creadă cât de norocos era. Ce putere emanau monedele acelea zornăitoare! Ele îi puteau dărui tot ce visa - o casă spaţioasă, pământ, vite, cămile, cai, care - tot ce îşi dorea.
Ce trebuinţă avea să le dea? în seara aceea, pe când se îndrepta spre casa surorii lui, nu se gândea la nimic altceva decât la monedele acelea strălucitoare din aur masiv - erau ale lui şi dorea să le păstreze.
Dar într-o seară, câteva zile mai târziu, al nostru Rodan, complet dezorientat, intră în prăvălia lui Mathon, cămătarul din Babilon şi negustorul de bijuterii şi ţesături rare. Fără să privească nici în stânga, nici în dreapta la articolele expuse cu multă măiestrie, el se îndreptă direct spre încăperile pe care le ocupa proprietarul prăvăliei. Aici el îl găsi pe Mathon cel spilcuit, odihnindu-se pe un covoraş şi savurându-şi cina pe care i-o servea un sclav negru.
- Te rog, sfatul tu mi-1 dă, căci nu ştiu ce să fac! spuse Rodan, ce-şi luase o înfăţişare impozantă şi fermă.
Mathon îl întâmpină cu un zâmbet prietenos.
- Ce indiscreţie ai comis de vrei să-1 cauţi pe cămătarul din Babilon?
Ai pierdut la jocurile de noroc? Sau poate ai căzut în plasa vreunei femei atrăgătoare? Te cunosc de foarte mulţi ani, dar niciodată nu m-ai rugat să
te ajut în vremuri de restrişte.
- Nu, nu este vorba de aşa ceva. Eu nu vreau aur de la tine. Eu vreau doar să-mi împărtăşeşti sfaturile tale înţelepte.
- Nu mai spune! Nu-mi vine să cred ce aud. Nimeni nu vine la un cămătar doar pentru a-i cere un sfat. Probabil că mă înşală auzul.
- Nu, nu te înşală.
- Se poate să fie adevărat? Rodan, meşteşugarul de suliţe, se dovedeşte c el mai inteligent dintre toţi oamenii, căci el vine la Mathon n u pentru aur, ci pentru a-i cere sfatul. Mulţi oameni vin la mine pentru a-mi cere aur ca să-şi răscumpere nechibzuinţele. Cât despre sfaturi - ei nici nu vor să le audă. Cu toate acestea, cine este cel mai potrivit om ca să ofere sfaturi decât cămătarul, persoana la care apelează oamenii atunci când dau de necazuri? Cred că ar trebui să iei masa cu mine, Rodan, continuă el. Eşti Daca-ti place cartea cumpar-o! Autorul isi merita bani 40i.
oaspetele meu în seara aceasta. Ando! îşi strigă el sclavul negru. Aşterne un covoraş pentru prietenul meu, Rodan, meşteşugarul de suliţe, care a venit să-mi ceară sfatul! El este oaspetele meu de onoare. Serveşte-1 cu bucatele cele mai alese şi adu-i cel mai bun vin ca să-1 savureze cu plăcere! Şi acum spune-mi ce necazuri ai!
- Este vorba despre un dar pe care mi 1-a făcut regele.
- Regele ţi-a făcut un dar şi acesta îţi creează necazuri? Despre ce dar este vorba?
- Pentru că a fost mulţumit de proiectul pe care i 1-am prezentat referitor la noile vârfuri pe care le vor avea suliţele gărzilor regale, regele mi-a dăruit cincizeci de monede de aur, cu care nu prea ştiu ce să fac. Mulţi semeni mă imploră să le împart cu ei.
- Este un lucru cât se poate de firesc. Sunt mai mulţi oameni care râvnesc aurul decât sunt cei care îl posedă. Dar oare nu poţi să le spui
„Nu"? Voinţa ta nu este la fel de puternică precum este pumnul tău?
- Celor mai mulţi le pot spune „Nu", dar uneori este mai uşor să spui
„Da". Poţi oare să-ţi refuzi sora, căreia îi eşti devotat trup şi suflet?
- Bineînţeles. Sora ta nu are nici un drept să te împiedice să te bucuri de răsplata muncii tale.
- Dar este vorba de Araman, soţul ei, pe care doreşte să-1 vadă într-o bună zi un negustor bogat. Ea consideră că destinul nu i-a oferit niciodată o şansă soţului ei şi, de aceea, mă imploră să-i împrumut aurul meu cu ajutorul căruia el ar putea deveni un negustor prosper, urmând să-mi returneze împrumutul din câştigurile pe care le va realiza în timp.
- Prietene, spuse Mathon, acesta este un subiect despre care trebuie să discutăm serios. Aurul conferă posesorului său multă responsabilitate, dar şi o poziţie diferită faţă de semenii săi. De asemenea, sufletul îi este cuprins de teamă la gândul ca 1-ar putea pierde sau i-ar putea fi furat, îi conferă, pe de altă parte, puterea de a înfăptui lucruri bune. Dar intenţiile sale bune îi pot aduce necazuri. Ai auzit vreodată despre ţăranul din Ninive, care înţelegea graiul animalelor? Nu cred, căci nu este genul de poveste pe care s-o spui într-un atelier de fierar. Ţi-o voi spune eu, căci trebuie să ştii că un împrumut presupune ceva mai mult decât simpla trecere a aurului din mâna unui om în mâna altuia. Acest ţăran, care înţelegea graiul animalelor, zăbovea mai mult timp în curte doar ca să asculte ce spuneau acestea, într-o seară, el auzi cum boul se plângea măgarului de soarta sa nedreaptă:
„- Trag la plug din zori până-n seară. Indiferent cât de toridă este ziua, cât de obosite îmi sunt picioarele sau cât de tare apasă jugul pe gâtul meu, eu trebuie să muncesc. Tu eşti însă prototipul trândăviei curate. Eşti mereu învelit cu o pătură colorată şi nu faci nimic mai mult decât să-ţi duci stăpânul în locurile în care doreşte să meargă. Când nu merge nicăieri tu nu faci altceva decât să te odihneşti şi să mănânci toată ziua iarbă proaspătă."
Măgarul, în ciuda firii sale capricioase, avea un suflet bun şi înţelegea suferinţa boului.
„- Bunul meu prieten răspunse el, „ştiu că munceşti enorm de mult şi vreau să te ajut. De aceea, îţi voi spune cum poţi să te bucuri de o zi de odihnă. Dimineaţa, când sclavul vine să te înhame la plug, întinde-te la pământ şi mugeşte cât poţi de tare ca să-i faci pe toţi să creadă că eşti bolnav şi nu mai poţi să munceşti."
Astfel, boul urmă sfatul măgarului, iar a doua zi de dimineaţă sclavul îi spuse ţăranului că boul era bolnav şi nu putea fi înhămat la plug.
„- Atunci", spuse ţăranul, „înhamă măgarul la plug, pentru că trebuie să ne continuăm treaba."
Şi toată ziua, măgarul - care nu dorise altceva decât să-şi ajute Daca-ti place cartea cumpar-o! Autorul isi merita bani 41i.
prietenul - s-a văzut obligat să îndeplinească sarcina boului. La lăsarea întunericului, când a fost în cele din urmă eliberat din jug, inima îi era copleşită de tristeţe, abia se mai ţinea pe picioare din cauza oboselii, iar gâtul îl durea cumplit din cauza jugului. Ţăranul mai zăbovi puţin în curte ca să audă ce-şi vor spune animalele. Boul luă primul cuvântul:
„- Eşti un prieten de nădejde. Datorită sfatului tău înţelept, am avut parte de o zi de odihnă."
„- Iar eu" - răspunse măgarul - „sunt un fraier care încearcă să ajute u
n prieten, dar sfârşeşte prin a fi înhămat la jug în locul acestuia . De azi înainte, va trebui să-ţi porţi singur jugul, căci 1-am auzit pe stăpânul nostru spunându-i sclavului că - dacă te mai îmbolnăveşti încă o dată - îl va chema pe măcelar. Şi chiar îmi doresc s-o facă, pentru că eşti un animal puturos."
Apoi, ei nu şi-au mai vorbit niciodată, iar prietenia lor a luat sfârşit pentru totdeauna, îmi poţi spune care este morala acestei poveşti, Rodan?
- Este o poveste interesantă, răspunse Rodan, dar nu ştiu care este morala.
- M-am gândit eu că n-ai s-o descifrezi. Dar este cât se poate de simplă: dacă vrei să-ţi ajuţi un prieten, fă-o în aşa fel încât să nu-ţi încarci pe umeri povara lui!
- Nu m-am gândit la asta. Dar este o morală plină de înţelepciune.
Nu vreau să preiau asupra mea greutăţile pe care le poartă pe umeri soţul surorii mele. Dar spune-mi un lucru! Tu împrumuţi bani. Dar oare cei cărora le împrumuţi aceşti bani nu-ţi returnează împrumuturile?
Mathon îi zâmbi cu subînţeles - era zâmbetul unui om care avea o experienţă bogată de viaţă.
- Dar un împrumut ce nu poate fi returnat este oare un împrumut înţelept? Cel care împrumută bani trebuie să analizeze cu multă atenţie dacă aurul împrumutat poate fi returnat şi dacă serveşte unui scop profitabil; pe de altă parte, trebuie să se convingă de faptul că aurul său nu va fi irosit în zadar, iar cel căruia i 1-a împrumutat nu-i va rămâne veşnic îndatorat, neputând returna niciodată suma împrumutată. Am să-ţi arăt acum nişte dovezi incontestabile în acest sens, care îşi au propria lor poveste.