Apoi, fără să-şi ia mâna de pe braţul Ursulei, o trase deoparttl spunând pe tonul ei blând cântat:
— Cum ai venit aici? Ne-am întâlnit şi cu Gudrun.
—Am venit să mă uit la iaz, spuse Ursula, şi l-am găsit pal domnul Birkin acolo.
— Zău? Ăsta-i teritoriul familiei Brangwen, nu?
—Aşa speram şi eu, zise Ursula. Am venit aici ca să-mi caut un refugiu când v-am văzut pornind în josul lacului.
— Da? Şi acum te-am făcut să vii pe uscat.
Pleoapele Hermionei -se ridicară cu o mişcare straniei amuzată dar obosită.
Avusese întotdeauna înfăţişarea aceea ■ ciudată, extatică, nefirească şi necontrolată.
—Voiam să plec, zise Ursula, dar domnul Birkin a vrut să văd J camerele.
Nu-i aşa că-i minunat să locuieşti aici? E ideal.
— Da, spuse Hermione, absentă.
Apoi îi întoarse spatelfc Ursulei, de parcă nici n-ar fi băgat-o în seamă.
—Cum te simţi, Rupert? îi vorbi ea lui Birkin pe un toni cântat, afectuos.
— Foarte bine, răspunse el.
— Te-ai simţit destul de confortabil?
Privirea curioasă, sinistră şi plină de extaz se ivi pe chipul! Hermionei, pieptul ei se mişca convulsiv şi părea să fie pel jumătate hipnotizată.
'-^Destul de confortabil, replică el.
Urmă o pauză lungă, timp în care Hermione îl privi câteva]
clipe îndelungi pe sub pleoapele grele, adormite. 172
D.H.
LawretM — Şi crezi că ai să fii fericit aici? spuse ea într-un final. — Sunt sigur că aşa va fi.
Am să fac tot ce pot pentru dânsul, spuse soţia j muncitorului. Şi bărbatul meu de asemenea, aşa că sper să sel simtă bine. Hermione se întoarse şi o privi pe îndelete.
— Vă mulţumesc tare mult, spuse ea, după care se întoarse ilt cu spatele. îşi reluă poziţia şi, ridicându-şi chipul spre el şi sdresându-i-se numai lui, spuse: Ai măsurat camerele?
— Nu, zise el. Am meşterit la barcă.
—Facem asta acum? zise ea încet, pe un ton cumpănit şi ulm.
■ *— Aveţi o ruletă, doamnă Salmon?
întrebă el, întorcându-se ipre femeie. i —
Da, domnule, cred că pot să fac rost,
răspunse femeia,
■cotrobăind în grabă într-un coş. Asta-i singura pe care o am, dtcă credeţi că e bună.
I Hermione o luă, deşi i-o dăduse lui. ft — Mulţumesc tare mult, spuse ea. E foarte bună. Mulţumesc foarte mult. Apoi se întoarse spre Birkin, adresându-i-se cu o mişcare veselă: Facem asta acum, Rupert? ft —
Cum rămâne cu ceilalţi, or să se plictisească, zise el, fără chef. ■ — Vă
deranjează? întrebă Hermione, întorcându-se uşor câtre Ursula şi
Gerald.
■ — Deloc, răspunseră ei.
B — Cu care cameră începem mai întâi? zise ea, întorcându-se il In nou către Birkin, cu aceeaşi veselie, acum că urma să facă ceva împreună cu el.
B — O să începem cu care o fi, spuse el.
I — Să vă pregătesc ceaiul, în timp ce faceţi asta? zise soţia muncitorului, de asemenea veselă, pentru că şi ea avea ceva de ftcut. K — Eşti drăguţă? zise Hermione, întorcându-se spre ea cu o tnişcare curioasă de intimitate care părea s-o învăluie pe femeie, gS o atragă mai aproape de pieptul Hermionei, ceea ce-i făcu pe ceilalţi să stea deoparte. Aş fi foarte bucuroasă. Unde îl servim?
■ — Unde aţi dori? Aici, sau afară, pe iarbă?
I — Unde luăm ceaiul? se adresă Hermione pe un ton cântat grupului.
