― Vreau ca azi să dai tu cu aspiratoru' aici, Susy, i-am spus.
― E-n regulă, do'mnă Claiborne, a zis ea.
Aşa îmi spuneau amândouă, Andy, la fel ca majoritatea celor de pe insulă, din câte ştiu. N-am cerut-o explicit nici la biserică, nici în altă parte, da' aşa era. Ca şi cum s-ar fi gândit că
fusesem măritată cu un tip pe nume Claiborne, o rămăşiţă dintr-un trecut încâlcit ce mă acuza...
Sau poate că-mi doream să cred că majoritatea nu-şi mai aminteau de Joe, cu toate că-s convinsă de contrariu, şi-n final nu contează prea mult, oricum ar fi; presupun că sunt îndreptăţită să cred tot ceea ce am chef. Până la urmă, io am fost măritată cu nenorocitu' ăla.
― Nu mă deranjează, a continuat ea, da' de ce vorbeşti în şoaptă?
― N-are importanţă, am spus, doar încearcă să vorbeşti şi tu aşa. Să nu îndrăzneşti să
spargi ceva p-aici, Susan Emma Proulx, nu cumva s-o faci.
A roşit exact ca un butuc pus pe foc, mi se părea de-a dreptul comic.
― De unde ştii că mă mai cheamă şi Emma?
― Nu-i treaba ta, am zis, stau pe Little Tall Island de nu-ţi închipui câtă vreme şi ştiu o mulţime de lucruri despre oamenii de p-aici. Tu ai grijă numa' cum dai din coate pe lângă mobila şi porţelanurile doamnei "Dumnezeu", mai ales când te sprijini de ceva, şi n-o să ai nici o problemă.
― O să fiu cât se poate de atentă, a spus ea.
Am dat io drumu' la aspirator, apoi am păşit în hol şi, făcându-mi mâinile pâlnie la gură, am zbierat:
― Susy! Shawna! Acu' o să dau cu aspiratoru' în salon!
Susy era chiar lângă mine, şi vreau să vă spun că toată faţa ei arăta ca un mare semn de întrebare. Mi-am fluturat mâna înspre ea, indicându-i să se întoarcă la treabă. Ceea ce a şi făcut.
Am mers pe vârfurile picioarelor până la capu' scărilor şi m-am aşezat în vechiu' meu loc.
Ştiu că pare o prostie, da' nu cre' că mai fusesem atât de emoţionată de când mă dusese tata pentru prima dată la vânătoare, la doişpe ani. Mă simţeam cam în acelaşi fel, cu inima bătându-mi tare de parcă s-ar fi întins până-n gât. Vera avea în salon o grămadă de antichităţi valoroase şi de porţelanuri scumpe, da' nu m-am gândit nici un moment la Susy Proulx, care se învârtea ca un derviş printre ele. Va puteţi imagina una ca asta?
M-am forţat să rămân pe loc cât de mult, vreun minut jumate, cred. Apoi am zbughit-o. Iar când am năvălit în cameră, avea faţa roşie, ochii mijiţi, pumnii strânşi, gemând: "Îhhh! îhhh!
ÎHHHHHHH! Şi-a deschis repede ochii când a auzit uşa de la dormitor dată de perete. Oh, cât mi-aş fi dorit s-o pot filma, era nemaipomenit de hazliu.
― Dolores, pleacă imediat de-aici, a chiţăit ea, încerc să trag un pui de somn şi mi-e imposibil dacă tu dai năvală ca un taur cu coarnele înainte la fiecare douăzeci de minute!
― Bine, am spus, plec, da' mai întâi o să pun oliţa asta sub tine. Din câte miros, po' să zic că
o sperietură e tot ce poa' să fie mai bun să-ţi rezolve problema cu constipaţia.
Mi-a dat peste mâini şi m-a înjurat, era în stare să înjure cu foarte multă ardoare când voia,
şi voia de fiecare dată când o trăgea cineva pe sfoară, da' nu i-am acordat nici o atenţie. Am strecurat plosca sub ea încetişor ca o boare şi dup-aia toate au mers strună. La sfârşit m-am uitat la ea şi ea la mine şi nici una n-a scos vreun cuvânt. Ne cunoşteam prea bine una pe alta, înţelegi tu?
Aşa, păsărică bătrână şi urâtă, spunea faţa mea, te-am prins din nou şi-ţi place grozav, nu?
Nu prea mult, Dolores, zicea a ei, da' nu-i nimic; dacă m-ai prins o dată, nu înseamnă c-o să
mai reuşeşti.
Cu toate astea, am reuşit Au mai fost câteva dezastre micuţe, da' niciodată ca atunci când v-am povestit, de se mânjiseră cu căcat până şi draperiile. Ăla a fost ultimul ei triumf. Apoi, perioadele de luciditate au devenit tot mai rare, iar când le avea, erau din ce în ce mai scurte. Nu-mi mai dădea junghiuri în spate, da' mă făcea să fiu tristă. Vera semăna cu o durere de măsele, numa' că mă obişnuisem cu ea, dacă înţelegeţi ce vreau să spun.
Aş putea să capăt încă un pahar cu apă, Frank?
Mulţumesc. Vorbitu' îţi face sete. Iar dacă ai lăsa sticla aia de whisky Gentleman Jim Beam să ia puţin aer, n-o să zic nimănui.
Nu? Asta-i tot ce poţi s-aştepţi de la cei ca tine.
Unde rămăsesem?
A, ştiu. La firea ei. Ei bine, al treilea mod de-a fi jigodie era cel mai rău dintre toate. Se purta ca o jigodie pen' că, fiind bătrână şi tristă, n-avea ce să facă, doar să moară într-o cameră de la etaj pe o insulă, departe de locurile şi oamenii pe care-i cunoscuse, cu care îşi petrecuse cea mai mare parte a vieţii. Într-adevăr, nasol, numa' că îşi pierdea minţile încetu' cu încetu'. Şi tot timpu'
exista o parte a ei, conştientă că restu' ajunsese ca o faleză de pe malu' unui râu, gata să se prăbuşească la cea mai mică zguduitură.
Ştii, se simţea foarte singură şi n-am priceput, n-am reuşit niciodată să-nţeleg în primu'
rând de ce şi-a aruncat trecutu' la coş venind să locuiască pe insulă. Da' îi era şi teamă, iar asta o puteam înţelege. Chiar şi aşa, tot îşi mai păstrase o forţă şi o putere înspăimântătoare, ca o regină muribundă ce nu dă drumu' la coroană nici la sfârşit; ca şi cum Dumnezeu însuşi ar trebui să se roage ca să-şi desfacă degetele unu' câte unu' de pe ea.
Avea zile bune, da' şi proaste, po' să vă spun. Ceea ce numesc io izbucniri se întâmpla la trecerea de la o perioadă strălucitoare la una înceţoşată sau de la o săptămână de confuzie la alta de luciditate. În timp ce se schimba, devenea ca şi cum n-ar fi fost nicicum... iar o parte a ei o ştia şi p-asta. Atunci apăreau halucinaţiile, dacă absolut toate erau halucinaţii, nu mai sunt atât de sigură cum am fost. Poate o să vă povestesc de ce, poate că nu, o s-aştept să văd io când ajung acolo dacă am chef sau nu.
Cre' că nu se petreceau toate în dup-amiezele de duminică sau la miezu' nopţii; probabil că
p-astea mi le aduc aminte cel mai bine pen' că domnea atâta linişte în casă, încât mă speriam îngrozitor când începea să ţipe. Ca şi cum ar fi aruncat cineva cu o găleată de apă rece ca gheaţa pe mine, în toiu' unei zile toride de vară; nu exista clipă în care să nu mă gândesc c-o să mi se oprească bătăile inimii când va începe să urle; nu exista clipă în care să nu-mi închipui c-o să
intru la ea în cameră şi o s-o găsesc pe moarte. Cu toate că lucrurile de care se speria n-aveau nici un sens. Vreau să spun că ştiam că-i e frică şi de ce anume îi e, da' niciodată din ce motiv.
