Ei bine, ceea ce pare la prima vedere a fi doar un exerciţiu de imaginaţie, s-a întâmplat, de fapt, în realitate, cu milioane de ţărani în timpul Revoluţiei Industriale. Aceştia s-au trezit literalmente EVOLUŢIA JOCULUI: DE LA JOCURI RURALE LA JOCURI VIDEO 337
din mijlocul unei lumi simple, dominate de reguli şi valori pe care le cunoşteau bine şi care s-au perpetuat de sute de ani doar cu mici schimbări, într-o lume urbană în continuă schimbare, produsă de o nouă revoluţie tehnologică vizibilă în toate domeniile, de la cultură şi artă la economie şi politică. Rezultatul acestui eveniment constă în ciocnirea celor două culturi: cea ţărănească, dominată
de valori şi mentalităţi medievale, şi cea industrială urbană, dominată de invenţii tehnologice şi un nou mod de producţie, străin de lumea rurală care a precedat-o. Această ciocnire a avut loc pe toată planeta, dar nu s-a întâmplat nici în acelaşi timp, nici sub aceleaşi premise peste tot.
Odată cu apariţia industrializării şi înglobarea comunităţilor rurale într-un ciclu economic şi social diferit, jocurile rurale, ca multe alte forme culturale aparţinând culturii ţărăneşti, au început să resimtă efectele acestor provocări. Multe dintre jocurile practicate de ţărani au dispărut treptat, în timp ce altele s-au adaptat pentru o vreme la mediul urban, schimbându-şi simbolurile, semnificaţia şi morfologia. În cele din urmă, ele au fost înlocuite cu noi forme culturale. Transformările s-au resimţit în mod diferit pe glob. În timp ce, în ţări industrializate precum Anglia şi SUA, jocurile rurale au fost supuse acestor provocări încă de la începutul anilor 1800, în Europa de Est, extrem de ruralizată, provocările au început să fie vizibile abia în secolul XX.
Pentru o vreme, jocurile rurale au putut să se adapteze la cultura incipientă a clasei muncitoare, care era, de asemenea, până
nu demult, bazată pe comunităţi coezive. În multe cazuri, această
adaptare a însemnat o transformare neaşteptată, o goană după
bani sau un gen de intruziune brutală împotriva regulilor ferme de convieţuire urbană, mai degrabă decât un colind cu semnifica
ţii profunde pentru comunitate. Acest nou peisaj social a fost bine ilustrat de Stephen Nissenbaum în cercetările sale despre Crăciun, când a vorbit despre incursiunile „insolente şi zgomotoase" ale mascaţilor ritualici prin Boston de la sfârşitul anului 1793, determinând autorităţile locale să le interzică în cele din urmă periplurile prin intervenţia fermă a poliţiei locale (Nissenbaum, 1996, p. 44). În România, o ţară cu o populaţie mai puţin diversificată şi 338 JOCURI RITUALE DIN MOLDOVA
cu o substanţială ţărănime urbanizată, incursiunile echipelor de mascaţi ritualici cu scopul de a face bani este un fenomen încă
prezent şi, în acelaşi timp, mult mai bine tolerat de autorităţi şi de locuitorii oraşelor, în ciuda caracterului gălăgios al manifestărilor de acest gen.
Din analiza acestui peisaj complex, un lucru rămâne cert. Deşi jocurile rurale erau o activitate culturală elaborată în societăţile agricole (Beeman, 1993, p. 385), odată cu Revoluţia Industrială, jocurile de acest gen au suferit transformări majore sau au dispărut de tot în multe locuri. Întrebarea la care urmăresc să răspund în paginile acestui capitol este: cum poate fi explicat succesul enorm al jocurilor rurale în societăţile agricole timp de secole, urmat de dispariţia acestor jocuri, în masă, odată cu apariţia Revoluţiei Industriale? După cum vom vedea, implicaţiile acestei întrebări sunt profunde şi vor conduce la o analiză a relaţiei dintre om şi jocurile produse de progresul extraordinar al tehnologiei în secolul XX.
Mai mult, întrebarea are o miză mai mare decât cele anterioare. Până acum am vorbit despre jocurile rurale, un tip de jocuri percepute drept bizare de mulţi dintre contemporanii noştri, care le consideră specifice altor vremuri sau fenomene culturale încă
vii doar în localităţi izolate şi nedezvoltate. Totuşi, jocurile rurale, prezentate de mulţi autori drept piese de teatru primitive, au fost, de fapt, cele mai răspândite forme culturale interpretate de oameni în societăţile agricole. În esenţă, este vorba despre forme culturale care implică o serie întreagă de relaţii sociale şi, tocmai de aceea, au avut un rol important în sistemul de valori al ţăranilor. Aşadar, dispariţia acestor jocuri nu poate fi considerată un eveniment izolat fără vreo semnificaţie profundă, ci o mutaţie produsă în interiorul societăţii umane în timpul industrializării, mutaţie pe care o voi explica pe parcursul acestui capitol. Este, după cum vom vedea, nu doar o transformare socială, ci şi o schimbare a relaţiei omului cu jocul. În paginile următoare voi răspunde la această întrebare pe baza teoriei jocurilor de limbaj a lui Wittgenstein, a teoriei jocurilor minţii a lui Ioan Petru Culianu, a cadrului conceptual conturat de Huizinga în cartea Homo ludens şi a altor teorii mai recente.
EVOLUŢIA JOCULUI: DE LA JOCURI RURALE LA JOCURI VI DEO 339
