demonstrat cum o experienţă de joc comună precum jocul video Rock Band creşte empatia între străini şi scade stresul asociat întâlnirii unor necunoscuţi, efect observat la toţi participanţii (L.J.
Martin et al., 2015). Libertatea, empatia şi cooperarea sunt subiacente multor jocuri, fapt ce se opune din start respectării unor reguli prestabilite de indivizi şi instituţii aparţinând autorităţii statului. Iată ce spune Culianu despre aceasta:
Dualismul occidental a fost şi el un joc al minţii care s-a suprapus peste cel creştin, făcând uz de multe dintre elementele (şi din personajele) acestuia pentru a se implementa. Ar fi putut fi un joc fără consecinţe externe deoarece exista în propria sa dimensiune logică. Şi totuşi, vreme de mai bine de un mileniu, şi-a condamnat la pieire jucătorii, dându-i pe mâna celor aflaţi la putere. Teologia creştină timpurie şi dualismul occidental au fost „obiecte ideale", adică sisteme funcţionând într-o dimensiune logică, fără să aibă nimic intrinsec în comun cu jocurile de putere ce se jucau în numele lor şi care aparţineau unor alte dimensiuni ale realităţii. (Culianu 2005, p. 363) În cartea sa, Culianu dă un singur exemplu istoric menit să exprime jocurile minţii - dezbaterile teologico-hermeneutice pe marginea Bibliei. Totuşi, el este conştient de faptul că posibilităţile de utilizare a acestor manifestări sunt multiple. ,,Practic, nici un sector al lumii şi al existenţei umane nu poate să nu fie definit ca un joc mintal, cu reguli certe şi deseori cu rezultat incert" (ibidem, p. 364).
Din punctul de vedere al argumentelor lucrării de faţă, unul dintre cele mai convingătoare exemple în acest sens este reprezentat de jocurile rurale. Atunci când aveau loc între graniţele comunităţilor rurale, aceste jocuri întruchipau diverse nevoi umane, precum şi expresii ale libertăţii umane într-un anumit context cultural. De aceea, actele care nu erau permise în viaţa de zi cu zi deveneau posibile în lumea jocurilor cu măşti. Ataşamentul ţăranilor faţă de aceste forme de cultură a fost extraordinar deoarece, aşa cum ne spune Culianu, mintea umană, în general, este construită să recunoască în joc propriile-i principii de funcţionare. Iar jocurile rurale au fost printre cele mai răspândite şi de succes manifestări ludice din societăţile agricole. Acesta este şi motivul pentru care intervenţia Bisericii împotriva lor a avut un impact redus.
354 JOCURI RITUALE DIN MOLDOVA
Succesul extraordinar al jocurilor cu măşti în societăţile agricole şi răspândirea lor în toate culturile în care s-a practicat agricultura subliniază încă o dată relaţia profundă dintre mintea umană
şi jocuri. Există ceva profund în oameni care îi leagă puternic de jocurile lor; Culianu numeşte acest lucru jocuri ale minţii. Aşadar, jocurile rurale întruchipează diverse moduri de abordare a realităţii şi răspunsuri la probleme pur umane, aşa cum jocurile de limbaj sunt folosite de oameni pentru a exprima diverse aspecte şi idei ale micro-ecosistemului cultural în care îşi desfăşoară viaţa.
Homo sapiens este, în esenţă, o fiinţă culturală care foloseşte jocul pentru a organiza şi înţelege o realitate cu simboluri şi reprezentări foarte diverse.
Din toate aceste motive, analiza jocurilor rurale şi a semnificaţiei lor culturale locale reprezintă un efort reflexiv uriaş care solicită mult mai multă energie, cunoştinţe şi înţelepciune decât încercarea brutală de a le subordona unui sistem de gândire care aparţine unui alt ecosistem cultural. Afirm acest lucru pentru că
înţelegerea aprofundată a întregii semnificaţii a jocurilor rurale, chiar şi pentru o singură comunitate, se poate realiza doar printr-o lungă coexistenţă a acelei persoane cu membrii comunităţii respective şi practicanţii acelor jocuri. Acest lucru se datorează
faptului că jocurile rurale reprezintă expresii ale micro-ecosistemelor culturale, aşa cum rezultă şi din capitolele anterioare ale acestui studiu. Dar, în realitate, dacă cineva urmăreşte istoria europeană, el va vedea mai degrabă o imagine de constrângeri şi violenţe decât una de toleranţă şi înţelegere a jocurilor rurale. Interdicţiile ecleziastice brutale ale jocurilor cu măşti au mers mână
în mână cu încercările de a le subordona prin intermediul unui discurs oficial şi instituţionalizat. Acest proces a început imediat după Edictul de la Milano din 313 d.Cr. şi a continuat pe toată
perioada Evului Mediu. Dacă mergem mult înapoi în timp, aflăm că în primele decenii după ce creştinismul a devenit religia oficială a Imperiului Roman, uşile s-au deschis unui val de atacuri furibunde împotriva tuturor formelor de cultură care puteau fi identificate drept expresii ale demonicului şi păgânismului.
Întreaga cultură clasică romană şi greacă şi, în special, formele EVOLUŢIA JOCULUI: DE LA JOCURI RURALE LA JOCURI VIDEO 355
religiei politeiste au fost efectiv distruse de aceste atacuri (Nixey, 2 0 1 8). Prin urmare, este chiar uimitor că jocurile rurale au reuşit să supravieţuiască în acest climat viciat de dogmatism, mai ales că iniţial au fost identificate ca fiind păgâne şi chiar demonice.
Caracterul spectacular al jocurilor cu măşti din obiceiurile de Anul Nou este întărit de ipoteza folcloristului suedez Waldemar Liungman, care stabileşte o legătură între măşti, jocurile de Anul Nou şi jocurile mimilor bizantini. El a arătat, în lucrarea care cercetează răspândirea obiceiurilor la popoarele dintre Eufrat şi Rin, deci în zona mediteraneeană, că între jocurile noastre cu măşti şi jocurile mimilor bizantini există incontestabile legături. Or este cunoscut că, în perioada în care Biserica începe să-şi impună dominaţia şi să controleze comportamentul oamenilor, ea condamnă cu vehemenţă aceste jocuri ca fiind păgâneşti. Totuşi, mimii le păstrează, le practică şi le duc mai departe în pofida tuturor interdicţiilor religioase. (Pop, 1976, p. 1 84) De fapt, interdicţiile ecleziastice ale jocurilor rurale cu măşti s-au dezvoltat în paralel cu răspândirea treptată a teatrului de scenă, profesionist, şi comercializarea formelor de teatru itinerant. Separarea dintre actanţi şi spectatori după răspândirea spectacolelor teatrale cu scenă a reprezentat, printre multe alte implicaţii, şi o expresie a inegalităţilor sociale din respectivele societăţi, împreună cu disiparea treptată a modelului comunitar în care oamenii şi-au trăit majoritatea timpului ca specie. În ciuda acestor consecinţe, jocurile rurale au supravieţuit încă timp de secole în comunităţile ţărăneşti. Dorinţa individului de a dramatiza, tendinţa sa spre joc şi pantomimă au prevalat în faţa obscurantismului şi intoleranţei. Acest lucru a fost posibil mai ales pentru că a existat un ataşament natural al minţii umane faţă de joc, în toată
pleiada de manifestări a acestuia.
Jocurile de limbaj şi jocurile rurale exprimă într-o manieră
concretă jocurile minţii şi natura ludică a oamenilor; ele au fost modalităţi impecabile, dar totodată inofensive, pentru ca mintea umană să se exprime în cadrul social al unei comunităţi. Toate aceste jocuri au întruchipat permanent o expresie a libertăţii spiritului uman, care nu are nevoie de nici o scenă formală pentru a se exprima; în schimb, are nevoie de o comunitate umană. Această
356 JOCURI RITUALE DIN MOLDOVA
presupunere a fost făcută de câţiva autori care au studiat subiectul şi care, în majoritatea cazurilor, au ajuns la aceeaşi concluzie parcurgând drumuri diferite (vezi Bakhtin, 1984 [1968], p. 7; Helm, 1969, p. 6; Glassie, 1975, p. 93). În viziunea lui Culianu, această
tendinţă nu este deloc întâmplătoare. El compară sistemele speculative ale omului în diverse contexte cu combinaţiile aleatorii ale cuburilor colorate ale arhitectului Frank Lloyd Wright. Precum cuburile colorate, doctrinele şi teoriile, asemenea unor „cărămizi" care par să nu aibă nimic de-a face una cu cealaltă, se unesc uneori în forme ciudate şi creează edificii care pot să semene enorm între ele, chiar dacă sunt separate de distanţe mari în spaţiu şi timp. Acest lucru nu dovedeşte originile lor comune, aşa cum crede savantul belgian Franz Cumont, care s-a luptat mult timp încercând să demonstreze că toate credinţele în metensomatoză provin din India şi că pitagoreicii greci le-au adus pe filieră iraniană (Culianu, 2005, p. 91).
Ceea ce au trebuit să suprime autorităţile politice şi religioase din trecut a fost tocmai această libertate a minţii umane, întrucât individul cu o minte liberă şi un comportament neîngrădit nu putea fi nici controlat, nici manipulat de doctrina şi ideologia oficială. Totuşi, când masele nu puteau fi controlate, era foarte dificil, dacă nu imposibil, de construit instituţii care să urmărească impunerea şi menţinerea unui set de inechităţi sociale, aşa cum s-a întâmplat adesea în istoria civilizaţiei umane. În trecut, jocurile rurale erau întotdeauna jocuri comunitare. Prin urmare, istoria interdicţiei lor este, de fapt, istoria subordonării comunităţilor umane coezive şi nesupuse autorităţilor statale de către instituţii leviatanice, fie ele religioase sau statale.
Jocurile rurale şi Revoluţia Industrială
Ultimul şi cel mai feroce asalt asupra jocurilor rurale are loc odată
