22 Song Qingling (1893-1981) a fost soția lui Sun Yat-sen și un politician important atât înainte, cât și după 1949.
care numai capul avea 9 metri. Soclul statuii era de peste 800 de metri pătrați și avea înăuntru o sală de conferințe cu o capacitate de 600 de locuri.
În sediul central al Națiunilor Unite din New York, delegația permanentă a Chinei a organizat expoziția
„China în dezvoltare, 1911-2011”, despre care au declarat că reflectă corect și complet dezvoltarea Chinei din ultimul secol, doar că din acest tablou „corect și complet” lipseau trei mari perioade: Marele Salt Înainte, Revoluția Culturală și incidentele din Tian’anmen din 1989.
Când avionul comemorărilor Revoluției de la 1911
tocmai rula pe pistă și se pregătea să decoleze, motoarele i-au fost oprite brusc. Autoritățile s-au folosit de tot felul de mijloace ca să tempereze atmosfera, pentru că valul de entuziasm cam începuse să
depășească barajul construit de ei și să inunde zone nepotrivite.
Niciodată în istoria ei China nu și-a deschis larg porțile să invite democrația să intre; democrația a intrat dărâmând poarta, așa cum s-a întâmplat și în 1911.
După Revoluția din 1911 a fost fondată Republica Chineză și între 1912 și 1927 a fost cea mai liberă
perioadă din secolul XX. Oamenii nu erau îngrădiți, exista libertate de exprimare, au apărut câteva sute de partide politice, cetățenii se puteau asocia după voie în
partide sau organizații politice cu influență. Firește că și cele opt partide democratice din zilele noastre sunt potrivite, ca niște vaze cu flori frumoase. 23
Democrația care a năvălit în China acum o sută de ani a fost înăbușită din fașă și odată cu ea și-au găsit sfârșitul și cele trei principii ale poporului propuse de Sun Yat-sen – naționalismul, drepturile poporului și bunăstarea poporului, precum și sistemul politic care prevedea separarea puterilor în stat. După ce și-a scos pălăria monarhiei absolute, China a intrat într-un război civil pe viață și pe moarte și într-unul de eliberare antijaponez, care au fost apoi urmate de îmbrăcarea mantiei elegante a celeilalte republici.
Pe măsură ce se apropia centenarul revoluției, unii au început să-și amintească de democrația moartă în fașă
și să se întrebe oare cum ar fi arătat China dacă aceasta ar fi trăit și ar fi crescut sănătoasă? Corupția și problemele sociale acute de la sfârșitul dinastiei Qing sunt oglinda perfectă a ceea ce se întâmplă în societatea de astăzi. Unii internauți au spus-o foarte pe șleau: „Cu ocazia aniversării a o sută de ani de la Revoluția din 1911, așteptăm o revoluție care să zguduie totul din temelii”.
23 În China, pe lângă Partidul Comunist, mai există încă alte opt partide cunoscute sub numele de „partidele democratice".
Problemele sociale din ultimii ani au făcut autoritățile să fie tot mai temătoare. Când s-au ținut anul acesta, în primăvară, lucrările Congresului Național al Poporului și ale Conferinței Consultative Politice a Poporului, nivelul de supraveghere din capitală a fost elevat și în intersecții, în zonele comerciale sau pe bulevarde au fost staționate echipaje de poliție, 24 de ore din 24. S-au cheltuit sume imense pentru a mobiliza alte 730.000 de persoane însărcinate cu păstrarea ordinii. Liang Qichao, unul dintre personajele-cheie din Reforma celor o sută
de zile, din 1898, spunea despre măsurile luate atunci de guvernul Qing pentru a se proteja de nemulțumirea populară că erau mult mai dezvoltate decât în țările dezvoltate. O sută de ani mai târziu, sunt încă printre cele mai dezvoltate.
Autoritățile aniversează Revoluția din 1911 doar cu vorbe, în realitate au transformat aniversarea în „China în dezvoltare”. S-au folosit de ocazie pentru a aduce osanale Chinei de după 1949 și pentru a se lăuda.
În Wuhan, orașul din care a izbucnit revoluția, autoritățile au mobilizat 20. 000 de polițiști să patruleze începând din 27 august până pe 10 octombrie. Sute de mașini și mii de oameni supraveghează zilnic principalele zonele aglomerate din oraș. În plus, pe străzi patrulează 100 de membri ai poliției militare și 200 de membri ai forțelor speciale înarmați cu pistoale
mitralieră. 250. 000 de camere de luat vederi supraveghează zi și noapte fiecare colțișor al orașului.
Toate acestea, spune guvernul local, sunt necesare pentru a crea o atmosferă de pace pentru aniversarea Revoluției din 1911.
Probabil că după ce a tras o sperietură zdravănă din cauza dragonului adevărat, ducele Ye a făcut tot posibilul să-l împiedice să mai coboare încă o dată.
După incidentele de acum douăzeci și ceva de ani, autoritățile vor face și ele tot ce le stă în putință să
împiedice o nouă revoluție. Chiar și așa, nu putem pune la îndoială pasiunea ducelui pentru dragoni, doar că e vorba de dragoni-ornament. Nu ne putem îndoi nici că
autoritățile vor să aniverseze revoluția, însă vor să o aniverseze pe cea brodată pe haine, pictată pe cupele de vin sau pe cea folosită în scopuri decorative.
7 octombrie 2011
35 mai
Oare chiar există o asemenea dată? Da, exista, și este de fapt 4 iunie 1989, ziua incidentelor din Tian’anmen.
Este interzis să pomenești data de 4 iunie pe internet în China, iar pentru a o putea comemora internauții au avut ideea s-o înlocuiască cu „35 mai”, ca să scape de cenzură.
În noiembrie urmează să fie publicată la Editura Pantheon traducerea în limba engleză a cărții China în zece cuvinte24, care a apărut deja în chineză, în ianuarie, în Taiwan, pentru că nu putea fi publicată pe continent.
Un reporter taiwanez m-a întrebat: „Atât romanul tău Fr ații, c ât și Ch ina în zece cuvinte a u o atitudine la fel de critică. Cum se face că Fr ații a apărut deja pe continent, în vreme ce cealaltă nu?”
Aici intervine deosebirea dintre ficțiune și realitate.
Deși are ca temă China contemporană, Frații este o lucrare de ficțiune care descrie lucrurile mult mai pe ocolite și, astfel, publicarea n-a ridicat probleme; China în zece cuvinte, în schimb, nu este ficțiune, spune lucrurilor pe nume și nu poate fi publicată aici. De exemplu, Frații e ca data de 35 mai, China în zece cuvinte este 4 iunie.
Exprimările de tipul „35 mai” au devenit un lucru obișnuit pe internet. Conform cifrelor oficiale din ianuarie, în China sunt deja 457 de milioane de utilizatori de internet, dintre care 303 milioane accesează internetul de pe telefon. Confruntată cu asemenea cifre, cea mai eficace metodă de control stabilită de autoritatea de supraveghere a fost să
24 China în zece cuvinte a apărut în limba română la Editura Humanitas, în 2 0 1 8 .
interzică anumite cuvinte și să le ceară companiilor de internet să seteze serverele așa încât să nu permită
afișarea mesajelor în care aceste cuvinte apar. Drept urmare, internauții care au vrut să-și exprime opiniile direct s-au trezit că nu le pot posta online; serverele companiilor de internet, pe care eu le numesc roboți-cenzori, își îndeplinesc sarcinile cu foarte mult profesionalism și elimină orice context în care apar cuvintele interzise.
Am avut și eu o astfel de experiență. Am vrut să pun pe internet un articol de-al meu despre literatură, fără
referiri sau aluzii politice, dar când să-l postez, serverul, robotul-cenzor, nu mi-a dat voie. Am încercat de câteva ori și de fiecare dată primeam mesajul „conține caractere greșite”. La început chiar am crezut că am caractere greșite în text și am fost uluit de nivelul la care ajunseseră serverele de puteau să identifice până și caracterele scrise greșit. Am recitit totul cu atenție, am schimbat câteva propoziții, dar nici așa n-am putut să
pun articolul cu pricina pe internet. Serverul continua să mă informeze rece că textul „conține caractere greșite”. Abia atunci am înțeles că în articolul meu literar aveam de fapt sintagme interzise și, deși cuvintele nu apăreau împreună, ci în paragrafe diferite, robotul-cenzor îl vedea ca pe un articol de disidență
