Ideea transcendenţei cauzalităţii sociale, economice, politice, dar şi biologice, am surprins-o prin observaţie participativă, iar uneori şi prin interviurile pe care le-am realizat de-a lungul timpului cu diverşi practicanţi ai jocurilor rurale. A fost cel mai elocvent prezentată de un sătean, creator de măşti din comuna Crasna (sau Krasnoyilsk), raionul Storojineţ, Ucraina. În comuna respectivă, obiceiul Malăncii reprezintă o aglutinare masivă a mai multor personaje: calfa - conducătorul Malăncii, urşii (între IO şi 20), regi şi regine (vreo I 5-20), moşi şi babe (între 4 şi 8), evreii (între 15 şi 30), căluţii (vreo 5-7), ţiganii care sunt, de fapt, conducătorii urşilor - ursarii (între IO şi 20). Pe lângă aceste personaje principale, mai apar şi altele, secundare, cum ar fi: doctori, politicieni, poliţişti, vedete, carul cu boi, dracii şi moartea. Acest obicei de mare senzaţie este celebrat cu multă vervă în fiecare an şi poate declanşa, într-adevăr, trăiri puternice. El antrenează mai ales depăşirea unei anumite ierarhii sociale statuate în sat, dar şi limitele temporale ale corpului fizic, aşa cum am aflat din interviul meu cu Gheorghe, un tânăr sătean obişnuit să practice acest obicei de la vârsta copilăriei:
Noi, cei în viaţă acum, suntem doar o verigă din lanţul ăsta. Iar când vorbesc despre lanţ, mă refer la faptul că fiecare om care a participat la COMUNITĂŢILE RURALE CUTUMIARE ŞI SISTEMUL LOR DE VALORI 283
Malancă e parte a unui şir care se întinde departe în timp şi se continuă
dincolo de moartea fizică a indivizilor care îl compun. Lanţul respectiv e reprezentat de moşii, strămoşii şi toţi cei care au participat vreodată la acest obicei şi au contribuit cumva la perpetuarea lui. Iar ideea generală
este, de fapt, aceea a unei renaşteri a tuturor malancarilor, chiar şi a celor morţi demult şi cărora le-au dispărut până şi crucile şi urmele mormintelor din cimitirele comunei. Dar noi, cei în viaţă acum, prin faptul că
ţinem acest obicei, îi facem să renască. Iar asta se simte. Eu, de exemplu, când îmi îmbrac masca, mă transpun în pielea acelui personaj pe care l-au interpretat atâţia malancari înaintea mea şi, într-un fel, devin una cu ei. Identitatea mea de persoană dispare în spatele măştii, şi ceea ce rămâne e un personaj care vine din istoria comunităţii şi care a fost înfăţişat de sutele şi miile de malancari dinaintea mea. De aceea, tu ca persoană
fizică interpretând un personaj din Malancă nici nu mai simţi durerea, frigul şi oboseala de-a lungul acestui lung ritual. Toate astea urmează să
le simţi după ce obiceiul s-a sfârşit, după câteva zile, dar nu în timpul Malăncii. Pentru că, atâta timp cât eşti sub acea mască, tu reprezinţi un fel de renaştere a tuturor malancarilor dinaintea ta care au jucat acel personaj. Aceasta reprezintă, de fapt, esenţa Malăncii. Iar această esenţă este dincolo de moarte şi de viaţa trăită printr-un corp fizic. Fiindcă eu, după
ce voi muri fizic, prin personajul pe care l-am interpretat, voi continua să
trăiesc prin malancarii vii, care vor face Malanca după mine. De aceea, Malanca este ca un fel de punte care se deschide doar pentru câteva zile şi în care viii şi morţii se reîntâlnesc. Or tocmai acesta este lanţul cu verigile sale despre care am vorbit la început. (Gheorghe Gherman, 28 de ani, sat Crasna, Ucraina, I I ianuarie 2017, interviu; v. şi filmul antropologic Malanca, prin codul QR de pe coperta prezentului volum) Concluzie
Pe parcursul acestui capitol, am implementat o metodă de analiză
în studiul comunităţilor rurale şi al jocurilor rurale diferită de metoda clasică a interviului. Este vorba despre analiza acţiunilor, comportamentelor şi implicaţiilor din spatele declaraţiilor formale ale subiecţilor studiaţi. Am considerat această metodă potrivită pentru analiza de faţă, deoarece ea poate depăşi orizontul semnificaţiilor superficiale, conducând spre un nivel cultural mai profund- cel al valorilor umane. Totuşi, această nouă metodă
este mai greu de aplicat decât metoda interviului clasic dintr-un motiv foarte simplu. Momentele în care poate fi implementată
284 JOCURI RITUALE DIN MOLDOVA
sunt rare, fiind adesea rodul întâmplării. Din fericire, experienţa mea de viaţă, în strânsă relaţie cu lumea rurală, precum şi relaţiile apropiate cu membrii comunităţilor rurale studiate mi-au oferit ocazia să pun cap la cap un material bogat, care a stat la fundamentul analizei mele asupra valorilor.
