miere.
― Am zis că nu-mi mai pot pierde vremea p-aici aşteptând să mai încerci o dată. Tre' să mă
întorc la muncă. Azi e ziua de curăţenie, nu?
― Zău, chiar e? mi-a răspuns ca şi cum n-ar fi ştiut din primu' moment de când îşi deschisese ochii dimineaţa. Atunci dă-i bătaie, Dolores! Dacă simt că se întâmplă ceva cu burta mea, te chem eu.
Pun pariu c-o s-o faci, m-am gândit io, însă cu vreo cinci minute dup-aia. Da' n-am spus nimic, ci m-am mulţumit doar să cobor scările.
Am scos aspiratoru' din debara, l-am adus în salon şi l-am băgat în priză. Da' nu l-am pornit imediat, ci am şters mai întâi prafu'. Le aveam aşa de bine p-atunci cu astea, încât mă puteam baza pe propriile-mi instincte, aşteptându-le să-mi şoptească la ureche când se apropia momentu' potrivit.
După ce s-a aprins beculeţu' înăuntru', meu, am zbierat la Susy şi la Shawna că voiam să
dau cu aspiratoru' în salon. Am ţipat în aşa hal, că m-au auzit şi juma' dintre săteni, nu numa'
Regina-mamă de la etaj. Am apăsat pe butonu' de start şi apoi m-am dus la capu' scărilor. Nu-i dădeam prea mult în ziua aia, treizăci, cel mult patruzăci de secunde. Credeam că abia se ţine.
Aşa că am urcat la etaj şi, ce să vezi?
Nimic.
Absolut nimic.
Cu o mică excepţie.
Felul în care mă privea. Atât de calm şi de dulce, cum nu vă puteţi închipui.
― Ai uitat ceva, Dolores? a gângurit ea
― Îhî, am răspuns, am uitat să renunţ la slujba asta acu' cinci ani. Haide, Vera, încetează.
― Cu ce să încetez, dragă? a întrebat, fluturându-şi genele de parcă n-ar fi avut nici cea mai mică idee despre ce vorbeam.
― Să punem cărţile pe masă, asta voiam să spun. Zi-mi şi mie o dată, ai nevoie de ploscă
sau nu?
― Nu, mi-a replicat cu cea mai onestă voce. Ţi-am mai zis!
Stătea acolo şi zâmbea la mine. Nu scotea un cuvânt şi nici nu era nevoie s-o facă. Pe faţa ei se vedea exact tot ce-ar fi trebuit să zică. "Te-am prins, Dolores. Şi de data asta te-ai ars."
Da' încă nu mă învinsese. Io ştiam că ţinea în ea o cantitate imensă de produse ale intestinelor şi că încă mai aveam o şansă a naibii de mare dacă reuşeam să-i strecor plosca după
ce şi-ar fi dat drumu', fiin'că n-ar mai fi putut să se oprească. Aşa că am coborât scările, m-am aşezat lângă aspirator, am aşteptat cinci minute şi apoi am urcat din nou la etaj. Numa' că de data asta n-a mai zâmbit când am intrat. Acum stătea întinsă pe-o parte, deja adormită... Cel puţin aşa am crezut. Chiar mă convinsese. Mă prostise pe bune în faţă. Şi tu ştii cum se zice: de mă fraiereşti o dată, ruşine să-ţi fie; de mă fraiereşti a doua oară, ruşine să- mi fie.
După ce-am coborât atunci, chiar am dat cu aspiratoru' în salon. Când am terminat, am strâns şi m-am dus s-o verific. Stătea în pat, complet trează, cu pătura dată la o parte, cu pantalonii lăsaţi în jos până la genunchii ei grăsani şi flasci şi cu scutecele neatinse. Dacă făcuse mizerie? O, Dumnezeule! Patu' se umpluse de căcat, era căcat şi pe covor, pe scaunu' cu rotile, pe pereţi. Până şi pe draperii. Arăta de parcă ar fi aruncat în jur cu el, aşa cum se împroaşcă unii pe alţii copiii când înoată în iaz.
Dacă eram furioasă? îndeajuns de tare, încât să mă trădez.
― O, Vera! Ah, eşti o TICĂLOASĂ! am ţipat la ea.
N-am ucis-o io, Andy, da' dacă aş fi avut de gând, în ziua aia aş fi făcut-o, după ce-am văzut câtă mizerie şi câtă duhoare era în cameră. Am vrut într-adevăr s-o omor atunci, n-are nici un sens să vă spun minciuni despre asta. Iar ea se uita la mine cu expresia aia pe care o căpăta în perioadele când mintea i-o lua razna... Da' îi puteam întrezări drăcuşoru' ţopăindu-i în privire şi în momentu' ăla m-am convins cu prisosinţă că mi-a făcut figura. Ruşine să-mi fie, mă păcălise a doua oară.
― Cine e? a întrebat ea. Brenda, tu eşti? Au scăpat iar vacile?
― Ştii foarte bine că nu mai găseşti picior de vacă p-aici încă din 1955! am ţipat.
Am traversat camera cu paşi mari, da' a fost o greşeală teribilă, fiin'că unu' dintre pantofi mi-a alunecat pe o grămăjoară de căcat şi a fost cât p-aci să pic pe spate. Cre' că dacă s-ar fi întâmplat să cad, chiar aş fi omorât-o, nu m-aş mai fi putut stăpâni. Însă oricum scoteam flăcări pe gură şi pucioasă pe urechi.
― Nu-i vina mea, a spus, încercând să imite vocea unei femei bătrâne şi neajutorate, a cărei viaţă abia se ţinea de un fir. Nu-i vina meaaaaa! Nu văd nimic, iar stomacul mi-e atât de agitat!
Cred că o să-mi pierd minţile. Tu eşti, Dolores?
― Sigur că-s io, drac împieliţat! am spus, încă zbierând din rărunchi. Îmi vine să te omor!
Îmi închipui că în acest timp Susy Proulx şi Shawna Wyndham stăteau la picioru' scărilor, cu urechile făcute pâlnie, iar voi cre' că deja aţi discutat cu ele şi mi-au pus laţu' de gât. Nu-i nevoie să-mi confirmi, Andy, se vede pe faţa ta.
Când a înţeles că nu mă fraiereşte deloc, cel puţin nu încă o dată, Vera a renunţat să mai încerce să mă convingă de faptu' că se găsea într-una dintre perioadele ei de senilitate şi a trecut la atac. Probabil că o şi înfricoşasem un pic. Privind acu' la toate astea, mă sperii eu însămi, da', Andy, să fi aruncat o privire în camera aia! Semăna cu o cină în Iad.
― Probabil că o s-o şi faci! a ţipat. Într-o zi o s-o faci cu adevărat, zgripţuroaică bătrână, urâtă şi rea! O să mă omori ca şi pe bărbatu-tău!
― Nu, do'mnă, am spus. Nu-i chiar aşa. Când o să fiu gata să-ţi fac de petrecanie, n-o să mă
mai chinui să pară un accident, o să-ţi dau un brânci pe fereastră şi dup-aia o să existe o ticăloasă mai puţin pe lume.
Am apucat-o pe după mijloc şi am ridicat-o de parcă aş fi fost o Superfemeie. Vreau să vă zic că am simţit-o pe spatele meu în noaptea aia, iar a doua zi dimineaţă abia dacă mai puteam merge, atât de tare mă durea. M-am dus la vraciu' ăla din Machias şi mi-a dat ceva de mi-a mai trecut un pic, da' niciodată de-atunci nu mi-am revenit de tot. Numa' că pe moment n-am simţit absolut nimic. Am ridicat-o din patu' ăla al ei ca şi cum aş fi fost o fetiţă pişăcioasă, iar ea păpuşa pe care voiam s-o scot la plimbare. A început să tremure toată şi doar faptu' că mi-am dat seama în ce hal de înfricoşată era m-a ajutat să-mi vin în fire, da' aş fi o mincinoasă împuţită
dacă aş spune că nu m-a încântat cât de tare o înspăimântasem.
