seama că această plecare însemna despărţirea de iPad, Robert părea foarte dezamăgit şi cred că am observat chiar un sentiment de disperare pe chipul lui. Imediat, l-am văzut mergând în camera alăturată şi întorcându-se cu toba de ursar în mână. S-a apropiat imediat de Ştefan şi, fără un cuvânt, i-a dat toba. În acelaşi timp, s-a uitat la tabletă, probabil sperând că o va primi în schimbul acestui instrument muzical. Întâmplarea m-a impresionat profund. În speranţa lui Robert, am surprins toate aspiraţiile emigranţilor din satele româneşti care îşi dădeau la schimb lumea lor rurală pentru strălucirea şi fascinaţia exercitate de luminile şi strălucirea societăţii occidentale. În final, scena aceasta surprindea ca într-o străfulgerare întreaga istorie a jocurilor rurale din ultimele decenii, împreună cu transformarea lor din ritualuri comunitare în simple reprezentări în spaţiul cibernetic sau reprezentări vizuale în reportaje de televiziune.
388 JOCURI RITUALE DIN MOLDOVA
Concluzie
Fiinţele umane au o natură duală, constând dintr-un eu fizic şi un eu simbolic, ceea ce ar putea crea confuzii cu privire la identitatea lor reală. Mai mult, aceste două tărâmuri sunt diferite unul de celălalt: eul simbolic implică imaginaţie, credinţe, simbolism, ideologii şi libertatea de gândire, în timp ce eul.fizic reprezintă lumea naturii, determinismul ei şi constrângerile, ne spune Ernest Becker, în cartea The Denia! of Death, care i-a adus Premiul Pulitzer.
Particularitatea oamenilor este legată de faptul că trebuie să trăiască mereu între aceste două lumi, urmând cerinţele şi principiile care vin din ambele domenii. Din acest motiv, sănătatea lor mintală nu poate fi păstrată decât prin menţinerea unei implicări adecvate pe ambele tărâmuri, fără a neglija unul dintre ele în detrimentul celuilalt. Pe de o parte, distanţarea de partea simbolică
a sinelui, de ideologii şi credinţe, inclusiv de reprezentările religioase legate de nemurire, duce la depresie, nevroză şi anxietate.
Pe de altă parte, apropierea prea puternică de eul simbolic, ataşamentul nefiresc faţă de ideologiile create de mintea umană, precum ideea de nemurire, conduc la narcisism şi schizofrenie.
Becker elaborează toate aceste idei în lucrarea sa. Argumentul principal al studiului său ne spune că întreaga civilizaţie umană
este doar un răspuns ideologic în faţa conştiinţei morţii, a sesizării finitudinii fiinţei noastre, fapt care ne predetermină să ne desfăşurăm viaţa într-un fel aparte, diferit de al tuturor celorlalte animale - dându-i un sens care transcende limitele fizice ale corpului uman. Proiectul lui Becker este extrem de promiţător. Din păcate însă, el analizează jocul doar trecător în contextul analizei nevrozei. ,,Nevroticul renunţă la viaţă pentru că întâmpină dificultăţi în a-şi menţine iluziile în legătură cu aceasta, ceea ce demonstrează nimic mai mult decât că viaţa este posibilă doar cu iluzii" (Becker, 1997, p. 189). Autorul face apoi o legătură neaşteptată între jocuri şi construcţiile imaginare ale eului simbolic:
„Calitatea jocului cultural, a iluziei creative variază cu fiecare societate şi perioadă istorică. Altfel spus, individul poate trece mai uşor linia în nevroza clinică tocmai acolo unde este aruncat EVOLUŢIA JOCULUI: DE LA JOCURI RURALE LA JOCURI VIDEO 389
înapoi asupra lui şi a propriilor sale resurse pentru a-şi justifica viaţa" (ibidem, p. 190).
În cartea Cercetări.filozofice, şi Wittgenstein subliniază conexiunile dintre mintea umană şi tărâmul jocurilor de limbaj, care este, de asemenea, o parte semnificativă a sinelui nostru simbolic.
El a subliniat că nu poate exista o definiţie ultimă a jocurilor, deoarece toate sunt expresii ale formelor de viaţă, care, la rândul lor, reprezintă moduri în care oamenii interacţionează prin experienţa lor cu alţi membri ai societăţii în care trăiesc. Prin urmare, jocul este un mecanism folosit de oameni pentru a se adapta la cerinţele şi nevoile culturale ale comunităţilor şi societăţilor lor.
Jocurile rurale reprezentau şi forme de viaţă prin care membrii comunităţii interacţionau între ei pe canavaua unei culturi comunitare cu reguli şi valori precise. De aceea, conceptul de joc este aproape imposibil de circumscris într-o definiţie. Experienţa umană în societate şi modalităţile umane de a interacţiona cu alţi membri ai comunităţii sunt nenumărate şi, în acelaşi timp, sunt diferite de la o comunitate la alta, mai ales în Europa rurală dinainte de Revoluţia Industrială. La limită, jocurile rurale sunt coextensive cu experienţa oamenilor care trăiesc între graniţele propriilor lor culturi rurale comunitare.
Din perspectiva lucrării lui Becker şi ţinând cont de argumentele acestui capitol, se poate trage o concluzie simplă: oamenii sunt creaturi ale fanteziei, mitului şi imaginaţiei, în timp ce diversitatea jocurilor umane reprezintă o expresie a acestei naturi deosebite. Jocul este o fantezie vitală şi o „iluzie necesară", aşa cum spune Becker. Natura iluzorie a jocului devine evidentă, mai ales atunci când diverse societăţi descoperă că jocurile din mintea membrilor lor sunt diferite de jocurile din mintea oamenilor aparţinând altor culturi. Din păcate, ceea ce ar trebui să devină
un efort de înţelegere al jocurilor minţii aparţinând altor persoane diferite de noi, se transformă de multe ori într-un război pentru a demonstra veridicitatea ideologiilor pe care se bazează
jocurile din mintea noastră. Astfel, în istorie, mult prea des, jocurile minţii sunt suprimate prin exerciţiul forţei şi al violenţei.
390 JOCURI RITUALE DIN MOLDOVA
Aceasta este concluzia la care au ajuns atât Ernest Becker, cât şi Petru Culianu, mergând pe căi complet diferite.
În ciuda acestei trăsături negative, tendinţa implicării în joc a existat şi va continua să existe în mintea umană atât timp cât oamenii vor vieţui pe această planetă. Cu toate acestea, condiţiile istorice diferite, inovaţiile tehnologice, transformările politice, economice şi sociale majore vor produce întotdeauna schimbări semnificative în relaţia oamenilor cu jocul. Condiţiile economice, istorice şi sociale care au dus la crearea micilor societăţi agricole s-au perpetuat o perioadă lungă în istorie, făcând din jocurile rurale cele mai de succes jocuri din istoria omenirii vreme de sute de ani. Odată cu schimbările radicale impuse de Revoluţia Industrială, aceste jocuri s-au transformat fundamental, fiind înlocuite în conştiinţa umană cu alte forme mai bine ancorate în noile realităţi economice, sociale şi politice.
