V Şi începu să meargă după ea până1 sus, la marginea dealului. | |uirele apusese în spatele dealului, iar umbrele se aştemeau pe jînmânt, deasupra, cerul era plin de o lumină mişcătoare. i— Săracă muzică pentru un dans, i se adresă Birkin Ursulei, itfind în faţa ei cu un zâmbet sarcastic fluturându-i pe chip. I Şi în secunda următoare începu să cânte încet pentru el şi să

danseze un step grotesc în faţa ei, cu membrele şi corpul i)ftlăbănindu-se, cu chipul sclipind palid, ceea ce era o trăsătură I constantă, în timp ce ţinea un ritm rapid, cadenţat şi caraghios din picioare, iar corpul părea să se bălăngăne şi să-i tremure ca o umbră.

I — Cred că am înnebunit cu toţii, spuse ea, râzând, dar destul ilc înspăimântată.

■■— Ce păcat că nu suntem mai nebuni, răspunse el, în timp ce continua să

danseze, zgâlţâindu-se.

, Apoi, deodată, se aplecă spre ea şi-i sărută degetele uşor, lipindu-şi obrazul de al ei şi privind-o în ochi cu o grimasă abia vizibilă. Ea se dădu înapoi, supărată. k: — Te-ai supărat? o întrebă el ironic, devenind brusc complet tâcut şi rezervat ca mai înainte. Credeam că-ţi place genul uşor fantastic.

I — Dar nu aşa, spuse ea, derutată şi buimăcită, aproape supărată.

Totuşi, undeva, înlăuntrul ei, era fascinată de trupul lui deşucheat, vibrant, complet absorbit de propria cădere şi legănare şi de chipul lui palid, demonic şi zâmbitor. In ciuda acestui fapt, cu un gest mecanic, se închise în ea şi-l dezaprobă. Părea aproape o obscenitate la acest bărbat care de regulă

vorbea atât de serios.

f — De ce nu aşa? o ironiză el.

Şi imediat se cufundă iar în dansul acela incredibil de rapid şi dezlânat, privind-o răutăcios. Mişcându-se în ritmul dansului femei îndrăgostite 2.13

nebunesc şi static, el se apropie ceva mai mult până ce fu lângă ea, cu o sclipire incredibil de ironică şi sarcastică pe chip, şi ar fi sărutat-o din nou dacă ea nu s-ar fi dat înapoi.

— Nu, te rog! strigă ea, plină de teamă.

-----De ce nu, doar eşti Cordelia39, zise el batjocoritor.

Ea se simţi afectată, ca şi cum asta ar fi fost o insultă. Ştia aft el asta şi voise şi era buimăcită.

—Iar dumneata, zise ea drept răspuns, de ce trebuie să-ţi ţii sufletul, atât de înspăimântător de plin, pe limbă?

39 Cea mai mică fiică a regelui Lear din tragedia cu acelaşi nume a lui Shakespeare (jucată în 1606), care îl înfurie pe tatăl ei refuzând să cuantifice sau să declare public iubirea ce i-o poartă.

—Ca să-l pot scuipa mai uşor, zise el, satisfăcut de propriul răspuns.

Gerald Crich, cu chipul redus la o expresie de hotărâre, urcă dealul cu paşi repezi, chiar în urma lui Gudrun; Vitele şedeau cu boturile apropiate una de alta pe muchea dealului, urmărind scena de mai jos, privindu-i pe bărbaţii în alb care mişunau în jurul siluetelor albe ale femeilor, urmărind-o în speciala pe Gudrun, care înainta încet către ei. Ea stătu pe loc un moment, uitându-se înapoi la Gerald şi apoi la vite.

Apoi, cu o mişcare bruscă, îşi ridică braţele şi alergă de-a dreptul către taurii cu coamele lungi, cu mişcări tremurătoare, neregulate, oprindu-se o clipă

să se uite la ei, apoi îşi ridica mâinile şi ţâşnea înainte, aşa încât boii încetară

să mai scurmd pământul şi se dădură înapoi, fornăind speriaţi, ridicândli-şi capetele din pământ şi fugind, galopând în lumina slabă până ge abia se mai vedeau în zare şi tot nu se opreau.

Gudrun rămase cu privirea aţintită după ei, cu

un chip sfidător, aproape ca o mască. — De ce

vrei să-i zăpăceşti? întrebă Gerald, venind spre

ea. I Ea nu-I băgă în seamă, ci doar îşi întoarse

faţa de la el.

— E periculos, să ştii, insistă el. Sunt răi când se întorc. M

—Când se întorc unde? Ca să fugă poate? vorbi ea în batjocură, tare.

— Nu, spuse el, se întorc împotriva ta.

— împotriva mea? continuă ea pe acelaşi ton.

■ Gerald nu mai înţelegea nimic.

—In orice caz, ieri au atacat mortal una dintre vacile fri’mierului, spuse el.

p-— Ce-mi pasă mie? zise ea.

—Mie mi-a păsat, totuşi, răspunse el, din moment ce sunt | vitele mele.

-—Cum adică sunt ale dumitale? Doar nu le-ai înghiţit! OM una acum, spuse ea, întinzând mâna. r — Ştii unde sunt, zise el, arătând dincolo de deal. Dacă vrei, [tot să-ţi trimit una mai târziu. I Ea-i aruncă o privire de nepătruns.

■— Crezi că mi-e frică de dumneata şi de vitele dumitale? îl întrebă ea.

[ Ochii Iui se îngustară periculos. Avea un zâmbet slab, dominator pe chip.

■ — De ce-aş crede asta? întrebă el.

I In tot acest timp ea-1 privea cu ochii ei mijiţi, întunecaţi şi dilataţi. Se aplecă, îşi roti mâna şi-i trase o lovitură în faţă cu dosul mâinii. I — Uite de-asta, spuse ea.

Simţi în suflet o dorinţă de nestăvilit să fie extrem de brutală cu el. îşi uită

teama şi repulsia care-i umpleau mintea. Voia să se comporte exact aşa, nu mai avea de gând să-i fie frică.

El se dădu înapoi când primi lovitura grea peste faţă. Deveni groaznic de palid şi o flacără ameninţătoare îi întunecă ochii. Câteva momente nu putu să vorbească, plămânii parcă-i fuseseră umpluţi cu sânge, iar inima stătea să-i explodeze sub şuvoiul de sentimente imposibil de controlat. Se simţea ca şi cum un rezervor de mânie profundă explodase înlăuntrul Iui şi-l inundase.

ir — Dumneata ai dat prima lovitură, spuse el, în cele din urmă, chinuindu-se să vorbească, cu o voce aşa de înceată şi joasă încât ea parcă o auzea ca prin vis, fără să treacă prin aer.

1, ^ Şi am să lovesc ultima, replică ea fără să vrea, sigură pe ea. El tăcu şi nu o contrazise.

Ea şedea neglijent, cu privirea aţintită în depărtare, în străfundul conştiinţei ei, întrebarea se ivi mecanic: „De ce f# comporţi în maniera asta imposibilă şi ridicolă?” Dar ef| posomorâtă, aşa că întrebarea rămase nerostită. N-o puttîd înlătura din subconştient, aşa că rămase netulburată.

Gerald, foarte palid, o urmărea din priviri îndeaproape. Ochii îi erau luminaţi de un licăr de hotărâre, de preocupare ■ strălucire. Ea se întoarse brusc spre el.

— Din cauza dumitale mă comport aşa, să ştii, spuse ea, aproape insinuant.

— Din cauza mea? Cum aşa? spuse el.

Dar ea îi întoarse spatele şi se îndreptă către lac. Jos, pa suprafaţa apei, lampioanele se aprindeau pe rând, iar nişte umbre palide de lumină