanțeze prin cumpărare de acțiuni pentru a menține stabilitatea socială.
Jucătorii la bursă au avut de suferit din cauza obiceiului pieței de a se ghida după politicile guvernamentale. Când piața a început să se
prăbușească, mulți au rămas în continuare pe piață, siguri că guvernul va interveni. Când guvernul a intervenit, cei care se gândeau să iasă de pe piață au decis să rămână și mulți dintre cei care deja ieșiseră s-au întors, fiind convinși că bursa nu va coborî mai mult de atât, că va avea guvernul grijă. După ce a pierdut enorm, un investitor a declarat că acum doarme noaptea ca un copil, dar nu pentru că e liniștit, ci pentru că se trezește și adoarme plângând.
Deși mulți au realizat atunci că economia virtuală nu se poate desprinde de cea reală, emoțiile oarbe au continuat să domine piața. Pe 9 iulie, datorită
intervenției puternice de salvare, piața s-a mai redresat, iar telefoanele caselor de brokeraj și ale companiilor de împrumut au reînceput să sune continuu. Cei care pierduseră la căderea bursei și-au ipotecat bunurile sau au împrumutat bani ca să aibă din nou capital.
Memoria investitorilor chinezi la bursă este la fel de scurtă ca a unui pește, spun câte unii, oftând. Căderea bursei nu i-a învățat să țină cont de principiile economiei de piață și au dat crezare explicațiilor oficiale că bursa a căzut din cauza speculanților. În presă au apărut știri despre un mare investitor care cu o zi înainte să se prăbușească bursa a vândut tot ce avea și a evitat pierderile, iar pe internet mai există încă
îndemnuri către poliție să se ducă să-l aresteze.
Poate că cele întâmplate acum au să scape bursa de obiceiul prost de a se ghida după politicile guvernamentale, iar experiența amară o să-i convingă
pe investitori să nu se mai ia după ele. Să-ți pierzi în câteva zile toți banii adunați cu greu, ani de zile, ar trebui să fie o întâmplare care nu se uită ușor; dar dorința de a juca și a recâștiga la bursă tot ce au pierdut poate să-i facă pe unii să-și repete greșelile. Ca să
schimbi asemenea obiceiuri e nevoie de mult timp.
Comisia de Supraveghere a Bursei și mass-media oficială continuă să laude bursa și să încurajeze oamenii să cumpere cât mai multe acțiuni. O tânără care a pierdut totul când s-a prăbușit bursa e însă de o altă
părere:
— Vreau să mă mărit cu unul care n-are acțiuni, spune ea.
20 august 2015
Despre dragoni și revoluție
Se povestește că ducele Ye iubea dragonii atât de mult încât purta haine brodate cu dragoni, catarama curelei sale era în formă de dragon, pe cupele de vin erau pictați dragoni, iar decorațiile din casă înfățișau și ele tot dragoni. Când dragonul cel adevărat din cer a aflat despre obsesia ducelui Ye, a coborât la acesta în curte și
s-a așezat cu capul pe pervazul ferestrei să privească
înăuntru. Coada mare și lungă îi ajungea până în holul de la intrare. Ducele Ye s-a speriat de moarte la vederea dragonului adevărat și a rupt-o la fugă îngrozit.
Aniversarea celor o sută de ani de la Revoluția din 191119 mi-a amintit de anecdota scrisă de Liu Xiang în timpul dinastiei Han de Apus20.
Încă de la începutul anului, autoritățile și cetățenii au pregătit fel de fel de activități și ceremonii pentru aniversare. A fost făcută o tunică din lână 21 , mare aproape cât o clădire cu două etaje, lungă de 4,30 metri, cu găici de 12 centimetri diametrul și un volum de aproape 12 metri cubi. Măsurile erau de șapte ori mai mari decât cele ale unei tunici adevărate, iar suprafața era de 37 de ori mai mare. Tunica trebuia să fie expusă
în toată țara, în ajunul comemorărilor, apoi urma să fie omologată de Cartea Recordurilor... O instituție din orașul Zhengzhou, Henan, a comandat o statuie din piatră a lui Song Qingling22, înaltă de 24,15 metri, din 19 Revoluția din 1911 a răsturnat ultima dinastie Qing și a fondat Republica Chineză.
20 Dinastia Han de Apus, 202 î. Cr. - 9 d. Cr.
21 E ste vorba despre o tunică în stil Mao, cunoscută în chineză sub numele de
„tunică Zhongshan", după numele primului preşedinte chinez, Sun Zhongshan (
Sun Yat-sen ).
