oameni a gravitat mult timp, uneori chiar decenii după începutul secolului XX, în jurul valorilor şi normelor comunităţilor locale, în loc să se învârtă în jurul principiilor societăţii globale, ale cărei influenţe erau mult mai slabe între graniţele comunităţilor decât sunt ele astăzi. Analizând jocurile comunităţilor rurale, studiul meu, la fel ca abordările din domeniul microistoriei, încearcă „să
pună întrebări mari în spaţii mici" (Ginzburg, 1993), urmărind efectele capitalismului şi comunismului asupra micro-popula
ţiilor rurale situate acum în unele zone mai izolate ale Europei rurale. La fel ca Wolf, m-am angajat în ilustrarea dimensiunilor macro şi micro, ambele rezultate din prezentarea populaţiilor rurale prinse în procesul marilor transformări economice şi sociale produse de globalizare. Cu toate acestea, voi arăta cum unele comunităţi rurale din Europa au fost capabile să-şi promoveze propriile valori şi principii care au devenit evidente în jocurile lor rurale, în ciuda naraţiunilor grandioase şi hegemonice ale capitalismului şi comunismului în Europa secolului XX. ,,Oamenii cărora li s-a negat istoria" nu sunt neapărat străini de Europa, ci sunt şi populaţii rurale europene care, în ciuda contactului lor continuu cu marile transformări economice şi sociale ale Europei, au fost în mai mare măsură ataşate de principiile locale, iar identităţile lor au fost puternic modelate de valorile comunităţilor lor locale. Analizând jocurile lor, mi-am propus să ofer cititorului o privire asupra acestui univers, văzut prin prisma jocului care oferă o deschidere către comunităţile rurale coezive încă, din Europa, şi cultura bogată a acestora.
Împrumutând metafora lui Wolf şi vorbind despre economia autarhică a ţăranilor, mă refer la ţărani ca fiind „oamenii fără istorie" nu pentru că ar fi „oamenii cărora li s-a negat istoria", ci pentru că existenţa lor în comunităţile săteşti a fost puţin cunoscută şi studiată de „oamenii care au pretins că istoria este a lor".
Lucrând micile loturi de pământ, folosind „păşunile şi pajiştile, pârloagele, mlaştinile şi pădurile, care existau pentru folosinţa tuturor" (Handlin, 1967, p. 459) sau fiind sub dominaţia proprietarilor de pământ şi a altor elite (Scott, 1977 ), ţăranii au contribuit cu munca lor la toate macroprocesele prezentate de Wolf. Cu 260 JOCURI RITUALE DIN MOLDOVA
toate acestea, viaţa lor s-a desfăşurat mai ales în interiorul grani
ţelor înguste ale satelor şi al regulilor ferme impuse de reţeaua socială comunitară şi de legăturile lor de familie (Stirling, 1965).
Mai ales cu decenii în urmă, când erau neştiutori de carte, oamenii din mediul rural n-au avut niciodată şansa de a avea întreaga imagine a imperiului, ţării sau continentului din care făceau parte şi, cu atât mai puţin, să înţeleagă acea bucată de istorie în interiorul căreia ei erau semnificativi prin munca şi prezenţa lor. Este adevărat că ţăranii au luptat în anumite armate imperiale sau, mai târziu, mai ales după mijlocul secolului al XIX-lea, în cele ale statelor na
ţionale, au plătit tribut boierilor, moşierilor şi autorităţilor statului, şi s-au răzvrătit împotriva celor de la putere când erau prea asupriţi (Scott, 1977). Cu toate acestea, majoritatea au fost aproape întotdeauna mai legaţi de mica lume a comunităţii lor săteşti decât de naraţiunile grandioase ale entităţilor politice supraordonate.
Pentru toţi aceşti oameni, jocurile lor rurale şi ritualurile locale au fost mai importante decât evenimentele importante ale istoriei universale, menţionate astăzi în cele mai cunoscute manuale de istorie, de la şcoala primară până la facultate.
Din păcate, chiar şi astăzi, puţine studii încearcă să se ocupe de aceste microprocese şi să le înţeleagă prin prisma orizontului moral-valoric al comunităţilor săteşti, în paralel cu procesele de globalizare. Antropologii care au studiat ţăranii din diferite col
ţuri ale Europei printr-o observaţie participantă de durată (participant observation) au ajuns să vorbească despre reţelele sociale dense din interiorul satului, dublate de tendinţa ţăranilor de a se demarca de vecini (Stirling, 1965). Kazimierz Dobrowolski, care şi-a axat studiul asupra ţăranilor polonezi, a înfăţişat „adunările sociale instituţionalizate" ale acestora, considerându-le „mijloace foarte importante pentru conservarea culturii tradiţionale (Dobrowolski, 1958, p. 284)". El a observat că o importanţă deosebită
aveau „întâlnirile vecinilor care se adunau pentru anumite ocazii ceremoniale, cum ar fi torsul sau scărmănatul penelor, precum şi pentru evenimente mai informale, cum ar fi întrunirile de seară periodice - şezătorile, mai ales în lunile de iarnă. Aceste adunări, comune în sudul Poloniei la sfârşitul secolului al XIX-lea COMUNITĂŢILE RURALE CUTUMIARE ŞI SISTEMUL LOR DE VALORI 261
şi începutul secolului XX, au fost precursoarele cărţii sau ziarului modern" (ibidem). Mediul socioeconomic era responsabil pentru solidaritatea puternică şi preocuparea constantă a satului ţărănesc de a trasa graniţe sociale şi culturale între „satul nostru" şi
,,satul lor" (Stirling, 1965, pp. 29-35).
Cele două tendinţe ilustrate mai sus, alături de înclinaţia străinilor spre devalorizarea ţăranilor şi a culturii ţărăneşti, pot fi identificate în jocurile rurale practicate în zonele care încă păstrează o cultură rurală vie şi dinamică. În aceste zone, se poate observa că
există uneori diferenţe mari în ceea ce priveşte morfologia, func
ţiile şi simbolurile puse în scenă, de exemplu, de practicanţii ritualurilor din satele învecinate. Cu toate acestea, se pot găsi şi asemănări izbitoare între jocuri rurale situate în puncte extrem de îndepărtate în timp şi spaţiu. Toate acestea sunt expresii ale autarhiei economice ţărăneşti, înainte de integrarea comunităţilor în sistemul industrial de producţie, şi sunt unul dintre subiectele şi paradoxurile pe care studiul de faţă încearcă să le explice.
Comunităţile săteşti şi sistemul lor de valori Dacă în prima parte a acestui capitol am deschis o discuţie tehnică despre valori din perspectiva lui Clyde Kluckhohn şi Robert Hartman, în ultimele două secţiuni voi prezenta o serie de exemple şi studii de caz care demonstrează modul în care cele două
teorii îşi pot găsi aplicabilitatea prin analiza comunităţilor cutumiare studiate şi a jocurilor lor rurale. Pe parcursul acestor ultime secţiuni, voi face exerciţiul de a „privi peste umărul oamenilor", aşadar dincolo de ceea ce spun şi fac oamenii în mod explicit, către un orizont mai profund, acela al presupunerilor adesea neexprimate în discuţiile formale dintre subiecţi, dar adânc înrădăcinate în mintea oamenilor, exprimând propria condiţie şi sistemul lor de valori.
Toate aceste lucruri au devenit mai clare când am avut ocazia să-mi plec urechea la bârfa satului şi să-i aud pe ţărani făcând aser
ţiuni moral-axiologice asupra unor membri din comunitate, dar 262 JOCURI RITUALE DIN MOLDOVA
