În această analiză, am aplicat teoriile valorilor ale lui Kluckhohn şi Hartman la studiul comunităţilor rurale şi modelul sociologic a lui Henry Mendras privind trăsăturile societăţii ţărăneşti.
Kluckhohn a subliniat că valorile umane se formează în contextul acţiunilor care au loc în cadrul comunităţilor umane, iar Hartman a arătat că valorile sunt legate de o definiţie a binelui, care există în mintea oamenilor şi care, deşi rar verbalizată, direcţionează comportamentul uman către un set de acţiuni în relaţie cu sine şi cu alte persoane. Astfel, prezentul capitol devine important din această perspectivă deoarece teoriile valorilor lui Hartman şi Kluckhohn sunt aplicate pentru înţelegerea unui set de acţiuni sociale în cadrul unei comunităţi.
Folosind modelul sociologului Henri Mendras, am analizat trei caracteristici ale ţărănimii în raport cu jocurile rurale. Analiza acestor caracteristici a relevat că jocul este o parte indisolubilă a sistemului de valori al ţăranilor. Analiza jocurilor rurale poate dezvălui o reprezentare a modului în care arătau comunităţile ţărăneşti în trecut, mai ales cu câteva decenii în urmă, când ele erau mai coezive, iar valorile lor erau în relaţie mai strânsă cu viaţa comunităţii. Astfel, o analiză a jocului poate fi transformată
şi într-un tablou care ne spune cum au evoluat comunităţile rurale de la lumi relativ închise la un univers mult mai larg reprezentat de contactul permanent al comunităţilor rurale cu zonele urbane. În acelaşi timp, analiza relevă istoria transformării valorilor comunitare în relaţia lor cu alte realităţi socioeconomice, mult mai dinamice decât cele din trecut.
O altă premisă a acestui capitol a fost că înţelegerea sistemului de valori al ţăranilor ar putea aduce mai multă lumină asupra relaţiei dintre ţărani şi jocurile rurale în contextul agitat al perioadei postcomuniste. Această perioadă este caracterizată de schimbări rapide şi de diverse provocări politice, economice şi COMUNITĂŢILE RURALE CUTUMIARE ŞI SISTEMUL LOR DE VALORI 285
sociale. Cu toate acestea, sistemul de valori al ţărănimii nu se lasă
uşor dislocat. După cum bine a observat Kluckhohn, ,,valorile nu sunt niciodată modificate imediat printr-o simplă demonstraţie logică a invalidităţii lor" (1951, p. 400). Deci, vorbim aici despre ciocnirea dintre două entităţi distincte. Pe de o parte, lumea postcomunistă cu provocările şi dinamismul ei, dominată de schimbări rapide, uneori de la o lună la alta. Pe de altă parte, sistemul de valori al ţăranilor care s-a format de-a lungul unei perioade îndelungate şi a rămas nealterat timp de secole. ,,Valoarea implică
un cod sau un standard care a avut o oarecare persistenţă în timp şi organizează un sistem de acţiune [ ... ] şi plasează lucrurile, actele, modurile de comportament, precum şi scopul unor acţiuni pe continuumul aprobare-dezaprobare", a mai afirmat Kluckhohn (ibidem, p. 395), observând că sistemul de valori ar putea deveni ultimul bastion al comunităţii rurale împotriva tendinţei culturale a unei noi epoci. Astfel, analiza jocurilor rurale a unora dintre ultimele comunităţi ţărăneşti coezive din Europa s-a transformat într-o oportunitate excepţională de a dezvălui dilemele şi grijile oamenilor ce trăiesc într-un sistem de valori care le-a organizat gândirea, acţiunile şi comportamentul de mult timp şi care acum este pe cale de a se disipa.
În acest capitol, am precizat că jocul reprezintă, alături de muncă, o valoare pentru ţărani. Tocmai de aceea se poate emite aserţiunea că Studiile ţărăneşti ar avea de câştigat dacă s-ar concentra asupra diferitelor forme de joc rurale. Această focalizare este importantă deoarece poate dezvălui un peisaj social incredibil de bogat. Mai ales pentru că, pentru ţărani, jocul este un mod de a înţelege universul în care trăiesc, dar şi un filtru pentru realităţile care uneori par să depăşească înţelegerea lor.
Jocurile rurale sunt circumscrise de reguli create de comunităţile rurale de-a lungul secolelor. Asemenea reguli nu reprezintă
inversări ale ordinii sociale rurale, aşa cum au fost uneori prezentate de diverşi autori, ci mai degrabă supape prin care se eliberează
presiunile unei vieţi cotidiene monotone. În acelaşi timp, jocurile rurale reprezintă şi un univers propriu-zis, în care comunitatea rurală îşi testează propriile limite, încercând să înţeleagă ceea ce 286 JOCURI RITUALE DIN MOLDOVA
pare imposibil de înţeles - o serie de realităţi de care adesea se loveşte. Printre acestea, se numără sărăcia, inegalităţile sociale, nedreptăţile sociale profunde, dar şi fenomenele considerate paralele cu societatea ţărănească şi, prin urmare, aproape de neconceput pentru mintea ţărănească (prostituţia, homosexualitatea şi indecenţa). În fine, jocul reprezintă o modalitate de a analiza dintr-o perspectivă diferită o serie de fenomene universale precum bătrâneţea, moartea, infirmitatea, boala. Toate acestea apar în jocurile rurale şi devin vizibile în timpul sărbătorilor de iarnă.
Analiza raportului dintre valori şi jocurile rurale a scos la iveală o istorie fascinantă - aceea a micilor comunităţi rurale în care viaţa majorităţii membrilor se desfăşoară de la naştere până
la moarte între graniţele înguste ale unei mici localităţi. Astfel, acest capitol a fost şi o călătorie în mijlocul tipului de comunităţi care au format ţărănimea Europei timp de secole. Prin urmare, studiul de faţă propune o istorie alternativă a Europei, diferită de cea impusă de marile naraţiuni (Lyotard, 1984) pe care le găsim în manualele clasice de istorie. Este istoria micilor comunităţi rurale care au trăit după propriile reguli un timp îndelungat (Robb, 2007). Jocurile rurale sunt, într-o anumită privinţă, o dovadă a acestei istorii, deoarece diferă uneori foarte mult de la o comunitate vecină la alta sau pot fi aproape identice între comunităţi aflate la mare distanţă în timp şi spaţiu - o dovadă că obiceiurile acestor comunităţi s-au dezvoltat în autarhie, fiind creaţia unor micro-ecosisteme culturale diferite.
La prima vedere, pare paradoxal că jocurile rurale pot fi atât de diferite chiar şi în sate învecinate. După ce a cercetat aceste forme culturale rurale în Mexic de-a lungul carierei sale, antropologul Lourdes Arizpe vorbeşte despre microregiuni cu practici similare, dar şi despre mărci de contrast între ritualurile din sate vecine. Toate acestea sunt semne de rivalitate între satele învecinate şi îi fac pe săteni „să simtă că aparţin unei arii culturale mai largi, păstrându-şi în acelaşi timp singularitatea" (Arizpe, 2013).
Subiecţii intervievaţi de Arizpe au declarat despre ei înşişi: ,,Practicăm [ritualurile] la fel, dar în felul nostru"; e o dovadă că ritualurile „nu se încadrează perfect în clasificările culturale oferite COMUNITĂŢILE RURALE CUTUMIARE ŞI SISTEMUL LOR DE VALORI 287
de grilele etnografice generale ale folcloristicii din multe ţări"
(ibidem, p. 28) deoarece fac parte dintr-o „tradiţie microregională
