E mai bine să citeşti Condiţiile din contract înainte să iitnnezi, spuse el.
I O pisică tânără, cenuşie, care dormise pe canapea sări de acolo şi se întinse, ridicându-se pe picioarele ei lungi şi arcuindu-şi iputele zvelt. Apoi stătu puţin în expectativă, dreaptă şi maiestuoasă. După care, ca o săgeată, ţâşni afară din cameră prin u|Hfereaşţ:ţă care era deschisă şi ajunse în grădină.
— Unde se duce? spuse Birkin, ridicându-se.
I Pisica păşea semeaţă pe potecă, fluturându-şi coada. Era un motan obişnuit cu labe albe, tânăr şi zvelt. O pisică pufoasă, de mioare maro-cenuşie, se strecura pe lângă gard, Mino27 se îndreptă ţanţoş spre ea, cu o nonşalanţă
masculină. Pisica se ghemui în faţa lui şi se lipi de pământ, umilă, ca o fiinţă
renegată, moale şi ciufulită, care-l privea cu ochii sălbatici, verzi şi frumufl ca nişte |»>n. i îndrăgostite m nestemate uriaşe. EI îi aruncă o privire feră
să-i deafcnafd atenţie, aşadar ea înaintă câţiva centimetri către uşa din spat#J ghemuindti-se moale, superbă, pe nesimţite, strecurându-se cafl umbră.
El îşi mişcă maiestuos picioarele lungi şi se ţinu după ea; .apoi, brusc, fără
nici un motiv, îi trase o labă încet peste marginii» capului. Ea fugi ,câţiva paşi, ca o frunză mânată de vânt pe joH apoi se ghemui cuminte, supusă, cu o răbdare de sălbăticiune.! Mino se prefăcu că nu o bagă în seamă. Clipi din genele t superbe la vederea peisajului. într-un minut pisifca îşi reveni jşt înainta uşor, ca o umbră pufoasă, maro-cenuşie, făcând eâţivrt paşi înainte.
începu să iuţească ritmul şi în câteva moment o j urma să dispară ca un vis.
27 [ 61 Familia Lawrence avea o pisică îh Italia pe care o botezase Mino.
In acel moment, tânărul lord cenuşiu | sări în faţa ei şi o atinse uşor cu laba, cu o mişcare eleganţii Ea cedă imediat, supusă.
— E o pisică sălbatică, spuse Birkin. A venit din pădure.H
Ochii pisicii vagaboande sclipiră un moment, ca o vâl\|ătaie uriaşă, verde, aţintindu-1 pe Birkin. Apoi se avântă cu o mişdare | rapidă şi uşoară
până ajunse la jumătatea grădinii, după care ;e j opri ca să privească în jur.
Mino îşi întoarse faţa cu un aei de pură superioritate către stăpânul său şi-şi închise uşor ochi™ adoptând o poziţie statuară v 0 tânără perfecţiune. Qeqii rotunzi, verzi şi rătăcitori ai pisicii sălbatice nu-1 slăbeai şi păreau nişte vâlvătăi ciudate. După care, din nou se strecură] spre bucătărie, ca o umbră.
Cu un salt superb, uşor ca vântul, Mino o ajunse din urmă şi o lovi de două
ori, foarte hotărât, cu laba albă şi delicată. Eâ sel prăbuşi şi se trase înapoi, învinsă. El se duse după ea şi o mai lovi încet de vreo două ori, aplicându-i lovituri bruşte cu labele fala albe, fermecătoare.
— Acum de ce face asta? strigă Ursula, indignată.
— Fac schimb de intimităţi, spuse Birkin.
— Şi de asta o loveşte?
— Da, râse Birkin. Cred că vrea să îi lămurească foarte bilia lucrul acesta.
1— Ce oribil din partea lui! zise ea şi ieşi în grădină şi-i strigă lui Mino: încetează, n-o mai chinui. N-o mai lovi!
I Pisica vagaboandă dispăru imediat ca o umbră invizibilă. ■Mino se uită pe furiş la Ursula, apoi îşi întoarse privirea dispreţuitor de la ea şi o îndreptă
către stăpânul său.
— Eşti un bătăuş, Mino? întrebă Birkin.
I Motanul tânăr şi zvelt se uită la el, şi-şi îngustă ochii uşor. l^poi începu să
privească în zare, departe, de parcă n-ar fi luat ifama la cele două fiinţe umane.
| — Mino, spuse Ursula, nu-mi placi. Eşti un bătăuş ca toţi masculii. r —
Nu, zise Birkin, el are motive. Nu e un bătăuş. Doar îi «rată bietei pisici vagaboande că trebuie să-l accepte ca pe un fel de destin, ca pe propriul ei destin; pentru că îţi dai seama că ea c ciufulită şi jigărită, ca bătută de vânt.
Eu sunt întru totul de partea lui. îşi doreşte o stabilitate superrafinată.
■ — Da, ştiu! strigă Ursula. Vrea să facă după cum i-e voia — jtiu unde bat cuvintele dumitale frumoase — despotism, aşa îl numesc, despotism.
[ Tânărul motan îi aruncă din nou o privire lui Birkin ca să-şi irate dispreţul faţă de femeia gălăgioasă.
I — Sunt întru totul de acord cu tine, Miciotto28, i se adresă Birkin motanului.
Păstrează-ţi demnitatea masculină şi înţelegerea superioară.
28Pisicuţă (ital.).
Din nou Mino îşi îngustă ochii de parcă s-ar fi uitat la soare. Apoi, prefăcându-se brusc a nu avea nici o legătură cu cei doi, plecă păşind apăsat, cu o spontaneitate vizibilă şi voios, cu coada dreaptă şi lăbuţele albe, fermecătoare.
I — Acum o s-o găsească din nou pe la belle sauvage 29 şi o va întreţine cu înţelepciunea lui superioară, râse Birkin. Ursula îl privi pe bărbatul care stătea în grădină cu părul în vânt, cu ochii zâmbind ironic, şi izbucni:
pmifi îndrăgostite
189
