M-am târât prin uşa de piatră înapoi în interiorul pătat de mucegai al bisericii Sf. Petru. Abia după ce am ieşit – tremurând cu nişte spasme pe care nu le puteam controla, inhalând mirosul de sare şi lămâi verzi al unei seri mediteraneene –, am observat pe podeaua din dale ceva ce mai înainte nu existase: o pereche de picioare în cizme negre.
Aparţineau unui bărbat înalt, cu sprâncene groase, care purta uniforma cu nasturi de alamă şi chipiul rotund al unui ofiţer de poliţie grec. Nu părea prea surprins să vadă un străin pudrat cu zăpadă
târându-se afară din zid, ci doar un pic deranjat.
M-am ridicat cu greutate în picioare.
— Cine… ce faci aici?
Dădu din umeri şi desfăcu braţele.
— Exact ceea ce poftesc. Vorbea o engleză guturală, cu accent. Deşi am ajuns, cred, un pic mai devreme.
Oftă şi ţinu să scuture cu mâna praful de pe o strană şi să se aşeze ca să aştepte. Am înghiţit un nod uriaş.
— Ştiu de ce eşti aici. Nu încerca să te prefaci. Şi nu te voi lăsa, nu de data asta…
Râsul lui batjocoritor îmi opri micul discurs îndrăzneţ.
— Nu fi nesăbuit, domnule Scaller. Întoarce-te în coliba aia urâtă de pe ţărm, mâine-dimineaţă ia-ţi un bilet pe vapor şi uită de locul ăsta, bine? Ţi-ai terminat treaba aici.
Era ca şi cum toate închipuirile mele cele mai paranoice se
211
adevereau: îmi ştia numele, ştia despre coliba pe care o închiriasem de la o pescăriţă, poate cunoştea şi adevărata natură a cercetărilor mele.
— Nu. Nu voi lăsa să se întâmple din nou una ca…
Bărbatul dădu din mână a lehamite, de parcă eram un copil care nu voia să meargă la culcare.
— Ba da. Vei pleca fără scandal. Nu vei sufla o vorbă despre asta nimănui. Şi apoi vei adulmeca pentru noi următoarea uşă, ca un câine cuminte.
— Şi de ce, mă rog?
Ridicasem vocea, care devenise ascuţită, încordată şi-mi doream nespus ca Adelaide să fi fost acolo. Ea era mereu cea curajoasă.
Mă privi aproape cu milă.
— Copiii… oftă el. Cresc atât de repede, nu? Micuţa January va împlini treisprezece ani peste doar câteva luni.
Am rămas tăcuţi, în timp ce eu îmi ascultam inima cum bubuie în piept şi mă gândeam la tine, care mă aşteptai dincolo de ocean.
Am plecat.
Mi-am cumpărat biletul pe vapor în dimineaţa următoare şi un ziar de la standul de presă străină din Valencia peste alte trei zile. Pe pagina a şasea, tipărită cu caractere greceşti neclare, era un articol mic despre o avalanşă de stânci subită şi inexplicabilă pe coasta Cretei.
Nimeni nu fusese rănit, dar un drum fusese îngropat sub pietre şi o biserică veche, aproape uitată, fusese făcută praf. Şeful poliţiei locale era citat descriind evenimentul ca „nefericit, dar inevitabil”.
Mai jos vei găsi o reproducere parţială a unei liste înregistrate în notiţele mele în iulie 1907. Acesta este impulsul unui învăţat, să facă
faţă unei situaţii primejdioase şi tulburi aşezându-se la birou şi scriind o listă. Mă întreb ce-ar fi făcut mama ta. Îmi pot închipui că mult mai mult zgomot şi tărăboi, poate chiar victime.
Am intitulat lista Reacţii la situaţia care continuă privind închiderea infamă a uşilor şi potenţiale riscuri pentru membrii apropiaţi ai familiei şi am subliniat acest titlu de mai multe ori.
A. Demascarea complotului. Publicarea descoperirilor de până acum (să scriu redacţiei Times? Să public un anunţ?) şi denunţarea activităţilor unei organizaţii din umbră. Pro: se poate face rapid; perturbare minimă a vieţii lui January. Contra: probabilitatea eşecului
212
total (oare ziarele ar publica descoperirile fără dovezi?); pierderea încrederii şi protecţiei lui Cornelius; pericol de represalii (violente) din partea unor necunoscuţi.
B. Discuţie cu Cornelius. Să-i explic temerile mele mai pe larg şi să-i cer protecţie suplimentară pentru January. Pro: resursele considerabile ale lui Locke ar putea asigura un grad mai înalt de siguranţă. Contra: până acum n-a dat atenţie îngrijorărilor mele; a folosit termenii „tendinţe paranoide” şi „absurdităţi ridicole”.
C. Mutarea lui January într-un loc sigur, secundar. Dacă ar fi ascunsă
în altă fortăreaţă, cu mare discreţie, s-ar putea ca urmăritorii să n-o găsească. Pro: J. în siguranţă. Contra: dificultatea găsirii unui loc sigur; dificultatea gestionării ataşamentului lui Cornelius faţă de J.; incertitudinea succesului/riscului pentru siguranţa lui J.; perturbarea maximă a vieţii cotidiene.
În ciuda tuturor celor întâmplate, cred că-i place reşedinţa Locke.
Când era mică, adesea găseam la întoarcerea mea o bonă iritată şi o fiică absentă, apoi fata îmi era descoperită peste câteva ore construind castele de nisip pe malul lacului sau jucându-se la nesfârşit cu fiul băcanului. Acum o găsesc străbătând sălile cu o mână pe lambriurile din lemn închis la culoare, ca şi cum ar mângâia spinarea unei imense fiare tolănite, sau cuibărită cu câinele ei într-un fotoliu uitat din pod.
Ar fi corect să-i răpesc singura casă pe care a cunoscut-o vreodată, când i-am răpit deja atât de multe?
D. Fuga, refugierea în altă lume. Aş putea să găsesc o uşă şi să trec prin ea, luând-o pe January cu mine şi croind o nouă viaţă pentru amândoi într-un loc mai sigur şi mai luminos. Pro: siguranţa supremă
faţă de urmăritori. Contra: vezi mai sus. Şi sunt departe de a fi sigur că