Băieţii care participau erau, de obicei, cei cu armata făcută sau pu
ţin înainte de armată. Erau îmbrăcaţi în haine multicolore la fel ca ale ţiganilor căldărari nomazi, care veneau prin satele noastre pentru a vinde diverse obiecte gospodarilor. Printre aceste obiecte, se numărau mai ales oalele, numite popular şi căldări, de unde şi numele de căldărari al acestor ţigani care practicau acest tip de comerţ. Tot ei vindeau şi un fel de bidinele foarte interesante. Ele nu erau ca bidinelele din ziua de azi, cu coada scurtă, ci cu coada lungă de un metru şi cu păr de cal în vârf. Aşadar, băieţii care participau la confruntare aveau asupra JOCURILE RURALE DIN RUGINOASA, O COMUNĂ CU TRECUT ZBUCIUMAT 181
lor şi aceste badanale1 care imită bidinelele ţiganilor căldărari din acelevremuri. Nu erau însă folosite în luptă, ci aveau mai mult rolul de a-iimpresiona pe adversari. Erau ţinute cu vârfurile în sus şi funcţionaumai mult ca un fel de stindard, aşa cum era şi Draconul, animalul fabuloscu capul de lup şi corpul de şarpe, care era purtat de daci în timpul luptelor, în vârful unor prăjini. Adică erau ca un fel de sperietori. Însă acumo ţară întreagă se sperie când îi vede pe tinerii din comuna Ruginoasa cubâtele lor lungi ridicate. Armele astea nu sunt totuşi aşa de periculoasecum crede lumea. Bâtele ridicate sunt mai mult de intimidare. Pe lângă
aceste badanale, băieţii implicaţi în confruntare purtau în jurul brâuluiaşa-numitele şuhoaie. Erau un fel de clopote mari de bronz cu nişte clopoţele mai mici în mijloc care scoteau zgomote infernale atunci cândcombatanţii fugeau sau săreau în sus, sau chiar când se mişcau pur şisimplu. Nu în ultimul rând, băieţii aveau asupra lor bice care reprezentau, de fapt, în anii respectivi, arma de bază a acestei confruntări.
În anii '50, aşadar, bătaia era mai mult sub formă de împunsături şilovituri cu biciul. Dacă bugioienii treceau de podul de piatră, numit şi
,,bolta de la Heleşteni", şi reuşeau să urce dealul spre Rediu până la jumătate, asta însemna că rădenii erau bătuţi. Dacă, dimpotrivă, rădeniitreceau podul de piatră şi ajungeau la moara dinspre gară însemna că
bugioienii erau bătuţi. În acel moment, bătaia se oprea, iar ei mergeauîmpreună la un pahar de vin. Asta însemna că nu ura era motorul confruntării. Deci, iniţial, bătaia era doar între două sate, Bugioaia, actualulsat Ruginoasa, şi Rediu, satul cel mai sudic al comunei Ruginoasa carese află cel mai aproape de comuna învecinată, Heleşteni. Dumbrăviţenii nu participaseră iniţial la această luptă fiindcă ei erau la origineucraineni şi nu se amestecau în nici un fel cu românii. La fel, nici românii nu aveau prea multe de-a face cu ei o lungă perioadă de timp,până prin anii '50 şi chiar puţin după. În vremea respectivă, satele eraumai izolate fiindcă populaţia era mai mică decât astăzi, când nu maiştii propriu-zis unde începe un sat şi unde se termină celălalt din pricina numărului mare de case. Pe atunci, era mult teren viran întreaceste sate. Aşadar, abia mai târziu, cam prin 1970, au intervenit înaceastă confruntare şi dumbrăviţenii. Iar acest fapt poate fi explicatprin istoria comunei.
Rădenii au fost întotdeauna oameni mai gospodari, care şi-au îndemnat copiii să înveţe carte. Iar aceştia erau printre primii chiar şi lafacultate. Astfel, s-au îndepărtat de această tradiţie a confruntării tradi-1. Badanaua e un obiect ritualic din lemn care apare frecvent în zonarurală a judeţului Iaşi. Are formă de bâtă, iar la capăt are un mănunchi depăr de cal, prins de par cu un inel de fier.
182 JOCURI RITUALE DIN MOLDOVA
ţionale şi, de pe la începutul anilor '70, au încetat să participe la ea.
Treptat, odată cu această tendinţă şi cu dispariţia „duşmanilor" din Rediu, dumbrăviţenii au început să-şi creeze propria tradiţie a bătăliei.
Pe la sfârşitul anilor '70, s-au introdus în această confruntare şi bâtele o nouă invenţie care le-a aparţinut, pot să zic, celor din Dumbrăviţa. În Dumbrăviţa, bătaia avea loc între Deal şi Vale, adică între locuitorii aceluiaşi sat care locuiesc în partea de sus, mai deluroasă a satului, şi cei care locuiesc în cea de jos, mai lângă palatul domnitorului Cuza, parte aflată la graniţa cu satul Ruginoasa. Aceasta este, de fapt, bătaia care a început să fie filmată de televiziuni şi care a căpătat atâta atenţie în ultimii ani. Odată cu înfiinţarea acestei tradiţii la Dumbrăviţa, cei din satul Ruginoasa au luat şi ei modelul şi au început să se confrunte între ei fiindcă acest sat are şi el Deal şi Vale, deşi la o scară mai redusă decât satul vecin. Dea1u1ruginoşenilor începe de la calea ferată spre nord până
la locul unde trece şoseaua spre Paşcani, iar Valea este mai la sud, spre zona numită Dealul Drăchici, unde este centrul arheologic al comunei, aşadar partea de sud spre comuna Heleşteni. Însă confruntările de aici au fost la o scară mai redusă decât cele din Dumbrăviţa.
Bătălia are şi un caracter simbolic, în sensul că participanţii îşi plătesc toate faptele petrecute peste an, spre exemplu că unii s-au dus în satul celorlalţi la fete şi alte asemenea chestii. De aceea, se spune că, după bătaie, se poate intra în noul an cu sufletul curat. Mai există şi o altă simbolistică în costumaţia lor. Anul Vechi este reprezentat de măştile urâte şi mai grosolane, din blană şi piei de oaie, purtate de băieţii care se confruntă dimineaţa. Însă după-amiaza se schimbă lucrurile.
Cei care participă la obiceiul numit Malancă vin cu haine frumoase, scumpe, pregătite cu migală, iar măştile lor sunt ornate cu mărgele multicolore şi panglici. Acestea reprezintă, de fapt, Anul Nou, un an frumos, tânăr, aflat la început aşadar. (Mihai Lupu, 76 de ani, satul Dumbrăviţa, serii de interviuri luate între 17 iulie 2015 şi 4 mai 2017) Această viziune holistică a învăţătorului şi scriitorului Mihai Lupu asupra bătăliei din comuna Ruginoasa are darul de a desţeleni terenul şi de a elimina o serie de neînţelegeri privind locul Confruntării Mascaţilor şi transformările prin care a trecut în ultimele şase decenii. La fel ca şi alţi intervievaţi, Mihai Lupu avea tendinţa de a prezenta violenţele din timpul confruntării prin prisma unui simbolism rural şi a unei cosmogonii arhaice cu privire la naşterea Anului Nou, dar şi prin evidenţierea regulilor de fier ale tradiţiei, care ar avea rolul de a preveni comportamentele foarte violente şi brutale.
