Frans de Waal, „Does Evolution Explain Human Nature?“, John Templeton Foundation, aprilie 2010, templeton.org/evolution/Essays/deWaal.pdf Paula Nunes et al., „A Study of Empathy Decline in Students from Five Health Disciplines During Their First Year of Training“, International Journal of Medical Education, 1 februarie 2011
Frans de Waal, interviu prin e-mail cu autoarea, 9 mai 2018
De Waal, „Does Evolution Explain Human Nature?“
Ed Yong, „Brain Treats Tools as Temporary Body Parts“, Discover, 22 iunie 2009
Jared Yates Sexton, interviu cu autoarea, 3 iulie 2018
Schor, The Overworked American
Nathalie Cohen-Sheffer, „Text Message Response Times and What They Really Mean“, Rakuten Viber (blog), 6 noiembrie 2017
„Blue Light Has a Dark Side“, Harvard Health Letter, 13 august 2018
Jessica C. Levenson et al., „The Association Between Social Media Use and Sleep Disturbance Among Young Adults“, Preventive Medicine, aprilie 2016
Myriam Balerna și Arko Ghosh, „The Details of Past Actions on a Smartphone Touchscreen Are Reflected by Intrinsic Sensorimotor Dynamics“, Digital Medicine, 7 martie 2018
Sylvain Charron și Etienne Koechlin, „Divided Representation of Concurrent Goals in the Human Frontal Lobes“, Science, 16 aprilie 2010
Christian P. Janssen et al. „Integrating Knowledge of Multitasking and Interruptions Across Different Perspectives and Research Methods“, International Journal of Human-Computer Studies, iulie 2015
Matthew Fisher, Mariel K. Goddu și Frank C. Keil, „Searching for Explanations: How the Internet Inflates Estimates of Internal Knowledge“, Journal of Experimental Psychology, 30 martie 2015
Nellie Bowles, „A Dark Consensus About Screens and Kids Begins to Emerge in Silicon Valley“, New York Times, 26 octombrie 2018
Nick Bilton, „Steve Jobs Was a Low-Tech Parent“, New York Times, 10 septembrie 2014
Susan Pinker, The Village Effect (Toronto: Vintage Canada, 2014) Juliana Schroeder, interviu cu autoarea, 19 iunie 2018
Ella Alexander, „More People Want to Quit Social Media Than Smoking in 2017“, Harper’s Bazaar, 4 ianuarie 2017
Tristan Harris, „How Technology Hijacks People’s Minds–from a Magician and Google’s Design Ethicist“, medium.com/thrive-global/how-technology-hijacks-peoples-minds-from-amagician-and-google-s-design-ethicist-56d62ef5edf3
Haley Sweetland Edwards, „You’re Addicted to Your Smartphone. This Company Thinks It Can Change That“, Time, 13 aprilie 2018
Rachel Simmons, „Why Are Young Adults the Loneliest Generation in America?“, Washington Post, 3 mai 2018
Partea a II-a. Părăsirea cultului – cum să treci de la o viață printre picături la o viață trăită din plin
O viață trăită din plin 1. Conștientizează-țitrăirile!
Ai crede că oamenii, doar din interes personal, și-ar da seama ce e bunpentru ei și și-ar reveni.
Roy Baumeister
Propriul interes este cel care m-a condus spre acest domeniu de studiu.
Ajunsesem într-un punct al vieții mele în care nu puteam continua să fac ceea ce făceam. Eram anxioasă și iritabilă și veșnic epuizată. Nu așa voiam să
arate viața mea, iar un venit cu mult ridicat nu a îmbunătățit-o, ci dimpotrivă.
Făceam ce mi se spusese că-mi va face viața mai bună: găseam strategii ca să
eficientizez sarcinile, foloseam jurnale de productivitate, urmam un regim garantat de exerciții fizice și lucram foarte, foarte mult. Am ajuns să am mult succes în carieră, dar acel succes nu a fost însoțit de mai puțin stres și de o bunăstare crescută. În schimb, cu cât aveam mai mult succes, cu atât mai anxioasă deveneam.
Am petrecut ani întregi dând la o parte din foile cepei ca să-mi pot da seama ce mersese prost. Următorul pas a fost să vin cu o soluție. Din fericire, nu a fost un proces dificil odată ce-am descoperit cum își trăiau oamenii viețile înainte ca James Watt să se decidă să meșterească la un motor cu aburi.
Revelația care a reieșit după toate cercetările mele în neuroștiințe și biologie evoluționistă și primatologie a fost că deja știm să facem asta. Ne-am îndepărtat puțin de la cărare, dar putem să ne îndreptăm.
Imediat ce comunitatea de afaceri a ajuns la eficiență ca fiind calea către profituri mai mari, multe alte considerațiuni au căpătat o prioritate redusă și la fel s-a întâmplat și în viețile noastre personale. Pe măsură ce am devenit mai eficienți, am devenit și mai fragili. Gândește-te la diferența dintre scopul eficienței – adaptarea la un mediu care deja există – și scopul rezilienței, abilitatea de a te adapta la schimbările din mediu.
„Sistemele reziliente“, scrie Roger Martin în Harvard Business Review, „sunt caracterizate, de obicei, prin chiar acele calități – diversitatea și redundanța –
pe care eficiența caută să le distrugă.“¹⁵⁰ Practic, ne-am adaptat la mediul care părea ideal acum 200 de ani, folosind sisteme care funcționau bine atunci când manufacturile ne alimentau economiile, iar milioane de oameni lucrau în fabrici.
Pe măsură ce mediul nostru s-a schimbat, nu am mai reușit să ne adaptăm și, în schimb, ne-am concentrat pe strategiile ce păreau să funcționeze în 1880, cu toate că eu aș argumenta că ele n-au fost bune pentru majoritate în nici un moment al istoriei.
Acum, am ajuns la o prăpastie. Norul întunecat care a stat în depărtare timp de două secole a ajuns acum deasupra capetelor noastre. Este timpul pentru schimbare.
Ceea ce am crezut eu că e o problemă personală este, de fapt, una mult mai răspândită. Mulți dintre prietenii mei experimentează exact aceleași frustrări și anxietăți și la fel se întâmplă și cu colegii mei și cu familiile lor. Sunt doar o reflexie a culturii în care am fost crescută, la fel ca toți ceilalți.
Înainte să începem să acționăm, poate că ar fi o idee bună să stăm nemișcați un moment, să ne uităm în jur și să evaluăm situația. Este important să ai o imagine clară (și onestă) a locului în care te afli. E posibil să nu fim complet conștienți de propriile obiceiuri și comportamente. Mulți oameni din lumea industrializată au ceea ce eu numesc „deziluzia afacerii“ sau convingerea greșită că suntem mai ocupați decât suntem de fapt. Ăsta poate fi un lucru dificil de acceptat, dar mulți dintre noi tind să creadă că muncesc mai multe ore decât o fac de fapt.
Înțeleg dacă această frază te bulversează. Știu că de obicei mă simt epuizată
la finalul zilei și abia dacă sunt în stare să mă târăsc la o plimbare cu câinele, darămite să mai încep să și gătesc ceva pentru cină. Poate ăsta e și motivul pentru care industria care livrează mâncare în porții gata ambalate, care a început în 2007, a luat atâta amploare, încât 11 ani mai târziu valora aproape cinci miliarde de dolari. Dacă te-ai gândit imediat chiar lucrez prea multe ore, nu e doar în capul meu, înțeleg. Și eu am gândit același lucru.
