cu Revoluţia Industrială. După apariţia modului industrial de producţie, jocurile ritualice ale mascaţilor nu au mai avut acelaşi rol ca înainte. Comunităţile agricole au devenit mai insulare, mai EVOLUŢIA JOCULUI: DE LA JOCURI RURALE LA JOCURI VIDEO 357
puţin coezive, şi şi-au pierdut o parte din caracteristicile comunitare. Problemele oamenilor din aceste comunităţi au început să fie abordate mai degrabă de instituţii statale decât de regulile şi tradiţiile comunitare. Aceste procese au avut loc treptat, concomitent cu o migraţie masivă a ţăranilor spre oraş. Dislocaţi din locurile natale din cauza dezvoltării industriilor profitabile, aceşti ţărani au devenit lumpenproletariatul oraşelor. Au ajuns însă în acea lume purtând bagajul cultural al comunităţilor în care crescuseră.
În cartea sa Bătălia pentru Crăciun, Stephen Nissenbaum vorbeşte despre transformarea Crăciunului, de-a lungul secolelor XVIII-XIX, dintr-un obicei păgân într-un festival al domesticităţii şi consumerismului. El deschide o fereastră către lumea mascaţilor ritualici din Boston şi Philadelphia, de la sfârşitul secolului al XVIII-iea şi începutul celui de-al XIX-lea, şi publică o serie de documente din acea vreme, care descriu cu detalii pitoreşti acest peisaj. Documentele vorbesc despre grupuri de mascaţi purtând div,erse denumiri precum anticks, mummers şi belsnickels, al căror periplu se desfăşura în perioada Crăciunului. Activităţile lor variau de la reprezentarea unor piese de teatru absurde Ia cerşit şi creat dezordine; de cele mai multe ori, făceau mult zgomot, se îmbătau şi înspăimântau orăşenii prin comportamentul lor. Ziarele vremii au publicat o grămadă de articole, inclusiv scrisori de la cetăţeni de rând, prin care i se cerea poliţiei să acţioneze împotriva acestor grupuri de colindători. Răspunzând unor astfel de solicitări, un inspector de poliţie din Boston îi îndemna pe cetă
ţeni să-i sechestreze pe mascaţi, promiţând că respectivii indivizi vor fi urmăriţi penal ca infractori. Acelaşi inspector admite asemănarea extraordinară a comportamentelor acestor mascaţi cu manifestările Saturnaliilor romane, asemănare din cauza căreia, crede el, purtau probabil numele de anticks. În alte relatări, hainele acestor colindători sunt descrise ca fiind zdrenţuite şi ponosite, unii membri ai grupului purtând îmbrăcăminte femeiască; ambele caracteristici sunt elemente comune ale mascaţilor, după
cum ne amintim. Jurnaliştii vremii, precum şi cetăţenii de rând au încercat să explice comportamentul acestor mascaţi. Ei au pus faptele lor pe seama sărăciei şi lipsei de educaţie, comportamen-358 JOCURI RITUALE DIN MOLDOVA
tul mascaţilor fiind adesea înfăţişate ca o expresie a resentimentelor celor mai săraci locuitori ai oraşului faţă de clasa de mijloc şi burghezia locală.
Din descrierile faptelor mascaţilor, un cunoscător al ritualurilor lor putea deduce cu uşurinţă vechile teme prezente în scheciurile acestor echipe. Un martor al evenimentelor menţionează
chiar că a identificat o veche piesă populară englezească numită
Sf Gheorghe şi dragonul, una dintre cele mai faimoase piese ale mascaţilor ritualici din Anglia, care include momentul morţii şi renaşterii unuia dintre personaje - o temă persistentă în jocurile mascaţilor, aşa cum am arătat în capitolul anterior. Alţi cetăţeni au prezentat dialogul absurd dintre actori, scenă prea puţin apreciată de publicul urban. Cu toate acestea, aşa cum am aflat mai înainte, şi aceasta era una dintre principalele caracteristici ale multor jocuri rurale. Astfel de manifestări (anti)sociale au fost considerate de majoritatea spectatorilor ca fiind o formă de cerşit, iar interpreţii au fost percepuţi ca vagabonzi. Întregul fenomen a fost (greşit) interpretat ca o invenţie a sărăcimii oraşelor pentru a stoarce nişte bani de la clasele urbane superioare ierarhic, în preajma sărbătorii Crăciunului, într-un fel de nebunie socială de tip Saturnalii (Nissenbaum, 1996).
Fără a devaloriza aceste interpretări, îndrăznesc să afirm că
toate fenomenele menţionate au întruchipat o serie de tradiţii cândva legitime în lumea satului, aduse în oraş de ţărănimea proletarizată din primele decenii ale industrializării din Statele Unite.
Aduse în oraşe de ţăranii dislocaţi, jocurile ritualice ale mascaţilor şi-au pierdut farmecul natural şi rustic şi au început curând să fie privite doar ca nişte intruziuni obraznice cu unicul scop de a stoarce ceva bani sau băutură de la orăşenii mai înstăriţi. Comunitatea urbană era dominată de alte reguli decât cele de la ţară, iar între membrii ei existau alt tip de relaţii, fapt ignorat de practicanţii acestor jocuri rurale abia veniţi de la ţară. Cetăţenii de altfel onorabili ai oraşului nu numai că au înţeles greşit semnificaţiile acestor piese, dar le-au oferit şi alte interpretări care nu aveau nimic de-a face cu temele de bază ale jocurilor rurale. Nici interpre
ţii lor nu erau familiarizaţi cu spectatorii precum în lumea satului, EVOLUŢIA JOCULUI: DE LA JOCURI RURALE LA JOCURI VIDEO 359
