Astfel, jocul care a început la un moment dat cu 22 de jucători pe teren se poate termina cu alţi 22 de jucători decât cei care l-au început. Asta nu înseamnă că este un alt meci; este, de fapt acelaşi.
Şi ceea ce este adevărat pentru jocurile sportive este, de asemenea, valabil şi pentru jocurile rurale. Membrii comunităţii rurale vorbesc despre atmosfera exuberantă a sărbătorilor de iarnă. Această
atmosferă nu este creată de periplul prin sat al echipelor A, B şi C, ci de faptul că o serie de echipe compuse din membri ai comunităţii continuă să-şi joace scheciurile în sat într-un interval de timp prestabilit. Astfel, echipele A, B şi c pot fi înlocuite de-a lungul anilor cu echipele X, Y, z din aceeaşi comunitate, iar atmosfera exuberantă de sărbători să rămână aceeaşi. În realitate, aşa se şi întâmplă de fapt, echipele de mascaţi suferind schimbări de la an la an, unii jucători rămânând în echipele iniţiale, dar mulţi alţii fiind înlocuiţi de-a lungul timpului. Or toate acestea sunt foarte asemănătoare cu conceptul wittgensteinian de formă de viaţă.
Aceste forme de viaţă există pentru că oamenii le pot concepe prin jocurile minţii şi le pot transpune în realitate precum un set de abilităţi care îi ajută să filtreze mai bine realitatea faptică. Ioan EVOLUŢIA JOCULUI: DE LA JOCURI RURALE LA JOCURI VIDEO 351
P. Culianu sintetiza acest fapt printr-o observaţie pătrunzătoare:
„Mintea umană este fascinată de un joc fiindcă îşi recunoaşte în el propriul ei mod de funcţionare, iar această recunoaştere nu depinde de tipul jocului care îi este oferit" (Culianu 2005, p. 339).
Culianu este autorul care, în cartea Arborele Gnozei, a reuşit să
explice cu succes relaţia dintre experienţa faptică, jocuri şi mintea umană. El vorbeşte despre dezbaterile teologice dintre gnosticism/dualismul occidental şi creştinism- dezbateri care au dus la stabilirea oficială a doctrinei creştine. Spre deosebire de alţi istorici ai religiei, Culianu avansează o nouă metodologie; odată
cu ea, toate dezbaterile teologice despre Creatorul lumii şi despre principiile lumii par a fi expresia anumitor „jocuri ale minţii pe care oamenii le-au practicat vreme de secole" şi care semănau cu jocurile de şah, prin urmare nu ar fi trebuit să afecteze jucătorii în mod negativ. Motivul este acela că ele nu aveau o regulă pentru şah-mat, aşa că nu puteau fi câştigate de nimeni. ,,Cu toate acestea însă, ele au dus la distrugerea fizică şi morală a multor oameni şi au fost câştigate prin exerciţiul puterii" (ibidem, p. 363).
Oulianu explică aici dinamica relaţiei dintre istoricitate şi regulile de funcţionare ale minţii umane atunci când aceasta este ghidată de logica jocului. Înainte de toate, se poate observa cum aspectele arbitrare ale existenţei se suprapun - inclusiv contingenţa istorică şi socială. Culianu vorbeşte despre agresivitatea instituţională prin care unii dintre semenii noştri, hipnotizaţi de exerciţiul puterii în societăţile umane stratificate, au distrus ceea ce era, în esenţă, pur inofensiv -înclinaţia omului de a se juca cu concepte şi idei. George Orwell este autorul care a furnizat un exemplu extraordinar în acest sens în celebrul său roman 1984.
Această carte poate fi percepută şi ca o meditaţie privind consecinţele sistemelor totalitare asupra spiritului liber şi a creativită
ţii umane. Orwell imaginează aici o societate în care anumite expresii şi concepte ale limbii în sine devin ţinta cenzurii. Syme, filolog la Ministerul Adevărului, ajută regimul totalitar să dezvolte o nouă limbă şi aşa-numitul dicţionar al Nou-Vorbei, promovând ideea că unele cuvinte trebuie scoase din uz pentru a-i face pe oameni incapabili să gândească împotriva dictaturii aflate 352 JOCURI RITUALE D I N MOLDOVA
la putere. În acest caz, vorbim despre o cenzură îndreptată nu atât împotriva limbajului în sine, cum ar părea la prima vedere, cât mai degrabă împotriva minţii umane. Filologul înţelesese că, prin creativitatea sa inerentă, mintea umană şi-ar putea imagina o societate diferită de cea distopică, dominată de Fratele cel Mare (Big Brother). Totuşi, a concepe o astfel de perspectivă înseamnă a-ţi putea imagina o societate diferită şi semnificativ mai bună decât cea actuală. Dar, în lipsa unor expresii şi concepte care să concretizeze astfel de gânduri, orice fel de construcţie de acest fel devine imposibilă (Orwell, 1991 [1949]).
Dacă ne uităm la istoria recentă, aflăm că diferite dictaturi au încercat să implementeze tehnici de control al minţii umane de-a lungul timpului. Dictatura maoistă sau cea totalitară din România comunistă au implementat în închisori experimente menite să controleze mintea umană, astfel încât aceasta să se supună
unor principii inoculate artificial. Aceste experimente au inclus tortură fizică şi psihologică despre care se credea că pot anula bagajul informaţional dobândit de individ printr-un proces normal de socializare în cadrul unei comunităţi umane (Coillie, 1969; Bacu, Calciu, Codrescu, 2orr [1963]).
Spre deosebire de Wittgenstein, care descrie jocurile de limbaj într-o perspectivă logică şi oarecum ideatică, jocurile minţii prezentate de Culianu se desfăşoară într-un context istoric în care faptele prezentate sunt mai consistente, deoarece întruchipează
realităţi concrete. Poate de aceea, această perspectivă asupra unor fenomene istorice prezintă un peisaj turbulent, care, nu de puţine ori, este încărcat de ură, anxietate, frică, egoism - sentimente îndeajuns de răspândite în toate societăţile stratificate bazate pe inegalităţi sociale. Acesta este teritoriul unde se desfăşoară atât jocurile de limbaj, cât şi jocurile minţii. Culianu ne spune că, de fapt, pentru fiinţele umane de pe întreaga planetă, acest tip de jocuri ar fi putut fi o modalitate de a înţelege complexitatea şi diversitatea realităţii economice, sociale şi politice a altor culturi şi a indivizilor care o compun. Afirmaţia a fost recent confirmată experimental de un grup de cercetători de la Universitatea McGill şi alte universităţi nord-americane, conduşi de profesorul Jeffrey Mogil. Ei au EVOLUŢIA JOCULUI: DE LA JOCURI RURALE LA JOCURI VIDEO 353
