― Ce surpriză? m-a întrebat, iar când a lăsat jos ochelarii construiţi dintr-o sticlă special polarizată ca să se uite la mine, am observat că nu numa' eclipsa îl fascina.
Se îmbătase atât de tare, cât pe-aci să borască, încât m-a înfricoşat. Dacă nu înţelegea cuvintele mele, planul eşua înainte de a-l pune în aplicare. Ce-aş mai fi putut face atunci? Nu-mi dădeam seama. Da' ceea ce într-adevăr ştiam m-a speriat ca dracu': nu aveam cale de-ntors.
Indiferent cât de prost ar fi mers lucrurile, nu exista cale de întoarcere.
Apoi a întins o mână, m-a înşfăcat de umăr şi m-a zgâlţâit.
― Pentru numele Iu' Dumnezeu, despre ce vorbeşti, femeie?
― Ţii minte banii din conturile copiilor?
Şi-a mijit puţin ochii şi am înţeles că nu se îmbătase atât de tare pe cât credeam. Şi-am mai înţeles un lucru: că un sărut nu schimbă absolut nimic. În fond, oricine te poate săruta: aşa le-a arătat Iuda Iscariotu' romanilor cine e Isus.
― Ce-i cu ei?
― I-ai luat.
― Pe dracu'!
― Ba da. După ce-am aflat cum te-ai purtat cu Selena, m-am dus la bancă. Voiam să retrag banii şi să-mi duc copiii departe de tine.
Şi-a căscat gura şi s-a holbat la mine câteva clipe. Apoi a-nceput să râdă, s-a lăsat pe spate în balansoar, legănându-se în timp ce în juru' lui se întuneca din ce în ce mai tare.
― Păi, te-am fraierit, nu? mi-a zis.
A mai înghiţit un pic de scotch şi dup-aia s-a uitat iar la cer prin ochelari. Acu' însă abia distingeam vreo umbră pe chipu' lui.
― S-a dus jumate, Dolores! S-a dus jumate, poate chiar oleacă mai mult!
Am privit prin cutia reflectorizantă şi am văzut că avea dreptate; mai rămăsese doar jumate din moneda de cincizăci de cenţi şi încet-încet mai dispărea câte puţin.
― Mda, am spus. Aşa-i. În legătură cu banii, Joe...
― Uiţi un lucru. Nu-ţi chinui căpşoru' tău savant cu asta. Banii sunt în siguranţă.
― O, nu-mi fac io griji din cauza lor. Nici măcar un pic. Ci fap-tu' că m-ai păcălit, asta mă
apasă.
A dat din cap, oarecum gânditor şi solemn, ca şi cum ar fi vrut să-mi arate că mă înţelege şi mă compătimeşte, da' nu s-a putut controla prea mult. L-a pufnit din nou râsu', ca pe-un copilaş
mustrat de un profesor de care nu-i e teamă nici un pic. Râdea atât de tare, încât a împrăştiat un norişor argintiu de salivă în aeru' din juru' gurii.
― Îmi pare rău, Dolores, a spus îndată ce-a fost capabil, n-am vrut să râd, da' ai încasat-o pe cinste, nu?
― Mda.
În fond era absolut adevărat.
― Te-am fraierit în ultimu' hal, a zis el, râzând şi scuturându-şi tot corpu' aşa cum faci când auzi un banc de milioane.
― Mda, am fost io de acord cu el. Da' ştii ce se spune.
― Nu. Şi-a aruncat ochelarii în poală şi s-a-ntors să mă privească. Râsese aşa cu poftă, încât ochii lui roşii ca de porc se umpluseră de lacrimi. Tu eşti aia care găseşte câte un proverb pentru orice. Ce se spune despre soţii care în final le pun capac nevestelor care-şi bagă mereu nasu'
unde nu le fierbe oala?
― Mă păcăleşti o dată, ruşine să-ţi fie; mă păcăleşti a doua oară, ruşine să-mi fie. M-ai fraierit o dată cu Selena şi a doua oară în legătură cu banii, da' în sfârşit am pus mâna pe tine.
― Poate că da, poate că nu, da' dacă-ţi faci probleme că i-am cheltuit, poţi să te opreşti, fiin'că...
L-am întrerupt:
― Nu-mi fac griji. Ţi-am mai spus o dată. Nu-mi fac nici cea mai mică problemă.
Mi-a aruncat o privire rea, Andy, şi zâmbetul i se ştergea încet-încet de pe faţă.
― Iar ai căpătat aerele alea de dăşteaptă care nu-mi plac mie.
― O, am îmbulinat-o, i-am zis.
S-a uitat lung la mine, încercând să afle ce-mi trecea prin minte, da' cre' că-i păream mai misterioasă ca oricând. Şi-a scos buza în afară şi a oftat atât de tare, încât i-a zburat o şuviţă de păr care-i căzuse pe frunte.
― Cele mai multe femei nu se pricep deloc la bani, Dolores, iar tu nu eşti o excepţie. I-am pus pe toţi în alt cont, asta-i tot şi e mai bine aşa. Nu ţi-am spus pen' că n-am avut chef să aud o grămadă de aiureli pe tema asta. Ei bine, te-am ascultat până acu' şi mi-e de-ajuns.
Apoi şi-a ridicat din nou ochelarii ca să-mi arate că el considera subiectu' încheiat.
― Un cont pe numele tău, am spus.