bucurie sau tristeţe, mm1e şi indignare sau frică şi îngrijorare. Iubirea unei mame o cunoaştem şi o măsurăm, aşa după cum o cunoaşte şi ea, prin stările ei de îngrijorare faţă de sănătatea şi bunăstarea copilului, prin mîndria ei faţă de succesele acestuia, prin tristeţea şi deprimarea ei în faţa insucceselor lui etc. Tendinţele, deci, se dezvăluie prin sentimente-stări şi prin emoţii.
Aici din nou atingem un punct nevralgic al psihologiei. Ce este tendinţa, dacă ea nu poate fi surprinsă
nemijlocit în conştiinţă ? Ce este un sentiment dacă
nu o semnalizare a unei stări tendenţionale, a unui impuls, a unei năzuinţe, a unei alte realităţi decît natura lui proprie? Unii psihologi rezolvă problema printr-un compromis, inventînd termenul de tendinţă
afectivă sau de sentiment-tendinţă. Noi credem că este mai logic să deosebim abstracţia, elaborarea mintală a înţelesului de tendinţă de noţiunea de sentiment. Astfel iubirea şi ura sînt tendinţe care I).i se dezvăluie printr-o diversitate de stări afective şi emoţii. Semnalizarea afectivă a atitudinii subiectului, a constelaţiei tendin
ţelor este indisolubil asociată cu semnalizarea senzorială a obiectelor şi situaţiilor. Semnalizarea senzorială
ne oferă semnificaţia situaţiei, iar sentimentul ne dezvăluie sensul ei pentru subiect.
Tendinţele, motivele, deci, sînt construcţii mintale, abstracţii, artificii explicative fără suport trăit direct, concret, individual şi adecvat. Dacă un sentiment ni se dezvăluie printr-o tensiune, iar tensiunea este mai mult un cîmp afectiv decît o forţă, impuls sau motivaţie singulară, înseamnă că ceea ce trăim cu adevărat este altceva deeît construcţia noastră mentală, explicativă, noţiunea de tendinţă. ,,Tendinţa - spune cu drept cuvînt Kendler - este o construcţie teoretică făcută
pentru a ajufa la explicaţia conduitei" 1.
Este cert că tendinţa (sau sentimentul-tendinţă) este o abstracţie, dar abstracţia nu este o ficţiune sau construcţie arbitrară, aşa după cum „esenţa" unei realităţi, 1 Op. cit., p; 230 ; vezi şi P. B o t e z a t u, Actul interpersonal;
,,Analele Româno-Sovietice, Pedagogie-Psihologie", 2, 1958, p. 72'.
25
dacă nu este trăită ca atare nu devine prin aceasta mai puţin reală şi mai puţin autentică în comparaţie cu
,,fenomenul" , o realitatea derivată.
(4) Caracterul dinamic şi tensional al afectivităţii ne explică instabilitatea şi polaritatea vieţii afective, tendinţa sentimentelor de a se mişca şi evolua prin contrast, iar a gîndirii - prin antiteze. Dictonul „extremele se ating" este sugerat de dinamica afectivă : iubirea este mai aproape de ură decît de indiferenţă.
Bariera ivită în faţa atracţiei, a propulsiunii provoacă
reacţia de respingere, de îndepărtare a obstacolului sau de retragere a individului. Un act de deposedare, de frustrare a unei plăceri dă naştere unei reacţii de agresiune, iar frînarea acesteia - unui act de animozitate şi ură. Numai la un nivel superior asemenea răspuns poate avea forma de resemnare sau conduită conciliatorie. Sentimentul de gelozie este energia iubirii convertită în ură.
Uneori, în loc de succesiune sau alternare a sentimentelor opuse, subiectul trăieşte în mod simultan două
sentimente contradictorii : atracţia şi repulsia, iubirea şi ura, admiraţia şi dispreţul, simptome de dezagregare schizoidă sau schizofrenă a personalităţii, stări de ambivalenţă afectivă.
Aceste stări morbide ne dezvăluie importanţa sentimentelor în asigurarea şi menţinerea unităţii eului.
Conflictele afective pot duce la sciziunea şi dezintegrarea personalităţii. Unitatea gîndirii şi a acţiunii are la bază unitatea şi stabilitatea echilibrului afectiv.
întreaga dezvoltare a personalităţii şi a voinţei nu este altceva decît o continuă creaţie a unor· sisteme şi instanţe noi şi superioare de rezolvare a conflictelor motivaţionale. Printr-un act de voinţă şi anticipaţie noi prevenim conflictele între dorinţe, impulsuri, ridicîndu-ne la un nivel superior de conştiinţă, susţinut printr-un sentiment mai comprehensiv, mai unitar. Aceste sentimente superioare sînt în mare măsură obiectivate şi intelectualizate ; ele sînt prin excelenţă sentimente ale eului, instanţe superioare ale acestuia. Lărgirea cadrului afectiv, maturizarea sentimentelor este un pro-26
