29Frumoasa sălbatică (fr.).
— Ah, asumarea asta a superiorităţii masculine mă derain jează tare mult!
Şi e o minciună gogonată! Nu i-ar păsa nimănui dacă ar fi cât de cât justificată.
.— Pisicii ăsteia sălbatice nu-i pasă, spuse Birkin.
Ea conşide» ;i că e justificaţi j -—Da? izbucni
Ursula. Asta să le-o spui altora!
— Da, dacă vrei.
— Este exact aceeaşi situaţie cu Gerald Crich şi iapa lui —^ o dorinţă de a chinui pe cineva — un adevărat Wille zur MachtW atât de primitiv şi de meschin.
— Sunt de acord că Wille zur Macht e un lucru meschiţaşt primitiy. Dar în ceea ce-1 priveşte pe Mino, e vorba de dorinţa di a o aduce pe pisica asta într-o stare de pur echilibru, la o relaţie transcendentă şi supusă cu un singur mascul. Fără el, vezi tu, eu nu ş decât o pisică vagaboandă, o fiinţă haotică
şi pufoasă, aflat ă în voia sorţii. E vorba de o volantă de pouvoir 30 , dacă vrei, voinţa de a fi în stare de ce vai dacă-1 luăm pe pouvoir ca verb.
. — Ah! Sofisticării! E vorba de vechiul Adam!31 f A, da! Adam a ţinut-o pe Eva în paradisul indestructibil,] atâta timp cât a fost singură, numai cu el, ca pe o stea aflată în orbita lui.
— Da! Da! strigă Ursula, arătând cu degetul spre el. Aşa t —I ca oştea în orbita lui. Un satelit — un satelit al luiMarte — asta trebuia să fie menirea ei. Gata! Gata! Te-ai dat singur de golf Ai zis-o! Singur te-ai dat de gol!
El şedea zâmbind frustrat, amuzat, iritât, admirativ §i pli^j dd iubire. Ea era aşa de rapidă, aşa de înflăcărată, ca un foc înteţit, aşa de răzbunătoare şi plină de sensibilitate, oricând putând! deveni periculoasă şi gata să se aprindă. , — încă n-am spus tot, răspunse el, dacă-mi dai ocazia să vorbesc.
. âsib Mi rai *i î
sft D.H. Lauirei
30Dorinţa de putere (fir.).
31 ® „O, Doamne Atotmilostiv, fă ca vechiul Adam din acest copil Eă fie astfel îngropat:” (din Cartea de Rugăciuni).
Nu, nu! strigă ea. N-am să te las să vorbeşti. Ai spus-o, un iwtlit, nu mai ai cum să dai înapoi. Ai zis-o!
I— Acum n-ai să mai crezi că n-am spus-o, răspunse el. Nici îHim insinuat, arătat şi nici n-am menţionat vreun satelit, (irncum nici n-am vrut să aduc vorba de vreunul.
|— Tu, prevaricator 32 , strigă ea, profund indignată.
Ceaiul e gata, domnule, zise proprietăreasa din pragul uşii. I Amândoi se uitară la ea, la fel cum se priviseră cele două jllslci mai devreme.
I — Mulţumesc, doamnă Daykin.
■ O tăcere întreruptă se aşternu peste amândoi, ca un moment tic cumpănă.
B — Vino să serveşti ceaiul, spuse el.
I — Da, mi-ar face plăcere, răspunse ea, adunându-se.
I Şedeau unul în faţa celuilalt la masa pentru servit ceaiul.
I — N-am spus şi nici n-am insinuat că ar fi vorba despre un tâtelit. Am vrut să spun două stele unice, egale, aflate într-o relaţie echilibrată.
I -— Te-ai dat singur de gol, ţi-ai dezvăluit în întregime micul
dumitale joc, strigă ea, începând deodată să mănânce. ■ El îşi
dădu seama că afirmaţiile sale nu vor mai fi luate în considerare, aşa că începu să toarne ceaiul. ■ — Ce de bunătăţii strigă ea.
A— Pune-ţi singură zahăr, spuse el.
I Birkin îi întinse ceaşca. Avea numai lucruri drăguţe, ceşti şi farfurioare care erau aşa de aspectuoase, pictate cu un mov sclipitor şi verde, de asemenea mai avea cupe frumoase, tăvi din sticlă şi linguri aşezate pe o faţă de masă
ţesută cu un gri deschis, negru şi purpuriu. Totul era desăvârşit şi rafinat.
Dar Ursula îşi dădea seama că aici fusese mâna Hermionei. mi îndrăgostite 191
■ — Ai lucruri aşa de frumoase! spuse ea, aproape mânioasă.
B — Îmi plac. îmi face o adevărată plăcere să folosesc lucruri care sunt atrăgătoare prin ele însele — lucruri plăcute. Iar doamna Daykin e amabilă.
Crede că totul e minunat, ca să-mi facă mie plăcere.
— Chiar aşa, zise Ursula, proprietăresele sunt de preferi! soţiilor, în ziua de azi. Cu siguranţă sunt mult mai aterifl Atmosfera de aici e mult mai frumoasă şi completă decât dacă jti fi fost însurat.
— Dar gândeşte-te la golul interior, râse el.
— Ba nu, spuse eâ. Sunt invidioasă pe bărbaţii care! att proprietărese ideale şi locuinţe atât de frumoase. Nu mai au (ii să-şi mai dorească.
