Tatăl oftă. Nu voia să afle mai multe. Credea că minele vor trebui să fie revizuite dacă exploatarea lor continua. Şi în definitiv, ar fi rău pentru toţi dacă trebuie să fie închise. Aşa câ nu putu răspunde cerinţelor adresate de vechii săi oameni de încredere şi nu

repeta decât: „Aşa spune Gerald!” 286

D.H. Lawiftwş

Astfel tatăl ieşi diri ce în ce mai mult din centrul atenţiei. Pentm el întregul cadru al vieţii reale se spărsese. După părerea lui, fusese un om corect, iar comportamentul lui se ghida după Stela al unei religii măreţe. Dar aceasta părea să se fi învechit,

Idevenise nefolositoare în lume. Nu înţelegea. Nu făcea decât să sc retragă

cu principiile sale într-un colţ neştiut, în tăcere. Luminile minunate ale credinţei, care nu mai puteau acum să lumineze lumea, încă mai ardeau blând şi îndeajuns în colţul ilrştiut al sufletului său şi în tăcerea locului său de retragere.

B Gerald se avântă să reformeze firma începând cu birourile, l[ra necesar să

facă economii severe pentru a putea pune în practică marile schimbări pe care le avea de făcut.

| —Ce-i cu acest cărbune pentru văduve? întrebă el.

■ — Văduvelor celor care au lucrat în firmă li s-a alocat Întotdeauna o cantitate de cărbuni la fiecare trei luni.

■ — De acum înainte vor trebui să-l plătească. Compania nu p o instituţie caritabilă, aşa cum toată lumea se pare că gândeşte. Văduvele, aceste rămăşiţe ale umanitarismului sentimental! Avea un sentiment de antipatie când se gândea la ele. Erau 1umva respingătoare. De ce oare nu erau jertfite pe rugul unde ardea soţul lor, ca Sati53 în India? In orice caz, trebuiau să plătească pentru cărbune.

I Cheltuielile erau reduse în mii de feluri, prin metode atât de subtile încât treceau neobservate de muncitori. Minerii trebuiau lă plătească pentru transportul cărbunelui lor, şi încă destul de mult; trebuiau să plătească

pentru unelte, pentru ascuţit, pentru îngrijirea lămpaşelor şi pentru multe alte mărunţişuri care făcea ca lista de cheltuieli suportate de fiecare muncitor să ajungă până la aproximativ un şiling pe săptămână. Minerii nu erau prea bine lămuriţi, dar erau destul de supăraţi. In schimb, acest lucru aducea companiei economii de sute de lire pe săptămână.

Treptat, Gerald deveni stăpânul atotputernic. Şi atunci începu marea reformă. Au fost angajaţi ingineri experţi în toate sectoarele. Se instală şi o uriaşă centrală electrică, atât pentru iluminat, transport subteran, cât şi pentru a alimenta instalaţiile cu curent. Fiecare mină avea electricitate.

Utilaje noi fură adus# din America, utilaje cum nu mai văzuseră minerii niciodată, adevăraţi uriaşi de oţel, aşa cum erau denumite maşinile de bliil împreună cu alte utilaje mai neobişnuite. Exploatarea minelor fu schimbată

în totalitate; controlul fu preluat în întregime iliti mâinile minerilor şi se renunţă la conducerea contramaiştrilof. Totul era dirijat după cea mai precisă şi subtilă metodă tehnicii, oameni şcoliţi şi experţi preluau controlul pretutindeni, iar mi3 nerii fură reduşi la simple instrumente mecanice.

Trebuiau M muncească din greu, mult mai sârguincios decât până atunci, căci munca era groaznică şi descurajantă, tocmai pentru că li u părea absurdă.

Dar se supuneau în întregime. Bucuria dispăru din viaţa Idf, speranţa părea să piară pe măsură ce minele se mecanizau tot mai mult. Şi totuşi acceptară noile condiţii. Chiar avură o satisfacţie mai mare în urma acestei situaţii. La început îl urări, pe Gerald Crich şi jurară să se răzbune pe el, chiar să-l ucidă. 1 )«i cu trecerea timpului, acceptară totul cu o satisfacţie 53Nume dat în religia brahmană văduvelor care erau arse pe rugul funerar al soţilor lor.

cumva fatalistă. Gerald era pentru ei marele preot, reprezenta noul erei pe care şi-l însuşiseră cu adevărat. Tatăl său era deja dat uitării, Se crease o nouă

lume, o nouă ordine, strictă, oribilă, inumanii, dar satisfăcătoare prin însuşi caracterul ei distrugător. Muncitorii erau mulţumiţi că aparţineau unei epoci măreţe şi minunate u maşinăriilor, chiar dacă asta ducea la distrugerea lor. Era, ceeu ce-şi doreau. Era cel mai măreţ lucru pe care-1 produsese omul vreodată, cel mai minunat şi cu adevărat supraomenesc. Erau entuziasmaţi că făceau parte din acest sistem măreţ şi supraomeJ nesc care depăşea sentimentele sau raţiunea, deci era ceva cu adevărat dumnezeiesc. Inimile lor mureau, dar sufletele erau împăcate. Era ceea ce-şi doreau. Altminteri, Gerald n-ar fi puluf face niciodată ceea ce făcuse. Le anticipa dorinţele, oferindu-ld ceea ce-şi doreau, făcându-i părtaşi la un sistem măreţ şi perfefl l care reducea viaţa la principii pur matematice. Aceasta era un soi de libertate, genul de libertate pe care şi-o doreau cu adevărat. Era primul pas către distrugere, prima mare etapă a haosului, substituirea principiului mecanic cu cel organic, distrugerea

| gropului organic, a unităţii organice şi subordonarea fiecărei unităţi organice măreţului scop mecanic. Era o pură descompunere organică şi o adevărată organizare mecanică. Acesta este prima şi cea mai subtilă stare de haos.

1 Gerald era mulţumit. Ştia că minerii spuneau că-1 urăsc. Dar el încetase de mult să-i urască. Când curgeau în valuri pe lângă el Ileara, târşâindu-şi plictisiţi cizmele lor butucănoase pe trotuar, cu umerii uşor încovoiaţi, nu-1

băgau în seamă, nu-1 salutau deloc, ci continuau să treacă mai departe ca un şuvoi de un cenuşiu închis, ucceptându-1 indiferenţi. Pentru el, ei nu prezentau nici un fel de importanţă, ci erau doar nişte instrumente şi nici el nu conta în ochii lor, decât ca instrumentul suprem, de control. Ca mineri, ei tiveau propria fiinţă, iar el ca director pe a sa. Le admira calităţile. Dar ca oameni, ca personalităţi, minerii era simple accidente, fenomene sporadice, mici şi insignifiante. Şi, în mod tacit, oamenii erau de acord cu asta. Iar Gerald era şi el de acord în sinea lui.

Reuşise. Transformase întreprinderea într-o puritate nouă, teribilă. Se scotea mai mult cărbune decât niciodată, iar sistemul minunat şi subtil funcţiona aproape perfect. Avea un grup de ingineri cu adevărat pricepuţi, atât în exploatarea minei, cât şi în problemele de electricitate, şi nu-1 costau prea mult. Un om loarte bine instruit costă puţin mai mult decât un muncitor. Directorii săi, care erau toţi persoane deosebite, nu erau mai costisitori decât cârpacii bătrâni şi neghiobi de pe vremea tatălui lâu, care nu erau promovaţi mai sus de mineri. Noul director general, care avea o mie

două sute de lire pe an, făcu economii de cel puţin cinci mii în firmă. întregul sistem era acum atât de perfect încât Gerald deveni aproape dispensabil.

Funcţiona atât de bine, încât uneori îl copleşea o teamă ciu f imei îndrăgostite dată

şi nu mai ştia ce să facă. Câţiva ani la rând continuă să-şi fucă 2.89 treaba ca într-un fel de transă. Ceea ce făcea părea nemaiîntâlnit, era aproape asemenea unei divinităţi. Devenise o activitate pură şi exaltată.

Dar acum reuşise — în cele din urmă reuşise. Şi în ultima vreme, de vreo câteva ori, atunci când era singur seara şi n-avea nimic de făcut, se ridicase brusc în picioare îngrozit, pentru că nu

ştia cine era el ca persoană. Şi se duse spre oglindă, privi îndet lung şi atent la propriul său chip şi la ochi, căutând ceva

anumt( Se temea, era cuprins de o frică de moarte, dar nu ştia din e# cauză.

îşi privi propriul chip. Era acelaşi, rumen şi sănătos, no* schimbat, dar, totuşi, pe undeva, i se părea ireal, ca o mască. Nu îndrăznea să-l atingă, de teamă să nu descopere că e doar a mască de carton. Ochii îi erau albaştri, aprigi ca întotdeauna fi cu o căutătură la fel de fermă. Dar nu era sigur dacă

nu cumv^i erau nişte bule albastre, artificiale, care urmau să se spargi iiuo*

diat, lăsând în urma lor un gol imens. Putea să descifreze» întu= necime în ei, ca şi cum n-ar fi fost altceva decât nişte bule de întuneric. Se temea că

într-o zi se va prăbuşi şi nu va mai fi decjii

o bulă fără importanţă, rotindu-se în jurul unui întuneric adâni.

Dar voinţa îi rămăsese la fel de puternică, aşa că era îjdstaje să se îndepărteze de acea imagine, să citească şi să se gândpaset la diverse lucruri.

Ii plăcea să citească lucrări despre omul primi= tiv, cărţi de antropologie şi de asemenea opere de filosofie specii* lativă. Mintea sa era foarte perspicace.

Dar era ca un balonaş ce plutea în întuneric. In orice moment stătea gata să

plesnească hi să-l lase pradă haosului. N-avea să moară. Ştia asta. Avea să

trl- iască, dar mintea lui ar fi fost golită, iar raţiunea divină îl va ii părăsit. Ii era teamă, într-un fel ciudat de indiferent şi detaşai. Dar nu era în stare să

reacţioneze nici măcar în faţa fricii. Se sim ţea de parcă punctele sale sensibile, sentimentale ar fi secai. Rămase calm, calculat şi sănătos, cu o gândire destul de limpede, chiar simţind cu o groază abia perceptibilă, neînsemnată, dai definitivă şi sterilă, că raţiunea sa mistică se prăbuşea, ceda acum, în acest moment de criză.

Iar acest fapt reprezenta o tensiune. Ştia că nu există,echiii bru. Trebuia să

meargă într-o direcţie, cât de curând, ca să-şi gft* D.H. Lawrifl sească alinarea.

Doar Birkin mai era în stare să-i îndepărtezi* frica definitiv, să-i redea încrederea în viaţă printr-o ciudată mobilitate şi nestatornicie care părea să

includă chintesenţa credinţei. După aceea însă, Gerald trebuia să se îndepărteze de Birkin; ca de la o slujbă religioasă şi să revină la lumea reală, da afară, care însemna muncă şi trăire. Iat-o acolo, neschimbată, în

Vfi'me ce cuvintele erau inutile. Trebuia să păstreze contactul cu lumea laborioasă şi cu viaţa materială. Iar acest fapt devenea din u în ce mai greu, căci asupra lui se exercita o presiune ciudată, u si cum interiorul lui ar fi fost un vid, iar în exterior o tensiune îngrozitoare.

■ îşi găsise alinarea cea mai confortabilă în femei. După o aventură

neonorabilă cu o femeie, continua destul de uşor şi Indiferent cu alta.

Nenorocirea era că acum era destul de greu

ll-şi menţină treaz interesul faţă de femei. Nu-i mai păsa de ele. !Q femeie ca Mussette era destul de interesantă în felul ei, dar BHlii era un caz excepţional, căci ea conta extrem de puţin. Nu, femeile, în sensul acesta, nu mai prezentau interes. Simţea că mintea avea nevoie de o stimulare acerbă