am uitat ce-am spus? [ Mintea
Ursulei fu cuprinsă de o stare
de leşin.
L f— Nu vreau să-ţi aduci aminte, dacă nu vrei, se chinui ea să pronunţe cuvintele prin negura misterioasă care o învăluia.
| Urmă o tăcere câteva momente.
I — Nu,, spuse -el. Nu e vorba, de asta. Numai că — dacă urinează să ne cunoaştem unul pe celălalt, trebuie să ne legăm pentru totdeauna. Dacă o să
avem o relaţie, chiar şi de prietenie, trebuie să se bazeze pe ceva solid şi infailibil.
I
Vocea lui răsuna oarecum neîncrezătoare, şi aproape mânioasă. Ea nu răspunse. Inima i se făcuse cât un purice, aşa că n-ar fi
putut vorbi.pHii îndrăgostite
183
| Văzând că nu are de gând să răspundă,
făţiş, nproape cu amărăciune:
■
— Nu, pot spune că sunt în.stare să-ţi pfer iubire — jş|ei nu-mi doresc iubire. E vorba de ceva mult mai impersonal, dur şi rar. I UrmJLo paufă, apoi fa rupşe tăcerea:
— Vrei să spui că nu mă
iubeşti?,
Suferea
îngrozitor când spunea
asta.
— Da, dacă vrei să-i spui aşa. De§i, poate nu e adevărsi Nu ştiu. In orice caz, nu simt emoţia iubirii în ceea ce te priveşte nu — şi nici nu vreau.
Pentru că te Iasă baltă în ultima clipă'®
—Iubirea te Iasă baltă în ultima clipă? întrebă ea, cu buzell aproape amorţite.
Da. Până în ultima clipă eşti singur, dincolo de sfera dii influenţă a iubirii. Există fiinţa mea impersonală, care se situează dincolo de iubire, dincolo de orice relaţie emoţională. Aşa stau lucrurile şi cu tine. Dar vrem să ne âfnăgim că iubirea este rădăcina şi nu e aşa. Este doar coroana.
Rădăcina e dineol© de iubire, e un fel de izolare pură; există un eu izolat care nu s@ întâlneşte şi nu se amestecă cu alţii, şi nici n-ar putea vreodată.
Ea-1 urmărea cu ochii larg deschişi, tulburaţi. Chipul* lui sclipea de o sinceritate abstractă.
-— Şi vrei să spui că nu poţi iubi? întrebă ea, tremurândiiH
—Da, dacă vrei s-o iei aşa. Am iubit. Dar există un punct dincolo de care nu există iubire.
Ea nu putea să fie de acord cu asta. Simţea că parclla cuprinde o stare de leşin. Dar nu putea să fie de acord.
—- Dar de unde ştii, din moment ce nu ai iubit niciodată cu adevărat! întrebă
ea.
Ce-ţi spun e adevărat. Există un punct limită, în tine şi-n mine, la care iubirea nu poate ajunge, e dincolo de puterild ei,j aşa cum stelele sunt dincolo de punctul nostru vizual, cel puţim unele dintre ele.
— Atunci, iubirea nu există, se pronunţă Ursula.
—In ultimă instanţă, nu, există altceva. Dar, în ultima instanţă, iubirea nu există.
Ursula medită la această afirmaţie câteva momente. Apoî Se ridică pe jumătate de pe scaun şi spuse pe un tori hotărât şi plini de împotrivire:
— Atunci lasă-mă să mă duc acasă — ce caut eu aici?
— Uşa e acolo, spuse el. Eşti liberă să faci ce vrei.
Rămase distant şi perfect calm în această situaţie extremă. Ea] rămase nemişcată câteva secunde, după care se aşeză din noît^B
-Dacă nu există iubire, ce există? spuse ea, aproape (batjocoritor.
— Ceva, spuse el, privind-o, iar în sufletul lui se dădea o
