fenomenală îl salvează pe Halpert în ultimul moment de o concluzie greşită; astfel, adaugă: ,,Dar împotriva unei astfel de presupuneri stă faptul că mul te părţi ale insulei N ewfoundland şi zonei Labrador au fost populate în momente diferite şi de grupuri diferite, care veneau adesea direct din Marea Britanie şi Irlanda ... Prin urmare, trebuie presupusă o origine a obiceiului în Insulele Britanice, în ciuda lipsei unor rapoarte detaliate din Anglia însăşi"
(ibidem, p. 38).
Conform ritualului prestabilit al mascaţilor din Heleşteni, vizitele la domiciliu încep seara târziu în ziua de 31 decembrie şi durează până la ora 5:00 a dimineţii zilei următoare. Acelaşi program este valabil şi pentru zilele de 1 şi 2 ianuarie. În general, există o distincţie clară între manifestările publice şi cele private ale mascaţilor. Această separare este definită de o serie de secvenţe temporale clare, dar mai ales de locul în care are loc o anumită
secvenţă rituală - fie în spaţiul public al străzilor comunale, fie în domeniul privat al unei gospodării săteşti.
Pe 2 ianuarie, ultima apariţie publică a mascaţilor se desfă
şoară în cadrul unei adunări festive asemănătoare celei din faţa primăriei, de pe 31 decembrie. Această întâlnire are loc în satul Oboroceni, la intersecţia drumului judeţean 208G cu drumul comunal 99 care vine din satul Hărmăneasa. Aici converg traseele din toate cele patru sate ale Heleşteniului, fiind o adevărată
răscruce de drumuri. La doar câteva zeci de metri distanţă, s-a deschis un bar, iar astfel zona a devenit mai atrăgătoare pentru mascaţi. De la ora 14 la 16, grupul mare de mascaţi îşi desfăşoară din nou scheciurile în locul respectiv.
La fel ca în faţa Primăriei, mascaţii satirizează diverse aspecte ale societăţii, de la lăcomie şi vanitate până la dependenţa de televizor, timiditatea excesivă, infatuarea, lipsa de modestie etc.
Personajele arhetipale ce apar în astfel de contexte -precum prostituata şi travestitul - sunt prezente, alături de monştri, demoni, Frankenstein şi călăi. Sunt întruchipate de către mascaţi şi personaje cunoscute din politica naţională sau internaţională. În fotografiile pe care le-am adunat de la săteni sau pe care le-am făcut de-a lungul anilor, am reuşit să identific mascaţi care reprezintă
COMUNA H ELEŞTENI DIN MOLDOVA ŞI JOCURILE RURALE 153
dictatori precum Saddam Hussein şi Ceauşescu, terorişti precum Osama bin Laden, dar şi figuri importante ale revoluţiei din decembrie 1989 precum preotul Laszlo Tokes. Mai sunt prezenţi şi mascaţi care poartă măşti frumoase decorate cu mărgele. Cel mai adesea, mascaţii prezintă scheciuri în grupuri de câte doi-trei sau chiar singuri. De exemplu, am văzut odată doi mascaţi târând un televizor peste tot pe unde mergeau, criticând astfel dependenţa localnicilor faţă de acest obiect. În alt an, am văzut chiar şi un mascat interpretând un fragment dintr-o poveste cu Păcală, care purta o uşă în spate. Această scenă - cu Păcală purtând uşa - fusese inclusă într-o ecranizare a unui ciclu de nuvele scrise de Petre Dulfu şi avându-l ca personaj principal pe Păcală. Succesul comediei a depăşit cu mult anul 1974, când a fost produsă, şi a dus la difuzarea filmului de mai multe ori pe canalele naţionale de televiziune chiar şi în ultimii ani.
Uneori, întâlnirea din intersecţie include şi scenete mai ample.
Cea mai complexă reprezentare pe care am observat-o a avut loc pe 2 ianuarie 2014. A fost complexă pentru că „a pus în scenă" şi, de fapt, a satirizat o întreagă înmormântare; dar preotul era un demon urât şi bubos ce mergea în faţa cortegiului, mişcându-şi cădelniţa ritmic. El era însoţit de un dascăl care purta o mască de craniu ce contrasta puternic cu pălăria roşu-aprins. Purtătorul de cruce venea după, purtând şi o mască de demon şi un jupon alb.
Crucea era făcută din două ramuri strâmbe, iar icoana fixată de obicei în mijlocul ei fusese înlocuită cu o fotografie a unui cuplu angajat într-un act sexual. În spate veneau nişte bocitoare care purtau fuste negre, doar că erau, de fapt, bărbaţi travestiţi, cu faţa acoperită cu măşti de demoni. Cortegiul funerar producea un zgomot insuportabil, mimând bocetele şi plânsul rudelor mortului.
În interiorul sicriului improvizat din scânduri de brad, mortul zăcea îmbrăcat în cel mai bun costum al său. Dar, conform măştii de pe cap, era Dracula însuşi. Pe sicriu era scris „Veşnica pomenire", încadrat de fotografii pornografice. Cortegiul „funerar" s-a deplasat până a ajuns la răscruce, unde s-a întâlnit cu alţi mascaţi aflaţi alături de un grup nemascat format din săteni-spectatori.
Acolo, cortegiul funerar a început să danseze plin de viaţă şi, în 154 JOCURI RITUALE DIN MOLDOVA
acest moment, conform firii sale, Dracula a ieşit din sicriu şi a devenit cel mai important dansator, în timp ce sătenii se fotografiau cu el. Piesa mi-a amintit, într-un fel, de nuvela Ivan Turbincă
scrisă de Ion Creangă, o poveste născută şi ea pe pământul Moldovei. În această satiră despre moarte şi consecinţele ei, Creangă
îl inventează pe Ivan, un personaj care profită de puterea pe care i-o dăduse Dumnezeu şi îşi bate joc de Moarte - făcând-o să mănânce nimic altceva decât copaci - pentru ca, în final, s-o încuie în sicriu, inversând rolurile (Creangă, 2015 [1880]).
Pe lângă aceste scenete, la fel ca în faţa Primăriei, au loc atacuri asupra sătenilor nemascaţi. Mascaţii hărţuiesc în special tinerii nemascaţi, bărbaţi şi femei deopotrivă. În acelaşi timp, profitând de amplasarea geostrategică, la intersecţia a trei drumuri, masca
ţii opresc maşinile pe stradă şi îi tracasează pe şoferi, arătându-le semne obscene prin parbriz şi apropiindu-se cu măştile lor hidoase de geamuri. Toate aceste acţiuni sunt şi mai intense în cazul în care înăuntru se află tinere, mascaţii întâmpinându-le cu sunete guturale puternice, menite să le sperie. Unii mascaţi cer chiar bani de la şoferi şi, în unele cazuri, li se dau 2-3 lei. Totuşi, scopul principal al acestei manifestări nu sunt banii, ci dorinţa de a se distra, satirizând anumite aspecte ale societăţii globale şi naţionale, precum şi ale comunităţii săteşti. De menţionat că mascarada de la Oboroceni încheie tot ciclul spectacolelor publice cu mascaţi din comuna Heleşteni. Echipele de Capră şi Cerb încetează să colinde la casele sătenilor după 1 ianuarie. Singurele echipe care încă se plimbă prin satele comunei în acea seară sunt grupurile mai mici de Mascaţi Pantomimici, în vizitele lor private la diverşi gospodari. Dar şi ei îşi încheie periplul prin comună în jurul orei 3-4, în dimineaţa zilei de 3 ianuarie.
Mascaţii Pantomimici şi violenţa
Evenimentele descrise de-a lungul acestui capitol prezintă o imagine complexă a expresiilor întruchipate de Mascaţii Pantomimici.
Acest peisaj complex poate fi examinat din mai multe perspective, COMUNA H ELEŞTENI DIN MOLDOVA ŞI JOCURILE RURALE 155
