Go to page:

Text Size:

contribuie la succesul lor comercial. Comercializarea jocului a dus, în multe cazuri, la abolirea conexiunii dintre individ şi comunitate, sugrumând creativitatea umană, aşa cum a observat Thomas Malaby: Cercetări ulterioare ar fi necesare pentru a evalua natura acestui ludo-capitalism, dar, alături de utilizarea jocurilor în încercarea de a coloniza creativitatea umană, ar trebui să remarcăm aici şi distincţia implicită între „jucători" şi instituţiile supraordonate care creează

condiţiile pentru aceste jocuri. Ceea ce începem să vedem este bifurcarea creativităţii, separându-i pe cei care sunt creativi într-un sistem ludic de acei designeri de jocuri care conturează în mod creativ sistemul ludic în sine. (Malaby, 2009, p. 2 1 6) Această analogie între jocurile rurale şi jocurile video este menită

să arate că dispariţia sau declinul dramatic al mascaţilor ritualici după succesul lor extraordinar vreme de secole în societăţile agrare este, de fapt, o iluzie. Ceea ce a dispărut, de fapt, sunt doar jocurile ritualice ale mascaţilor din societăţile agrare, nu şi reprezentarea lor din mintea oamenilor. Această afirmaţie poate părea greu de înţeles la prima vedere. Dar, în lumina teoriei jocurilor de limbaj a lui Wittgenstein şi mai ales a teoriei jocurilor minţii a lui Culianu, lucrurile devin mai clare. ,,Lupta" care se dă între jocurile rurale, competiţiile sportive şi jocurile video este pentru acelaşi

„petic de pământ", pentru a folosi o metaforă. Este vorba despre acea parte a conştiinţei umane prin care oamenii, ca fiinţe sociale, sunt indisolubil legaţi de joc, în toate formele şi expresiile sale, de la teatru la dans, de la pantomimă la competiţie şi de la distrac

ţie la logică. Modalităţile oamenilor de a se adapta la realitatea economică, politică şi socială din jur prin jocuri sunt multiple, după cum a observat Culianu. La un moment dat, el a susţinut că

aceste sisteme tind să se suprapună în unele părţi ale lor. Poate că acesta este unul dintre motivele pentru care putem găsi atât de multe asemănări între jocurile rurale şi jocurile video.

Jocurile minţii au necesarmente mecanisme similare (pentru că modul de lucru al minţii omeneşti şi capacitatea ei au rămas neschimbate de cel puţin şaizeci de mii de ani) şi, prin urmare, sistemele care au fost îndeajuns rulate în timp vor avea tendinţa să se suprapună, nu numai 384 JOCURI RITUALE DIN MOLDOVA

în formă ci şi în substanţa lor. Având la dispoziţie date complexe, ar trebui să putem demonstra că porţiuni ale hărţii sistemului budist se suprapun peste porţiuni de sistem creştin, peste porţiuni de idealism german, peste porţiuni de gândire ştiinţifică modernă, pentru că toate sistemele sunt infinite şi tind să exploreze toate posibilităţile de care dispun. În consecinţă, atunci când se vor fi extins suficient, hărţile realităţii întocmite de ele vor coincide cu siguranţă. (Culianu, 2005, p. 364) După cum am subliniat în paragrafele anterioare, tendinţa minţii umane de a teatraliza şi de a se implica în joc, chiar şi pe baza unor reguli aparent absurde, nu a fost înlocuită de apariţia economiei de piaţă şi a culturii de consum. Doar locul jocurilor ritualice ale mascaţilor în mintea umană a fost înlocuit de alte expresii şi forme (de exemplu jocurile video) atunci când societatea şi-a schimbat modul de producţie economică şi sistemul de valori. Jocurile produse de tehnologia modernă, accesate oricând şi oriunde prin intermediul smartphone-ului, au eliminat rigoarea regulilor impuse de ciclurile ritualice stabilite cu fermitate în trecut de comunităţile agricole. Tocmai de aceea, jocurile video, mai ales, s-au transformat destul de des într-o dependenţă periculoasă, cu efecte nocive asupra comportamentului şi vieţii sociale a oamenilor.

Prin urmare, în absenţa unor reguli ferme implementate de comunitate, relaţia dintre oameni şi jocuri se poate transforma într-o dependenţă patologică. Această teamă este împărtăşită atât de psihiatri ca Manfred Spitzer, cât şi de sociologi ca Sherry Turkle.

Dar lucrurile trebuie văzute întotdeauna din perspective multiple şi nuanţate. Chiar şi în cazul jocurilor video, au existat jucători care au spus că datorită jocurilor video au căpătat mai multă perseverenţă şi încredere în sine, iar acestea, la rândul lor, i-au ajutat să găsească soluţia la probleme dificile din viaţa personală, care la un moment dat păreau copleşitoare. Experienţa oferită de jocurile video este aceea de a învăţa cum să depăşeşti obstacolele pentru a atinge un scop; în acest fel, se cultivă voinţa oamenilor de a avansa în viaţă, în ciuda dificultăţilor şi obstacolelor care apar, spun adep

ţii jocurilor video (Zaiafet, 2020).

Comparaţia dintre jocurile rurale pe de o parte şi reţelele sociale precum Facebook şi jocurile video, pe de altă parte, poate EVOLUŢIA JOCULUI: DE LA JOCURI RURALE LA JOCURI VIDEO 385

părea cea mai surprinzătoare idee a acestui studiu. Dar să nu uităm că jocurile rurale au fost printre cele mai de succes jocuri ale agricultorilor. Mai mult decât atât, societăţile agricole şi dezvoltarea lor în timp au condus, în cele din urmă, la revoluţia ştiinţifică. Şi jocurile rurale au avut, desigur, rolul lor în această întreprindere de succes. Aşa cum am văzut, odată cu Revoluţia Industrială, ele au fost înlocuite cu alte jocuri, mai spectaculoase, mai dinamice şi mai elaborate.

Jocurile video versus jocurile rurale Dacă unele întrebări legate de dezvoltarea unor noi tehnologii îşi găsesc cu greu răspunsul, munca de teren mi-a oferit totuşi ocazia să înţeleg mai profund relaţia dintre jocurile rurale şi jocurile video. În după-amiaza zilei de r ianuarie 201 5, gazda mea din Oboroceni a primit vizita mai multor familii. Una dintre acestea a fost cea a lui Mihai şi Nicoleta Cosma, care au venit împreună cu copiii lor- Ştefan, un băiat de zece ani, şi Ioana, o fetiţă de şapte ani.

În loc să-şi petreacă vacanţa de iarnă într-o ţară străină, la o staţiune de lux, familia lui Mihai venea în fiecare an în satul Oboroceni, aşteptând vizita mascaţilor. Totuşi, am observat că cei doi copii, Ştefan şi Ioana, erau mai puţin fascinaţi de aceste ritualuri de iarnă decât de tableta lor Mac de ultima generaţie, cu multe jocuri video instalate pe ea.

La scurt timp după ce au fost invitaţi în casă, oaspeţii s-au aşezat la masa gazdei mele şi au început să povestească în faţa unui pahar de vin. O jumătate de oră mai târziu, o altă familie, de data aceasta din acelaşi sat, a venit să viziteze casa familiei Hîra. Erau Roxana şi Mitică Alexa, finii familiei Hîra. Cuplul era însoţit de cei doi fii ai lor - Robert, de şapte ani, şi Andrei, de patru ani. Cei doi copii deveniseră vedetele de necontestat ale echipei Cerbului din Heleşteni, care participase la mai multe festivaluri de folclor în ultimii doi ani. Vârsta lor şi mai ales reprezentaţia dată pe scenă

ca maeştri ai Jocului Cerbului, recitând descântecul la urechea animalului deocheat, au contribuit probabil la succesul echipei 386 JOCURI RITUALE DIN MOLDOVA

din Heleşteni. Aceasta a reuşit să câştige mai multe premii la festivalurile de folclor la care participase în ultimii ani, motiv de mare mândrie locală. Poate şi din acest motiv, primarul, în calitate de gazdă, i-a prezentat imediat celorlalţi oaspeţi pe cei doi copii şi pe părinţii lor. În momentele următoare, copiii familiei Alexa au fost rugaţi să interpreteze incantaţia cerbului pentru oaspeţii prezenţi la masă. Mitică părea să fi prevăzut situaţia, aşa că a adus cu el tobele de ursari ale celor doi interpreţi. Reprezentarea care a urmat a fost plină de exuberanţă, reuşind să înveselească atmosfera. Scena a fost completată de o serie de urări şi colinde recitate de Robert, considerat deja un maestru al tradiţiilor locale de iarnă.

Minunatul recital susţinut de cei doi membri ai echipei Cerbului a câştigat numeroase aplauze şi laude. În final, unii dintre invitaţi chiar au oferit bani acestor doi adevăraţi promotori ai tradiţiei locale. Totuşi, am observat cum întreaga scenă i-a făcut pe cei doi copii ai familiei Cosma să urmărească spectacolul cu oarecare invidie. Copiii familiei Cosma aveau şi ei propriile merite. Ştefan era campion naţional la înot, iar Ioana avusese rezultate bune la şcoală, dar aceste talente nu puteau să concureze cu aptitudinile „maeştrilor" Cerbului, nici apreciate prea mult în cadrul atmosferei de colind şi ritual a sărbătorilor de iarnă din Heleşteni. Totuşi, întreaga scenă nu au durat mai mult de 20 de minute, după care întreg grupul de copii s-a retras în camera alăturată. La aproximativ o jumătate de oră după recital, i-am văzut interacţionând între ei. Ştefan tocmai îi prezentase lui Robert secretele iPad-ului său. Iar Robert, care nu mai văzuse niciodată

o tabletă, era atât de fascinat, încât, la un moment dat, şi-a pus capul pe pieptul lui Ştefan pentru a nu pierde nici un „eveniment"

de pe display-ul tabletei. Erau acolo atât jocuri video, cât şi alte aplicaţii care I-au fascinat total pe Robert. Astfel, în doar două ore,

„vajnicul ursar" aflase câteva dintre secretele tabletei şi continua să-i pună lui Ştefan multe întrebări despre alte funcţii şi icon-uri de pe tabletă, pe care nu le înţelegea.

După vreo două ore şi jumătate, copiii au aflat că venise timpul ca familia Alexa să plece acasă. Părinţii lui Robert îşi luaseră deja hainele, iar plecarea urma să aibă loc în câteva minute. Dându-şi EVOLUŢIA JOCULUI: DE LA JOCURI RURALE LA JOCURI VIDEO 387