reparăm totul. Apă, electricitate, tot. Asta a însemnat lucrări.
Lucrări destul de serioase, în întreaga clădire.
— A, da?
— Însă vecina de sus e super-ciudată. Se ocupă cu o grămadă de chestii, reflexologie, ghicit în cărți, consiliere, toate laolaltă. E foarte New Age, pricepi? Oricum, suntem în aceeași clădire, așa că știe totul despre lucrări. Sunt afișe peste tot. În zilele cutare și cutare o să începem să facem X, Y și Z. Mă rog, încep lucrările. E destul de mult zgomot, firește. Păi, cum să
construiești fără să faci un pic de zgomot, nu? Dar când a început șantierul, cucoana de sus a coborât în goană, zbierând de parcă ar fi venit sfârșitul lumii. Noi am zis: „Totul e în ordine. Sunt doar lucrări”. Ea a mormăit ceva în barbă și a plecat. Însă a doua zi a făcut la fel. În primul moment am crezut că voia doar să ne enerveze, ceva de genul ăsta, dar s-a dovedit că era hotărâtă. Hei, ai văzut filmul în care un tip uită
totul imediat, așa că trebuie să noteze, pe hârtie și pe pereți și chestii de-astea? Memento. Îl știi? L-ai văzut?
Am zis că nu.
— Păi, asta a fost ca o zi din Memento, în realitate. A fost cel mai trăsnit lucru pe care l-am văzut vreodată.
— Stai așa, și cum e cu nevăstuicile?
— Stai să vezi, a spus Midoriko. Într-o zi s-au rupt brusc două scânduri din tavan și a căzut o nevăstuică.
— În restaurant?
— Da, chiar unde stau clienții. Toată lumea a luat-o razna.
Nu că ar fi vreun local de lux. Vreau să zic că avem ravioli ca lumea, dar, indiferent cine ești, te apucă dracii de spaimă
dacă-ți cade-n cap o nevăstuică în vreme ce iei prânzul, nu?
— O, da, cu siguranță, am aprobat.
— Vreau să zic, avem canalul chiar în față și, oricum, întreaga clădire e murdară. Am mai văzut nevăstuici prin
vecinătate, mișunând în toiul nopții. Astea erau fără îndoială
deja în clădire, și lucrările trebuie să le fi stârnit din ascunzătorile lor. Dar nu s-a întâmplat o singură dată.
Nevăstuicile au continuat să vină. Am astupat gaura făcută de prima, dar cădeau din alte locuri.
— Nevăstuicile trebuie să fie și ele înnebunite, încercând să supraviețuiască, am zis. E bine că n-au căzut din tavanul bucătăriei. Dacă ar cădea într-o oală fără capac, ați avea supă
de nevăstuică.
— Aici ai dreptate, a râs Midoriko. În orice caz, directorul își pierdea mințile. Zice: „Nu-mi pasă cât de veche e clădirea, cât de aproape e canalul, asta e prea ciudat”. I-a intrat în cap că madama New Age arunca nevăstuici peste noi. S-a dus sus să se plângă, dar ea a zis, evident, că n-avea nimic de-a face cu asta. Păi, cum ar fi putut? Ai încercat vreodată să prinzi o nevăstuică? Nu-i ușor.
— Nici măcar nu-mi pot închipui.
— Totuși, directorul nu se dă bătut. E convins că ea e în spatele poveștii cu nevăstuicile. Așa că ne convoacă urgent la ședință și ne prezintă ditamai teoria conspirației – că femeia New Age de sus face parte dintr-o sectă ciudată, că toată
amnezia nu-i decât spectacol… E speriat de-a binelea, șoptește tot timpul, ca și cum ar crede că sunt microfoane în restaurant. Păi, e evident că are halucinații, nu? În orice caz, eram într-un război pe față cu vecina. Între timp, nevăstuicile continuau să ne cadă în cap. Ne-au părăsit toți clienții. Vrând să mai destind un pic atmosfera, i-am spus directorului:
„Ne-am putea schimba firma în «Turnul înclinat al nevăstuicii»1“. Dar n-a gustat ideea, ca să nu spun mai mult.
Zice: „De ce mama dracului să ne schimbăm firma? Psihopata aia de sus ar trebui să și-o schimbe pe a ei”. Eu glumeam doar, însă el o ținea pe-a lui. Zice: „Data viitoare când mai cade o nevăstuică, o înșfac și-o trimit înapoi de unde a venit. O să le trimit pe toate înapoi”. Așa că i-am propus: „«Sus cu
1 În engleză The Leaning Tower of Weasel, care sună aproape la fel ca The Leaning Tower of Pisa.
nevăstuica»1, te-ai prins?”
— Bună asta, am râs. Dar sună ca o adevărată catastrofă.
Deși nevăstuicile pot fi tare drăgălașe, nimănui nu-i place să-i cadă una în cap când tocmai este la masă.
— Presupun că ai dreptate în privința asta, a oftat Midoriko. Oricum, Natsu…
— Da?
— Se apropie ziua mea. Vii totuși, nu?
— Am de gând, da.
— Dar cum rămâne cu tine și mama?
— Ce vrei să zici? am întrebat. A spus ceva? E bine?
— Păi, e bine. Dar o apasă faptul că nu vorbiți deloc, se vede de la o poștă. Nu știe ce să spună, sau dacă e în ordine să te sune.
— Mda.
— Mi-a spus ce s-a întâmplat. Ai surprins-o de-a binelea.
