2 Ibid., 150, 1044 A, cf. Discurs 22 al lui Palama, ed. Sofocles, p. 296.
3 Vingt-deux discours de Palama, ed. Sofocles, p. 291, 297.
4 V. Grumel, EOR., 34, p. 89.
5 Le mouvement philosophique et theologique au XIV' siecle,
330
BASI LE TATAKIS
suprema manifestare a emanatismului platonic.1 Dar cele două
partide in confruntare s-au acuzat reciproc, şi nu s-au lăudat că au idei greceşti. În ciuda legăturilor cu gândirea filosofică a Greciei, este clar că disputa isihastă a inceput şi s-a finalizat ca o dispută
in totalitate teologică. Ea este forma pe care a luat-o in Biserica greacă dezbaterea intre mistică - atât de puternică in acea epocă
in toată lumea creştină - şi raţionalism. Misticii germani Meister Eckhart (născut in 1260) şi fericitul Tauler (1300-1361) sunt contemporanii lui Palama şi se exprimă fotr-un limbaj ce seamănă
mult cu cel al isihaştilor şi al lui Cabasila: ,,Şi de ce", intreabă
Tauler, ,,trebuie ca tu să stai in linişte? Deoarece atunci Cuvântul se va putea naşte şi exprima 1n tine, se va face auzit. Dar este evident că, dacă tu vorbeşti, el nu poate dedt să tacă. Este imposibil să-i slujim mai bine Cuvântului altfel decât păstrând tăcerea şi ascultând. Dacă acum ieşi in 1ntregime din tine, el va intra 1n tine 1n intregime. Cu cât ieşi mai mult, cu atât intră mai mult. "2
Să vedem acum modul in care Palama apără metoda de rugăciune isihastă contra ironiilor lui Varlaam. El pleacă de la doctrina creştină conform căreia trupul omului, templu al lui Dumnezeu, nu este un principiu al răului; ca atare, mintea care este in trup nu este nici ea un principiu al răului, 1n măsura in care nu urmează
legea păcatului.3 Toată Prosopopeea,4 scriere retorică atribuită in trecut lui Palama, dar acum recunoscută ca fiind opera lui Mihail Choniates,5 nu este decât o amplă dezvoltare a acestei teze. Calea fără greşeală, spune de altminteri Palama, care duce la_Dumnezeu, este cea care trece prin minte. Dar unde este locul aceste minţi?
Este 1n afara trupului sau in trup? A poziţiona mintea 1n afara corpului doar pentru ca ea să se bucure aici de spectacolele inteligibile, 1 E. Brehier, op. cit., I, p. �30.
2 Tauler, Naissance de Dieu dans l'homme, traducerea este luată din A. Chu-zeville, Les mystiques allemands du XJJ•-XJX• sii:cle, p. 146.
3 P.G., 150, 1104 AD.
4 Ibid., 1347-1372.
5 G. Stadtmiiller in Orienta/ia christiana, voi. 33 (1934).
U l t i m e l e trei s e c o l e
331
este, spune Palama, cea mai mare eroare grecească, rădăcină şi izvor pentru orice falsă opinie, descoperire a demonilor, rod al absenţei spiritului ... Şi la noi, continuă el, partizanii erorii vor ca mintea să fie În timpul rugăciunii în afara trupului. ,,În afara trupului" semnifică pentru isihast »În afara simţului trupesc";1 nu un loc sau 6 situare, deoarece mintea este netrupească;2 dar ştim bine, adaugă Palama, că atunci când mintea este În inimă, ea este În organul ei, În tezaurul ei. Când vrem, deci, să o purificăm, trebuie să o reunim cu inima.3 Este evident că Palama, opunându-se clar obiectivismului raţionamentului excesiv şi al extazului neoplatonic, caută să formuleze o teorie, care, fidelă celei mai profunde rădăcini a creştinismului, vrea ca mintea să stea În inimă şi să fie călăuzită de ea. Pentru a evita subiectivismul, se străduieşte să spună
că isihaştii nu vor mintea doar În trup şi În inimă, ci vor să o scoată
din ea Însăşi. Doar atunci mintea îşi regăseşte propria-i esenţă şi, depăşindu-se uneori pe sine Însăşi, comunică direct cu Dumnezeu.4
Lui Varlaam, care zicea că nu există o contemplare În stare să
depăşească facultăţile intelectuale şi consideră absurdă pretenţia isihaştilor de a ajunge la cunoaşterea lui Dumnezeu prin procedee mistice, Palama îi răspunde că doar o asemenea contemplare ne furnizează proba cea mai evidentă atât că Dumnezeu există cât şi că El este deasupra tuturor fiinţelor. »Eu", continuă Palama În acest text revelator,5 „susţin că sfânta noastră credinţă este, dincolo de orice senzaţie şi reflecţie, o viziune a inimii noastre manifestat� Într-un mod special, deoarece ea depăşeşte toate facultăţile intelectuale ale sufletului nostru". Doar atunci când, spune În altă
parte Palama, 6 lumina ne umple inima, adevăratul om merge la adevărata sa lucrare, urcă pe munţii veşnici, vede nevăzutul şi, 1 P.G., 150, 1108-1109 A.
2 Ibid., 1 105 C.
3 Ibid., 150, 1105 D.
4 P.G., 1108 C, 1109 A.
5 D. Stăniloae, Viaţa şi învăţătura sfântului Grigorie Palama, Sibiu, 1938, p. 80
6 Vingt-deux discours, ed. Sophocles, p. 298-299.
