Aceste forme specifice de violenţă nu sunt produse de excesul febril al unor minţi sălbatice sau bolnave, ci sunt spectacole culturale a căror poetică 1 derivă din istoria şi relaţiile socioculturale ale locului. Cu toate acestea, reprezentările unor astfel de violenţe intime sau locale sunt r. Atunci când Neil Whitehead vorbeşte despre poetica violenţei, nu are nicidecum în vedere valenţele poetice pe care acest fenomen le-ar trezi în mintea subiectului, ci se referă la o abordare tehnică a poeticii ca ştiinţă
a modului în care diferitele elemente ale unui text se conjugă şi produc anumite efecte asupra cititorului. Aşadar, dacă violenţa este privită şi JOCURILE RURALE DIN RUG INOASA, O COMUNĂ CU TRECUT ZBUCIUMAT 179
globaliza te îndeosebi prin intermediul mass-media, astfel încât intimitatea violenţei locale ajunge să defileze pe o scenă globală. (Whitehead, 2004, p. 74)
Tocmai de aceea, în paginile următoare mi-am propus să analizez ritualul în profunzime, această întreprindere fiind, cel puţin după informaţiile mele, prima descriere etnografică a Confruntării de la Ruginoasa.
Geografia şi istoria Ruginoasei
şi relaţia lor cu Confruntarea Mascaţilor
Mai mult decât în cazul altor ritualuri rurale pe care am avut ocazia să le studiez, geografia şi istoria comunei Ruginoasa sunt extrem de relevante pentru înţelegerea confruntării celor două grupuri de luptători mascaţi. Am ajuns la această concluzie datorită unor discuţii îndelungate cu diverşi localnici pe tema ritualului. Unul dintre cei mai competenţi cunoscători ai geografiei şi istoriei locale s-a dovedit a fi învăţătorul Mihai Lupu, născut în comuna Ruginoasa în anul 1940, care a reuşit, de-a lungul vieţii petrecute între grani
ţele comunei, să-şi contureze o reprezentare bine articulată a ritualului. În ciuda experienţei de viaţă şi a discursului extrem de bine articulat al acestui remarcabil intelectual şi autor de cărţi, mi-a luat câteva ore de interviuri şi mai multe discuţii pentru a putea înţelege pe deplin unde, când şi cum s-au desfăşurat anumite evenimente legate de geografia şi istoria Ruginoasei şi cum au influenţat acestea Confruntarea Mascaţilor.
Complexitatea anumitor evenimente din istoria localităţii, amănuntele legate de evoluţia Bătăliei tradiţionale şi, mai ales, permutarea confruntării dintr-un sat în altul de-a lungul a doar câtorva decenii a constituit un puzzle a cărui dezlegare am descoperit-o cu mare dificultate şi după o perioadă relativ îndelungată
de analiză amănunţită a datelor culese. În rândurile de mai jos, am interpretată ca text format din elemente ce trebuie decriptate, Whitehead este interesat de efectul acestui text asupra privitorului.
180 JOCURI RITUALE DIN MOLDOVA
încercat să reaşez acest peisaj astfel încât orice cititor care parcurge aceste pagini să poată avea o imagine de ansamblu asupra evoluţiei ritualului de-a lungul unui întreg secol. Voi începe această istorie prin expunerea punctului de vedere al învăţătorului Mihai Lupu, aşa cum l-am sintetizat şi prelucrat din cele câteva ore de discuţii şi interviuri pe care a avut bunăvoinţa şi răbdarea să mi le acorde.
Tabloul rezultat va avea importantul rol de a funcţiona ca introducere în geografia şi istoria Bătăliei tradiţionale a mascaţilor.
Ruginoasa este o comună care are în componenţă patru sate: Dumbrăviţa, Rediu, Vascani şi Ruginoasa. Satul Ruginoasa s-a numit în trecut şi Bugioaia, iar acest nume se mai păstrează şi astăzi în discuţiile dintre localnicii comunei atunci când aceştia se referă la el. Vascani este un sat oarecum diferit de celelalte trei din comună, fiindcă el a devenit parte a comunei Ruginoasa doar începând cu 1968, când au avut loc o serie de reorganizări administrativ-teritoriale ale României. Până
atunci, Vascaniul a aparţinut comunei Hărmăneşti. Tocmai de aceea, Vascaniul este singurul dintre cele patru sate ale comunei noastre care nu are şi nu a avut niciodată tradiţia Confruntării Mascaţilor, dar care, în schimb, are Cerbul, un obicei dispărut în celelalte sate ale comunei Ruginoasa.
În anii '50, când eram eu copil, exista o bătaie între mascaţii din Bugioaia şi Rediu. Bătaia asta tradiţională se datora mai ales faptului că băieţii din Rediu veneau la fetele din Bugioaia şi, la fel, băieţii din Bugioaia mergeau la fete în Rediu. Dacă un băiat din Rediu, spre exemplu, reuşea să cucerească o fată din Bugioaia era ca un fel de ruşine pentru băieţii din acest sat, iar expresia pe care o utilizau era: Ne-a furat vulpea! Deci bătaia era şi un fel de reacţie împotriva acestor incursiuni.
Însă această confruntare era sub formă de ritual şi avea loc întotdeauna în dimineaţa zilei de 3 1 decembrie.
