acasă. Că într-o zi va trebui să-şi facă o casă, să aibă unde să se întoarcă. Se întrebă dacă „acasă” era ceva în care se transforma un loc, după un anumit timp, sau era ceva pe care-l găseai în cele din urmă, dacă mergeai, aşteptai şi ţi-l doreai suficient de multă vreme.
Îşi scoase cartea ca să citească.
Pe panta dealului cobora un bătrân, care venea către el.
Bătrânul purta o pelerină cenuşie, roasă la poale, de parcă ar 145 Puffin – pasăre nordică de dimensiuni mici, asemănătoare cu pinguinul.
fi purtat-o în multe călătorii, şi o pălărie albastră, cu boruri largi, care avea înfiptă în panglică o pană de pescăruş.
Shadow îşi spuse că arăta ca un hipiot bătrân. Sau ca un pistolar ieşit la pensie de multă vreme. Bătrânul părea ridicol de înalt.
Bărbatul se ghemui lângă Shadow, pe panta dealului.
Dădu din cap către el. Purta un petic negru, ca de pirat, peste un ochi, şi avea o bărbiţă căruntă. Shadow se întrebă
dacă individul voia să-i ceară o ţigară.
— Hvernig gengur? Manst þú eftir mér? zise bătrânul.
— Regret, dar nu vorbesc islandeza, răspunse Shadow.
După care adăugă, stângaci, fraza pe care o învăţase din ghidul său de conversaţie în primele ore ale dimineţii:
— Ég tala bara ensku, adică „Vorbesc doar limba engleză”.
Sunt american, încheie el.
Bătrânul dădu încet din cap şi spuse:
— Poporul meu a plecat de aici în America cu multă vreme în urmă. S-au dus acolo şi s-au întors în Islanda. Au spus că-i un loc bun pentru oameni, dar un loc rău pentru zei. Iar fără zei se simţeau prea… singuri.
Vorbea o engleză fluentă, dar pauzele şi ritmul propoziţiilor aveau ceva ciudat. Shadow îl privi atent. De aproape, părea mai bătrân decât îşi închipuise el şi avea pielea acoperită cu riduri şi cu crăpături fine, ca acelea care apar în granit.
— Te cunosc, băiete, zise bătrânul.
— Oare?
— Noi doi am mers pe aceeaşi cale. Şi eu am atârnat în copac timp de nouă zile, sacrificându-mă mie însumi. Eu sunt Domnul Aesilor146. Eu sunt zeul spânzurătorii.
— Eşti Odin, zise Shadow.
Bărbatul dădu din cap gânditor, de parcă şi-ar fi judecat numele.
— Mi se spune în multe feluri, dar sunt Odin, fiul lui Bor.
— Te-am văzut murind, spuse Shadow. Te-am privegheat.
Ai încercat să distrugi multe ca să obţii putere. Ai vrut să
146 Æsir (lb. nordică veche) – zeii principali din mitologia nordică.
sacrifici multe pentru tine. Ai făcut toate astea.
— N-am făcut aşa ceva.
— Le-a făcut Wednesday. Iar el era tu.
— Da, el era eu. Dar eu nu sunt el, zise bătrânul.
Îşi scărpină apoi o latură a nasului, iar pana de pescăruş
de la pălărie i se legănă.
— Te vei întoarce în America?
— N-am pentru ce să mă întorc, răspunse Shadow, şi de îndată ce rosti cuvintele îşi dădu seama că minţise.
— Te aşteaptă acolo anumite lucruri, zise bătrânul. Dar nu-i nicio grabă, o să te aştepte până o să te întorci.
Un fluture alb zbură pe lângă ei. Shadow nu zise nimic. Se săturase de zei şi de modul lor de a privi lucrurile. Îi ajungea pentru mai multe vieţi. Decise să ia autobuzul până la aeroport şi acolo să-şi schimbe biletul, să ia un avion şi să
zboare într-un loc în care nu fusese niciodată. Să se mute dintr-un loc în altul, fără încetare.
— Am ceva pentru tine, spuse Shadow, după care vârî mâna în buzunar şi luă obiectul pe care-l căuta. Întinde mâna.
Odin se uită la el ciudat şi serios. Apoi ridică din umeri şi întinse mâna dreaptă, cu palma în jos. Shadow i-o răsuci, astfel încât palma să fie în sus.
După aceea îşi întinse propriile-i mâini şi le arătă, una după alta, ca să se vadă că nu ţine nimic în ele. Iar apoi puse ochiul de sticlă în palma bătătorită a bătrânului şi-l lăsă
