o nouă interpretare inovatoare a acestor jocuri. Pentru Gunnell, jocurile rurale reprezintă o formă de comunicare care implică
simultan actorul şi spectatorul, sporind un schimb de informaţii diverse între cei doi, şi implicând toate simţurile umane, prin sunete (de diferite tipuri), imagini vizuale, mişcare, atingere, miros, ritm, ton, asociere mintală etc. (ibidem, p. 29). Din această
cauză, una dintre formele aparent cele mai simple de teatru popular devine, de fapt, ,,unul dintre cele mai complexe fenomene culturale cunoscute de omenire" (ibidem, p. 28).
Mai mult decât atât, evoluţia recentă a jocurilor rurale, de la formele rituale comunitare la promovarea lor la nivel naţional şi global, datorită transformării în patrimoniu cultural şi obiect comercial sau obiect al interesului politic, le transformă în forme culturale care sunt chiar mai complexe decât atunci când aparţineau doar comunităţii ce le punea în practică. Prin urmare, cercetarea jocurilor rurale de astăzi, în contextul lor nou de patrimonializare/marketizare, poate dezvălui o serie întreagă de expresii sociale locale, naţionale şi globale, care ar fi greu de sesizat dacă ar fi privite printr-un cadru diferit. Şi aceasta deoarece comunităţile rurale de astăzi nu mai sunt precum cele de acum câteva decenii; integrarea actuală în procesul de globalizare prin intermediul televiziunii, PORTRETIZAREA ŢĂRĂNIMII ŞI A JOCURILOR RURALE 329
reţelelor de internet şi radioului influenţează atât comportamentul interpreţilor, cât şi pe al telespectatorilor.
Studiul lui Gunnell îşi propune să surprindă această multitudine de manifestări culturale. În acelaşi timp, el descrie fenomene culturale cufundate într-o lume însoţită de provocări incredibile.
Este vorba despre provocările recente create de avansul economiei de piaţă, ale mass-media şi de încercările de patrimonializare a acestor forme culturale. Totuşi, în unele articole am sesizat încă
vechile direcţii de analiză în cercetarea mascaţilor ritualici; de exemplu, tendinţa folcloristicii naţionale de a găsi tipologii şi, de asemenea, de a căuta unele explicaţii cu privire la originea comună a anumitor fenomene cuprinzând o mare diversitate de expresii culturale. Micile inadvertenţe sunt expresia unei lungi tradiţii care a examinat mascaţii ritualici din această perspectivă.
Ele sunt însă inerente unui studiu substanţial care reuşeşte să
reunească atât de mulţi autori. Trebuie subliniate şi principalele merite ale acestei cercetări. În primul rând, răbdarea de a scana o zonă geografică uriaşă care cuprinde opt ţări; în al doilea rând, dorinţa de a deschide o nouă perspectivă pentru a înţelege transformarea jocurilor rurale prin prisma provocărilor aduse de globalizare în comunităţile în care mascaţii ritualici sunt încă o prezenţă activă.
Cu aceste ultime observaţii despre cartea lui Gunnell, voi trece la analiza unui alt studiu recent. Este vorba despre Masquerade and Postsocialism: Ritual and Cultural Dispossession in Bulgaria (Mascaradă şi postsocialism: Deposedarea rituală şi culturală în Bulgaria), a antropologului Gerald W. Creed. De la bun început, Creed observă cum comportamentul şi înfăţişarea mascaţilor conţin ceva străvechi, dar respinge ipoteza antichităţii acestor jocuri, fapt ce l-ar aduce mai aproape de antropologia lui Frazer. În schimb, el construieşte o demonstraţie a contrariului acestei afirmaţii -
mascaţii care şi-au pierdut „alteritatea potenţială" de-a lungul timpului sunt o expresie a modernităţii, dar o expresie a „modernităţii în straie premoderne" (Creed 201 r, p. 216). Pentru a-şi sus
ţine demonstraţia, Creed face o călătorie într-o serie de localităţi bulgare unde au loc ritualuri ale mascaţilor, dar şi festivaluri de 330 JOCURI RITUALE D I N MOLDOVA
promovare a acestor fenomene culturale. Manifestările mascaţilor îl ajută pe Creed să abordeze multe aspecte importante legate de aceste jocuri, incluzând sexualitatea, masculinitatea, societatea civilă, democraţia, naţionalismul şi relaţiile interetnice. Toate formează prisme prin care Creed încearcă să descifreze transformările societăţii bulgare de după căderea comunismului.
O distincţie valoroasă făcută de Creed este cea între ritualurile mascaţilor din satele lor natale şi festivalurile care promovează
obiceiurile în zonele urbane. Această distincţie vorbeşte despre două expresii culturale total diferite şi ar putea fi cheia pentru înţelegerea demonstraţiei lui Creed (ibidem, p. 55). Din păcate, dihotomia nu este aplicată riguros pe parcursul întregului studiu.
Astfel, încă de la început, ni se spune că, în unele locuri, aceste practici se răspândesc, în timp ce în altele dispar treptat (ibidem, p. r). Dar autorul nu menţionează care sunt, de fapt, practicile care se extind şi care sunt cele care dispar. Nu se poate deduce dacă Creed se referă la festivalurile folclorice din mediul urban sau la ritualurile originale din sate. Am putea conchide că el vorbeşte despre jocurile de la sat, iar acest lucru ar putea fi legat tocmai de conceptul central al cărţii sale: ,,deposedarea culturală" a ţăranilor de propria moştenire culturală din cauza exportului acesteia în lumea urbană şi a transformării ei în ceva total diferit de ceea ce fusese iniţial. Dar această idee rămâne în subsidiar şi nu este exprimată clar, iar cititorii ar putea să creadă că deposedarea este rezultatul degringoladei postcomuniste în care promisiunea dezvoltării şi modernizării ţării devin doar speranţe deşarte. Aceste speranţe nu au fost niciodată împlinite pe deplin în timpul lungii tranziţii la economia de piaţă. Mai mult, cele două tipuri de ritualuri sunt considerare ca fiind „interactive şi fortificante" (ibidem, p. 56).
În acest peisaj vag definit, mascaţii ritualici - kukerii bulgari -
